Gândul că ești varză la matematică îți dă un tip unic de anxietate

Învăț oamenii să predea matematică și lucrez în domeniu de peste treizeci de ani. În acești ani, am întâlnit multe persoane care se confruntă cu așa-numita „traumă matematică” – o formă de blocaj mental cu privire la matematică.

Când oamenii îmi spun poveștile lor, apar mereu niște elemente comune: fie cineva le-a zis, în trecut, că nu sunt buni la matematică, fie s-au panicat când au avut de dat teste cronometrate la mate, fie s-au blocat într-o anumită problemă matematică. Poate fi vorba de o problemă specifică sau de un domeniu întreg, precum algebra sau geometria. Cercetările pe care le fac cu colegii mei pornesc de la noțiunea că o persoană ar fi bună sau nu la matematică.

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă experții în matematică e numărul imens de profesori de școală generală care suferă de traumă matematică. Imaginează-ți cum e să îi înveți pe copii matematica atunci când aceasta e una dintre cele mai mari frici ale tale. Trauma matematică se manifestă ca o anxietate sau groază, o frică îngrozitoare de a greși. Această teamă le limitează opțiunile de educație și carieră multor persoane.

Deși trauma matematică are mai multe surse, există unele dintre ele care pot fi influențate direct de părinți și profesori: de exemplu, ideile demodate despre cine poate fi bun la matematică și cine nu. Acestea includ viteza și acuratețea, care erau importante în deceniile trecute, în care oamenii țineau locul calculatoarelor.

Dar cercetările au confirmat că atunci când calculele sunt asociate cu viteza, oamenii se panichează. Când trebuie să completeze un test matematic contratimp, mulți dintre ei se blochează. Le e imposibil să gândească și asta le întărește ideea că nu sunt buni la materie.

În plus, studenții care se descurcă bine la testele matematice cronometrate se conving că să fii bun la matematică înseamnă să poți face calcule rapid. Această credință poate avea ca rezultat o identitate matematică fragilă. Studenții se tem să dezvăluie că nu știu ceva sau nu pot calcula rapid și încep să fugă de provocări. Nimeni nu are de câștigat din asta.

Mitul conform căruia învățăm orice mai ușor dacă reușim să ne amintim rapid noțiuni matematice de bază are niște rădăcini adânci și periculoase. Pornește de la cele mai bune intenții – cine nu și-ar dori să aibă un copil bun la matematică? Dar cercetările arată că ușurința cu care o persoană își amintește că 3 x 5 = 15 se dezvoltă cel mai bine dacă persoana respectivă înțelege cum funcționează matematica. Cu alte cuvinte, primul pas în dezvoltarea unei memorii matematice e înțelegerea felului în care funcționează matematica.

O persoană care sare peste pasul de înțelegere nu-și va dezvolta memoria cognitivă. Când cineva memorează un lucru nou fără să-l înțeleagă, îl uită mult mai ușor. În schimb, lucrurile pe care le înțelegem sunt mult mai greu de uitat. Înțelegerea profundă le permite oamenilor să aplice cunoștințele învățate și în probleme noi. Și atunci, ce pot face părinții și profesorii ca să susțină procesul de învățare prin înțelegere?

În primul rând, să-i ajute pe copii să găsească bucuria de a învăța, prin jocuri cu numere precum Sudoku, KenKen sau anumite jocuri de cărți care creează nevoia intelectuală de a folosi noțiuni din matematică. Dacă îi rogi pe copii să explice cum au gândit, le validezi importanța ideilor.

Atunci când explorezi lucruri noi, e ok să greșești. Dacă nu oferi un răspuns corect, nu înseamnă că nu gândești corect. E important să le cerem copiilor să ne explice cum au gândit. Așa vor învăța să-și revizuiască răspunsurile. Când le pui astfel de întrebări, trebuie să îți ascunzi emoțiile, ca să nu transmiți că răspunsul lor e corect sau greșit, pentru că asta întărește credința că numai răspunsurile corecte contează.

Apoi, nu-i transmite copilului tău mesajul că nu e bun la matematică. Asta poate avea un impact negativ asupra încrederii lui în propria abilitate de învățare. Și nu-i sugera niciodată că trebuie să sufere ca să învețe matematică.

Pentru mulți adulți, orele de matematică de azi sunt foarte diferite de cele pe care le făceau ei în școli. Școlile nu se mai concentrează pe viteză și acuratețe, ci pe discutarea modului în care funcționează matematica. Educatorii sunt de acord că e bine ca un copil să înțeleagă profund problemele, nu doar să le rezolve rapid.

Dacă știi că ai frică de matematică, nu uita că nu ești singurul și că sunt metode prin care poți trece peste asta. Matematica e complexă și frumoasă și majoritatea oamenilor sunt mai pricepuți la matematică decât cred.

Jennifer Ruef e profesoară la Universitatea din Oregon. Acest articol a fost republicat și editat din The Conversation sub licența Creative Commons. Citește articolul original aici.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.