Știri

Am vorbit cu Andreea Bălan despre cât de important e să aperi comunitatea gay din România

Blonda de la André e una dintre puținele persoane publice care se opun Coaliției pentru Familie, deși asta i-a adus sute de comentarii homofobe.
19 Mai 2017, 1:18pm

Habar n-am dacă o fi vorba de temele pieselor pe care le cântă, show-urile ei spectaculoase sau pur și simplu de felul ei de-a fi. Dar cumva, Andreea Bălan se menține în topuri de două decenii încoace. Și gayii o iubesc pentru asta. Anul trecut, blonda de la André a surprins pe toată lumea când, însărcinată în patru luni și cu două dintre dansatoarele ei, a venit la Marșul Diversității. „Nu sunteţi singuri pe acest drum", le-a zis ea atunci gayilor care au crescut cu muzica ei - printre care, și eu. De-atunci, o ard iar, în secret, pe André.

Săptămâna trecută, Andreea Bălan le-a scurtcircuitat din nou creierele homofobilor și, chiar dacă anul ăsta nu ajunge la Pride, Andreea va lupta în continuare pentru o Românie în care toată lumea e egală în fața legii. Mai mult ca oricând, poate, anul ăsta a curs cu mesaje de susținere și de la alți artiști români.

Între o filmare și două concerte, Andreea Bălan s-a oprit în redacția VICE, să vorbim despre impactul pe care muzica ei l-a avut, și încă îl are, asupra comunității gay din România, de 20 de ani încoace. Înainte să întrebi: NU! Cel mai probabil André nu va mai cânta niciodată împreună.

VICE: Andreea, staruri ca Madonna sau Kylie Minogue sunt recunoscute pentru succesul lor în rândul gayilor. Dacă ar fi să mă gândesc la un artist local care să se apropie de așa ceva, îmi vine-n minte numele tău. Ai constatat și tu treaba asta?
Andreea Bălan: Prima dată când m-am întâlnit cu comunitatea gay a fost în 2007, când am fost chemată într-un club din București. Și pur și simplu, după foarte mulți ani - de pe vremea André, publicul cânta mai tare ca mine. Îmi cântau piesele vers cu vers. Și am fost profund impresionată. Chiar în acel an am primit trofeul pentru piesa gay a anului, „Prinde-mă, aprinde-mă". Am primit din nou încă un astfel de trofeu în 2011, pentru piesa „Trippin". Deci, de-a lungul anilor, comunitatea gay m-a susținut foarte mult și au fost tot timpul alături de mine. Cred că în primul rând le-a plăcut muzica, dar au apreciat și show-urile mele. Pentru că-s pline de culoare și avem tot felul de lucruri outstanding .

Ai o carieră care se întinde pe mai bine de două decenii, de ce crezi, totuși, că o bună parte din fanii gay au rămas loiali chiar și după perioada André?
O parte au crescut cu mine și au rămas. Alții și-au schimbat gusturile în materie de muzică și ascultă cu totul și cu totul altceva acum. Dar cred că majoritatea din comunitatea gay au rămas fiindcă au văzut cum, de multe ori, am fost pusă la zid. Și cred că aici s-au regăsit în mine și de aceea m-au susținut. În perioada André sau imediat după, o puștoaică de 14 ani era pusă la zid, că eram îmbrăcate mai sumar sau avem acele costumașe șocante pentru acea vreme. Pur și simplu, oamenii nu înțelegeau că este un act artistic.

Am văzut că ai spus asta și pe Facebook, într-o postare de anul trecut, că tu înțelegi ce înseamnă să fii judecată pentru fiecare mișcare. Deci ai spune că asta te-a făcut pe tine, dintre toți artiștii, să te apropii de cauza asta.
Foarte mult, da. A fost foarte greu pentru mine, la 17 ani, să cad de acolo de unde eram. Să fiu judecată și criticată - să citesc lucruri foarte urâte despre mine și neadevărate, în presă. Și apoi oamenii să mă judece pentru lucrurile alea. De aceea rezonez foarte mult cu comunitatea gay, pentru că sunteți puși la zid cu toții, iar eu îmi doresc să nu mai existe această judecată. Lucrez, de exemplu, în industria asta, cu foarte mulți oameni din comunitatea LGBT, deși mulți nu sunt declarați. Și poate unii nu recunosc tocmai, că se gândesc că vor fi judecați, că nu vor mai avea proiecte și așa mai departe - ceea ce e greșit. Majoritatea prietenilor mei sunt gay.

