Cum au fost manipulați americanii de hackeri și troli ruși, ca să iasă Trump președinte

Acum doi ani, Donald Trump devenea al 45-lea președinte al SUA, iar odată cu învestirea sa, în presa internațională izbucnea cel mai controversat subiect al Americii: implicarea rușilor în campania prezidențială pentru a-l favoriza pe noul lider de la Casa Alba. Scandalul a început după ce comunitatea americană de informații a făcut publice câteva rapoarte.

Cu o lună înaintea votului, Department of Homeland Security a dezvăluit că rușii au spart mailurile echipei candidatului democrat, Hillary Clinton, și au distribuit masiv conținutul acestora pe canalele de știri și pe rețelele sociale, prin hackerul Guccifer sau prin intermediul Wikileaks. Scopul acestor infracțiuni cibernetice a fost schimbarea agendei electorale în SUA, împingând dezbaterile spre subiecte care o dezavantajau pe Clinton și din care avea de câștigat Trump.

În ianuarie 2017, un raport parțial declasificat al CIA, FBI și NSA susținea negru pe alb că președintele rus, Vladimir Putin, a comandat o campanie de influențare a alegerilor din SUA pentru a submina încrederea în democrația americană, pentru a o denigra pe Hillary Clinton și a-i discredita șansele în cursa electorală.

Mai mult, în februarie 2018, ca o confirmare a acestor rapoarte, procurorul special Robert Muller a pus sub acuzare 13 ruși pentru o presupusă implicare a acestora în campania electorală din SUA. Compania rusească implicată în operațiune este Internet Research Agency (IRA), cunoscută și sub denumirea de „ferma rusească de trolli” din St. Petersburg, iar din cei 13 cetățeni ruși cercetați penal, 12 erau angajații companiei și unul - un presupus finanțator, Evgheni Prigojin.

IRA producea conținut virtual, comentarii pe bloguri, infografice și clipuri virale cu scopul de a promova narativul Kremlinului atât pe internetul american, cât și pe cel rusesc.

Plecând de la aceste rapoarte, adunând toate anchetele dezvăluite în presă și audierile pe această temă din Senatul american, Kathleen Hall Jamieson, profesor la Școala de Comunicare Annenberg din cadrul Universității Pennsylvania, cu o expertiză de peste 40 de ani în campanii americane electorale, a publicat lucrarea „Cyber- war. How Russian Hackers and Trolls Helped Elect an President” (Oxford University Press, 2018). În aceasta, ea încearcă să facă demonstrația că rușii chiar au influențat în mod decisiv voturile cetățenilor americani. Încercare grea, pentru că nu trolii și boții votează, ci cetățenii americani, dar nu imposibilă.

Explic mai jos ideile principale din lucrarea sa, nu neapărat pentru a înțelege în profunzime situația politică a Statelor Unite, ci pentru a realiza că pericolul prin care au trecut americanii ne poate lovi oricând și pe noi. Armele sunt aceleași, actorii pot să difere.

Câteva date ar fi necesare pentru a putea înțelege mai ușor care era harta electorală în anul campaniei prezidențiale 2016. Înainte de toate, trebuie să știi că bătălia dintre tabăra democrată și cea republicană a fost extrem de strânsă.

Pentru a schimba rezultatul, candidatul democraților, Hillary Clinton - susține cercetătoarea americană - avea nevoie să capteze 78 de mii de voturi în plus în câteva state americane, într-o cursă electorală în care 139 milioane de voturi erau deja împărțite.

Majoritatea statelor din SUA avea un rezultat predictibil, dat de tradiția îndelungată ca state republicane sau democrate. Bătălia s-a dat în Minnesota, New Hampshire, Michigan, Florida, Wisconsin și Pennsylvania. Acestea au fost statele țintă pentru a fi a fi bombardate de ruși cu fake news și alte tipuri de manipulări, care să modifice opțiunea de vot a americanilor, lucru care s-a și întâmplat, așa cum susține Kathleen Hall Jamieson.

Statele care au contat electoral (swing states) au fost statele în care cantitatea informațiilor false s-a regăsit într-o proporție mai mare prin comparație cu celelalte care aveau un rezultat la vot predictibil.

Prin amplificarea mesajelor anti-Clinton și pro-Trump în swing states , trollii au favorizat schimbarea climatului politic în favoarea lui Trump. Aceasta concluzie se bazează pe cercetările celor de la Oxford’s Computation Propaganda Project, care au examinat 1,2 milioane de tweet-uri, în ultimele zece zile înaintea votului și în perioada din jurul dezbaterilor prezidențiale.

