Publicitate
High Hui

Cum a apărut cocaina în Europa

Fostul drog de prestigiu al bogaților și vedetelor, cocaina este acum în Europa mult mai accesibilă față de cum era pe timpuri. Totul a început cu niște pescari în nord-vestul Spaniei.

de Nacho Carretero; translated by Irina Gache
22 Noiembrie 2018, 5:00am

Foto: Cultura Creative (Rf/Alamy Stock Photo

În august anul ăsta, un vapor cu 2,4 tone de cocaină a fost capturat de poliție în Insulele Azore din Atlantic, cu destinația coasta Galiciei. Unul dintre bărbații arestați era Manuel Charlin Gama, în vârstă de 85 de ani, din clanul „Charlines”, un traficant legendar care apare în seria de pe Netflix, Cocaine Coast, bazată pe cartea mea cu același nume.

Cea mai mare parte din farina – varianta galiciană a cuvântului spaniol harina, sau „făină” – care ajunge pe ecranele telefoanelor în pub-urile din Londra și Birmingham, și-a făcut prima oară intrarea prin estuarele galiciene și prin „satele de pescari” micuțe. Spun sate de pescari, dar cei mai mulți se bazează acum mai mult pe cocaină decât pe pește pentru supraviețuire.

Galicia, regiunea ploioasă din colțul stâng al Spaniei, nu este cunoscută doar pentru mâncare, ci și pentru rolul fundamental pe care îl are în traficul cu cocaină din America de Sud în Europa. Povestea adevărată despre cum au invadat prima oară cartelurile sud-americane Europa cu cocaină, în anii 1980, este și povestea Galiciei.

Există una – jumătate legendă, jumătate bazată pe fapte reale – cu un bărbat din Galicia care tot traversa ani de zile partea nordică a graniței Spania-Portugalia. Zi de zi trecea prin punctul de control de la graniță – o colibă pe drum – pe bicicletă și cu un sac de cărbuni pe umăr.

De fiecare dată polițiștii vamali îl opreau și-l percheziționau, dar nu găseau niciodată nimic de contrabandă; doar multă funingine pe toate uniformele lor. A continuat așa ani de zile. Polițiștii s-au prins că avea un plan, dar nu găseau nimic la nicio inspecție, în afară de cărbune. Asta până când după mai mulți ani s-au prins că de fapt făcea contrabandă cu biciclete.

O mare parte din Galicia este în această poveste, la fel și galicienii – îndrăzneala lor, dar și nevoia să vină cu soluții, să se apere la necaz, să ocupe o regiune tradițional trecută cu vederea de puterile centrale. Galicia este un loc aparte, cu un sens profund diferit de restul Spaniei.

1542706666896-Cocaine_Coast_1
Secvență din „Cocaine Coast” de pe Netflix

Asta sigur nu s-a întâmplat din greșeală. În timpul conducerii Generalului Franco (1939 până-n 1975), Galicia era o regiune subdezvoltată, iar viața era grea. În absența oricărui tip de provizii sau sprijin din partea guvernului din Madrid, localnicii – în special cei care trăiau pe coastă și de-a lungul graniței cu Portugalia – trebuiau să-și procure totul singuri, de la medicamente la petrol, de la ulei de gătit la părți de mașini, săpun și fier vechi.

Contrabandiștii au devenit rapid liderii comunității, eroi locali care au fost aleși primari și au ocupat poziții importante în politica regională. În anii 1950 și 60 au făcut contrabandă cu tutun într-un mare fel și de la începuturile lor modeste, cât ai zice pește, toate găștile din Galicia stăteau în capul mesei cu cele mai puternice organizații criminale din Europa. Mai mult decât niște găști, acestea erau clanuri unite prin legături familiale interne puternice.

Trecerea la cocaină a venit în anii 80 și în această decadă s-au făcut remarcați cei ca Sito Minanco, Laureano Oubina și familia Charlin. Imaginea de ansamblu despre galicianul mediu a rămas la fel: clanurile generau bogăția, creau forțe noi de muncă. Și mai erau influenți și în alte moduri: nu numai că ocupau posturi în politică, dar deveneau avocați și impresari puternici cu acces la tot felul de afaceri; dețineau și finanțau echipe locale de fotbal, garantau petrecerile din oraș și tot pe ei trebuia să-i suni dacă aveai o gaură în tavanul bisericii și trebuia reparat. Oamenii îi apreciau. Nu era neobișnuit să auzi copiii de la școală cum spuneau că speră să ajungă contrabandiști, ca Papa.