„Oameni care de-a lungul carierei mele mi-au dat cele mai bune idei - de marketing sau de creativitate - care m-au ajutat foarte mult sunt gay."

E important, crezi, ca persoane publice ca tine să susțină cauza asta?
Cred că este important ca persoanele publice să folosească faima pe care o au și în scopul unor cauze. În general, majoritatea, probabil, se gândește la propria persoană, avem succes, cântăm, facem bani, avem familii, avem copii. Dar, ce facem cu acea faimă? O putem folosi pentru a-i ajuta și pe ceilalți. Și cred că asta trebuie să fac eu.

Spune-mi, în ultimii ani am tot auzit tot felul de cântece cu mesaje care promovează toleranța - îmi vine acum în mine „Take me to church", de la Hozier, de exemplu. Te-ai gândit să ai și tu la un moment dat o piesă de genul ăsta?
Eu am avut în trecut piese cu mesaje foarte puternice, „Aparențe", „Evadez", „Oups, eroare".

Dar o piesă cu un mesaj explicit pro-LGBT?
Normal, dacă se ivește ocazia. Pentru a avea un astfel de mesaj trebuie să stai foarte multe ore în studio și să fii creativ. Eu, una, sunt foarte, foarte, ocupată, având și familie, și copil, și emisiunea „Te cunosc de undeva", și concerte. În trecut, împreună cu Marius Moga, făceam niște texte cu mesaje, spuneau ceva mai profund piesele. Foarte multe piese pe care le-am cântat, m-au ajutat să trec peste niște lucruri destul de urâte din viața mea personală, de exemplu piesa „Uită-mă", de acum doi ani, „Sens unic", „Rece". Trebuie să-mi fac timp, referitor la ceea ce ai spus tu, ca să intru în studio pe zona asta de creativitate, special pentru o astfel de cauză. Dar la un moment dat, da, de ce nu?

Dacă la un moment dat se ivește ocazia, care crezi că ar fi feedback-ul?
Trăim într-o țară în care lumea este foarte împărțită! Mi-ar plăcea ca oamenii să fie mai calmi și mai toleranți, să citească mai mult, să călătorească mai mult, să vadă că nu este totul alb și negru. Viața este și gri, și trebuie să acceptăm asta. Nu știu cum ar fi percepută o astfel de piesă.

Oricum, oamenii văd că sunt foarte înverșunați când cineva popular sau celebru ia atitudine. Am făcut asta atât eu, cât și Oana Pellea sau Nadine, și mai sunt și alte vedete care au luat atitudine. Dar nu înțeleg această înverșunare. Adică, reacțiile mele sunt între șoc și amuzament, pentru că citesc acele comentarii de pe Facebook și, așa cum ați scris și voi, mi se pare că unii oameni au rămas în Evul Mediu. Dacă zburăm trei ore cu avionul, vedem că hindușii au altă părere, patru ore cu avionul, vedem că musulmanii au cinci neveste. Deci, stai un pic, care este familia tradițională? O stabilim noi, musulmanii, hindușii, budiștii, alții?

„Ar trebui oamenii să fie mai toleranți, tocmai pentru că nu suntem noi buricul pământului, aici, în România noastră mititică."

Andreea, în redacția VICE, despre homofobie. Video de Mircea Topoleanu

Dar apropo de postarea ta, am văzut felul în care ai stat și chiar le-ai răspuns multora. Cum a fost să simți ura aia pe pielea ta?
Sunt obișnuită de mică, de pe vremea André. Eram terfelită la 16 ani ca și cum eram o femeie ușuratică de 30 de ani, pentru că pur și simplu ei nu înțelegeau că noi facem chestia aia pe scenă și după aceea îmi șterg machiajul, mă dezbrac, mă îmbrac decent și mă duc la școală și sunt o elevă normală la liceu. Ce-ți spun face parte din trecutul meu, de acum 15 ani - 18 ani. Suntem în 2017 și ar fi trebuit ca în acest interval de timp oamenii să evolueze. Mai ales că avem acces la informație, nu putem să fim chiar atât de înguști la minte și să considerăm că nu, familia tradițională este asta, un bărbat și o femeie, și că trebuie să ne iubim doar așa, pentru că așa vrem noi și așa credem noi. Asta este o gândire medievală.