Alte date care au ajuns la ruși au fost temele sociale sensibile care divizează societatea și la care percutează americanii de rând. Rușii au avut grijă să exploateze anxietățile oamenilor pe teme precum posesia de arme, terorismul musulman, imigrația ilegală, prin distribuirea unor mesaje alarmiste și apocaliptice pe net.

Au coordonat campanii în care au avut drept scop creșterea nemulțumirilor în rândul veteranilor de război și polițiștilor pentru lipsa de respect cu care i-ar fi tratat democrații. Fiecare categorie de votanți a fost o țintă pentru ruși.

Au vrut să crească sentimentul naționalist în rândul americanilor de culoare și să sublinieze percepția că Hillary Clinton este un personaj corupt și lipsit de onestitate.

Evangheliștii, electoratul lui Donald Trump, sau creștinii din SUA au fost o țintă predilectă în social media pentru ruși, unde au creat, distribuit și promovat pagini în care o ilustrau pe candidata democraților drept Satana în luptă cu Iisus. Tot ce am enumerat mai sus nu au fost simple fantasme ale Kremlinului, ci o strategie bine pusă la punct pentru rețelele de sociale și pentru care există probe indubitabile.

De ce rușii au acționat preponderent în social media? Pentru că știau că ele deveniseră pentru americani cea mai importantă sursă de informare. Deși canalele tradiționale de știri erau sursa de informare dominantă, în mai 2016, 62% dintre adulții americani își luau știrile din social media, potrivit unui studiu Pew Research Center. Facebook era de departe platforma favorită, după care urmau Youtube și Twitter.

Atmosfera socială în America, în perioada anului campaniei prezidențiale, a fost una care a ieșit din indicatorii obișnuiți, propice persuasiunilor. Kathleen Hall Jamieson susține că în SUA exista un nivel ridicat de nemulțumire față de ambii candidați, prin comparație cu alți ani electorali. Hillary Clinton, un personaj cu carieră politică îndelungată, generase greșeli care nu au rămas neobservate.

Totodată, se înregistra un procent mai mare (39%) decât cel obișnuit al celor care se identificau drept votanți ai unor candidați independenți. Dar definitoriu a fost numărul considerabil mai ridicat al americanilor care au decis cu cine votează cu doar o săptămână înainte de alegeri. Aceștia din urmă tind să fie mai puțin atașați unui partid anume și mai ușor de manipulat decât care și-au format opțiunea de vot într-un mod mai așezat. Indiferent de motivele rezervelor inițiale, „last-minute deciders” au contat în mod semnificativ în 2016.

De pildă, dintre cei 14% votanți din Wisconsin care au declarat că au luat o hotărâre cu privire la candidatul pe care îl vor susține în ultima săptămână de dinaintea votului, cei mai mulți l-au preferat pe Trump în detrimentul lui Clinton (59% vs 30%). În Pennsylvania, comparativ cu democrații, republicanii au câștigat de partea lor cu 17 puncte procentuale mai mulți alegători care s-au hotărât pe ultima sută de metri, iar în Michigan cu 11 puncte procentuale mai mulți alegători.

Ca să-ți faci o idee asupra impactului și, mai ales, magnitudinii conținutului coordonat de ruși, îți dau câteva cifre vehiculate în presa americană.

Într-o declarație scrisă pentru Subcomisia Juridică a Senatului American pentru Criminalitate și Terorism, consilierul general al Facebook, Colin Strech, susținea că, pe parcursul anului electoral, 29 de milioane de americani au primit conținut direct de la Internet Research Agency, iar după procesul de distribuire, aproximativ 126 milioane de oameni posibil să fi văzut acest conținut. Tot acel document preciza că Twitter a dezvăluit că a identificat 2 752 de conturi care erau conectate la Internet Research Agency, iar aceste conturi au postat 131 000 de tweet-uri numai în perioada 1 septembrie 2016 – 15 noiembrie 2016.

În aceeași perioadă, Twitter a descoperit alte 36 746 de conturi care erau asociate cu Rusia - nu neapărat cu IRA- și care generau conținut electoral automat. Aceste conturi produceau aproximativ 1,4 milioane de tweet-uri.

Un studiu în care directorul de cercetare al Tow center of Digital Journalism, Jonathan Albright, a analizat șase site-uri controlate de ruși – Blacktivits, United Muslims of America, Being Patriotic, Heart of Texas, Secured Borders, LGBT United - a concluzionat că textele sau conținutul acestora a fost distribuit de 340 milioane ori.

Vorbim de un conținut plin de exagerări și minciuni postate pe internet ca s-o discrediteze pe Hillary Clinton.