Trecerea la cocaină a fost un lucru surprinzător de simplu. La începutlul anilor 80, cartelurile Medellin și Cali din Columbia căutau noi moduri să-și vândă produsul în Europa. Cartelurile aveau legături deja stabilite cu Panama, unde spălau bani și cu cei precum contrabandistul galician, Sito Minanco. Cu toții vorbeau aceeași limbă, iar nevoia de colaborare a devenit clară rapid. Columbienii au fost entuziasmați să viziteze Galicia, să vadă cât de docile erau autoritățile, la fel și nivelul de acceptare socială de care aveau parte clanurile.

Alianța a fost consolidată în 1984 după ce cartelul Medellin și-a pus în minte să ucidă Ministrul Justiției din Columbia, pe Rodrigo Lara Bonilla. Guvernului columbian nu prea i-a convenit asta, iar capii au trebuit să părăsească țara. Pablo Escobar s-a mutat în America Centrală, dar mâinile lui drepte, frații Ochoa și Matta Ballesteros, au mers în Spania. Frații au luat-o spre Madrid unde au fost arestați – și pe cine să întâlnească în închisoare decât pe alți câțiva jucători de elită din scena Galiciană. Era ca și cum ar fi pasat mingea rivalului în propriul careu. Părțile respective s-au potrivit, iar Matta Ballesteros s-a instalat în Coruna, al doilea cel mai mare oraș din Galicia. Colaborarea urma să fie de folos tuturor, ca dovadă funcționează și-n ziua de azi.

1542707121858-CEF399
Foto: Oramstock / Alamy Stock Photo

Galicia a fost locul de joacă al narcoticelor în anii 80. Neatinși de autorități, locuiau în pazos (castele galiciene, cu însoțitori), conduceau cele mai luxoase mașini, mâncau gratis la cele mai bune restaurante și erau des văzuți la birourile și petrecerile polițiștilor și politicienilor de top. Corupția narcotică a devenit o realitate a vieții galiciene. Traficanții, locali și din American Latină, păreau insensibili la justiție; localnicii puteau vedea exact ce se petrecea și nu au zis nimic. Rezultatul? O omerta specifică Galiciei a venit în forță. Nu au avut nicio altă opțiune decât să se obișnuiască cu asta.

Un val de spălare de bani a pătruns în toate formele ilicite ale industriei și comerțului din regiune. Mai multe sute de afaceri au fost, și continuă să fie, construite cu profitul de pe urma cocainei – direct sau indirect. Trebuie doar să mergi într-un loc precum Vilagarcia de Arousa, un oraș cu 40 de mii de locuitori, adăpostiți la mijlocul coastei galiciene, și să vezi brandurile de modă exclusive și companiile de automobile care și-au creat outlet-uri și magazine.

Ce deosebește traficul de droguri din Galicia de restul este că, aici, capii nu au încetat niciodată să fie acei lorzi lipsiți de educație de la sat care pur și simplu au talent la contrabandă. Chiar și după ce au devenit milionari, cu ultimul Ferrari în garaj, tot pot fi văzuți în trening sau la volanul tractorului la fermele care erau într-o perioadă sursa principală de venit a familiei. Galicienii au avut mereu ceva kitsch care i-a ajutat.

Povestea continuă și astăzi. Cu siguranță, s-a renunțat la elemente ostentative din anii 90. Pe vremea aia s-au făcut și primele raiduri coordonate – organizate din afara Galiciei de procurorul Baltasar Garzon. „Speranța noastră este să prevenim ca Galicia să nu devină altă Sicilia”, au fost cuvintele lui atunci. Dar traficul de droguri nu a dispărut complet.

Cei mai mari traficanți de droguri din Spania rămân galicienii. Temperați, extrem de atenți și discreți, joacă rolul de oameni de afaceri verticali, iar ultimul lucru de care ar avea nevoie ar fi să atragă atenția asupra lor. Columbienii încă au mare încredere în ei. Până la urmă, sunt responsabili de aducerea tonelor de cocaină pe piața din Europa.

Nacho Carretero este un jurnalist de investigație spaniol și autor al Snow on the Atlantic , versiune în limba engleză a Cocaine Coast.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.