Analiza lui Albright pe 28 din 170 de conturi desființate de Instagram, după ce conducerea Instagram a descoperit că au fost create de IRA, a confirmat 2,5 milioane de interacțiuni înregistrate la postările acestor conturi și 145 de milioane de posibile interacțiuni ale oamenilor care le-au văzut în mod pasiv.

Cel puțin 60 de mitinguri au fost promovate și finanțate de către opt conturi de Facebook coordonate de către ruși, din Los Angeles și până în Washington. Cel puțin 22 din cele 60 de event-uri anunțate pe Facebook au avut loc.

De altfel, un document prezentat de Facebook în ianuarie 2018 către Senate Intelligence Committee a arătat niște cifre și mai îngrijorătoare: 129 de event-uri au fost create de către 13 pagini ale IRA. Despre tot ce a făcut IRA pe net poți citi mai multe aici.

Russia Today, o televiziune finanțată de Kremlin, a dus o campanie anti Clinton, distribuind masiv articole despre dezvăluirile Wikileaks sau articole în care susțineau că Hillary a fost finanțată de suporterii ISIS și că democrata era coruptă.

Dezvăluirile Wikileaks se bazau pe mailurile echipei de campanie a lui Hillary Clinton sparte de către hackeri ruși și livrate lui Jullian Assange, cel care gestionează site-ul Wikileaks. În săptămâna înaintea alegerilor, un interviu cu Assange pentru RT, care adunase 115 de mii de like-uri, avea ca titlul: „Assange: Clinton și ISIS au aceeași sursă de finanțare, Trump nu este lăsat să câștige”.

Pe Facebook și Twitter, aceste articole au fost amplificate cu ajutorului trolli-lor, prin postări și reclame controlate de ruși.

Tot Russia Today a distribuit un video pe Facebook care a avut în acea perioadă șase milioane de vizualizări (acum are zece milioane) în care a fost vehiculată minciuna că banii strânși din donații pentru scopuri caritabile erau pentru familia Clinton.

Rușii nu numai că au distribuit minciuni despre Clinton, dar au speculat și greșelile reale ale candidatei democraților. Potrivit analizei din carte, o declarație dubioasă a democratei, în care îi cataloga pe votanții lui Trump drept „o adunătură de nenorociți”, a devenit vizibilă pentru un reporter New York Times abia după ce trolii ruși creaseră un hashtag pe această temă, aflați în spatele conturilor false de pe Twitter FanFan și Deplorable Lucy.

Totodată, IRA a coordonat în online o campanie targetată pentru americanii de culoare, care reprezentau electoratul fidel al democraților. Potrivit unui raport, IRA coordona pagini pe Instagram prin care încuraja americanii de culoare să boicoteze alegerile, adică să nu o voteze pe Hillary Clinton.

Iar asta este doar o mică parte din toate dovezile strânse de Kathleen H. Jamieson în cartea sa.

Pe parcursul cărții, teza pe care insistă Kathleen Hall Jamieson este că informațiile pe care hackerii ruși le-au sustras din serverele Partidului Democrat și le-au furnizat presei, cu ajutorul Wikileaks, au influențat în mod covârșitor dezbaterea electorală. Ea atrage atenția asupra faptului că, pentru cetățean, este important să fie atent nu numai la conținutul unor dezvăluiri apărute în presă, dar și să-și pună întrebarea cine le aruncă pe piață, ca să aibă avantaje de pe urma lor.

Profesoara de comunicare nu dorește să pici în capcana unor interpretări rigide, simpliste, ci atrage atenția că în acest proces de formare a opțiunilor de vot contează un lanț întreg de factori, cauze și efecte studiate zeci de ani de către cercetătorii în comunicare politică.

Stabilirea agendei publice, cheia în care ți se propune să evaluezi candidații, efectele emoționale puternice, campaniile care îți sugerează subtil că nu are niciun rost să mergi la vot, atmosfera apocaliptică și amplificarea anxietăților sociale sunt câteva exemple de elemente cu care ne întâlnim frecvent în online și pe care nu suntem obișnuiți să le evaluăm cu simț critic.

Înainte de a fi despre Donald Trump sau Hillary Clinton, cartea îți arată că fără o educație în materie, poți cădea extrem de ușor victimă unor campanii toxice, fără măcar să-ți dai seama că s-a întâmplat asta, pentru că un actor politic interesat a dorit să se joace cu mintea ta. Iar anticorpii pe care trebuie să-i dezvolți, atunci când alegi să te informezi doar din social media, devin obligatorii.