Dar de ce crezi că se simt unii amenințați? Tu de exemplu, ai o familie fericită, ai o familie „tradițională", că tot e la modă cuvântul ăsta
Nu. Eu nu consider că am o familie tradițională. Eu nu am făcut o nuntă tradițională. Nu în stilul în care se face la noi, în biserică. N-am fost în biserică, nu am făcut alai, cu orez, la starea civilă. Eu sărbătoresc iubirea pe care i-o port soțului meu și el mie. Am făcut o ceremonie foarte frumoasă, pe plajă, intimă, în Los Angeles. Și nu consider că am o familie tradițională. Totodată, ce înseamnă tradițională? Dacă, Doamne ferește, mâine eu rămân văduvă, eu și fetița mea înseamnă că nu suntem o familie? Ce suntem?

„Familia este atunci când te iubești cu cineva, când ești într-o casă cu cineva și împarți mâncarea, lucrurile, împarți niște sentimente. Eu asta cred că este familia."

Dar de ce crezi tu că se simt unii așa de amenințați? Cumva, familia lor ar fi mai puțin fericită dacă alte familii ar fi fericite?
Eu cred că n-au ocupație. Pentru că, dacă ar avea, și-ar dori foarte mult să se dezvolte și să devină cea mai bună versiune a lor, ar fi ocupați cu o pasiune, cu profesia lor, cu cititul, cu altele. Să stai tu să te gândești ce face X-ulescu mi se pare o aberație. Fii concentrat pe ce faci tu cu familia ta, fii tu fericit cu familia ta. Dacă tu vrei să întemeiezi o familie, bărbat și femeie, și să ai șapte copii, iubește-te acolo, iubește-te cu familia ta. Dar nu te interesează ce face celălalt. De ce îți pasă ce face celălalt?

În ce fel de țară ți-ai dori să crească fetița ta, Ella?
Mi-aș dori să crească într-o țară în care oamenii să fie mai liniștiți, mai calmi, mai educați, să nu mai fie atât de înverșunați și atât de crânceni.

Iată, acum se pune de-un referendum care a polarizat opinia publică. Tu, ca simplu cetățean, te duci la vot sau ai treburi mai bune de făcut?
Nu știu exact când este referendumul.

Nimeni nu știe exact, deocamdată, dar se prefigurează.
Am intrat în Uniunea Europeană de zece ani și chiar celelalte țări și-au exprimat dezaprobarea față de ceea ce se întâmplă la noi, în România, că nu ne aliniem și noi unor cerințe - la mai multe capitole, nu doar la acest capitol. Mi-ar plăcea ca oamenii din România să fie mai deschiși.

Citește și Comentariile românilor la postarea pro gay a Andreei Bălan îți arată că trăim în Evul Mediu

Tu ai surprins pe toată lumea anul trecut, ai fost în fruntea Pride-ului. Cum a fost primul tău Pride?
La început, îți dai seama, aveam emoții. Organizatorii mi-au pus pază, pentru că se gândeau că că cine știe ce-o să se întâmple, dar nu din partea comunității, din exterior. De fapt, nu s-a întâmplat nimic, a fost foarte fun, ăsta-i termenul. Am urcat pe acel tir, am luat cuvântul, am cântat un refren. Am fost cu două dansatoare de-ale mele, le-am îmbrăcat cu costumele de pene pe care noi le folosim în concerte. Eram însărcinată în patru luni atunci. Am mers după aceea în fruntea paradei. M-am simțit foarte bine și mi-ar plăcea ca artiștii să mai vină la astfel de evenimente.

Și știu că Loredana, acum câțiva ani, a fost și ea - dar încă suntem prea puțini și e păcat.

De ce crezi că atât de puțini artiști își asumă asta public?
Pentru că probabil văd și ei înverșunarea publicului din România și mesajele de pe Facebook. Se gândesc probabil că vor pierde o parte din fani. Dar nu despre asta-i vorba. Eu consider că e foarte greu pentru un puști de 13, 14 ani să fie pus la zid. De exemplu, când am plecat la 18 ani de acasă, tatăl meu nu a vorbit cu mine doi ani, pentru că el era foarte supărat că nu mă mai manageria, nu se mai ocupa de mine și doi ani n-am vorbit. Am suferit teribil.

Cred că el, ca părinte, n-a realizat niciodată cât am suferit eu. Și acum îmi imaginez cum suferă un copil care este respins de părinții săi pentru că pur și simplu află că el este gay.

Chiar voiam să te întreb, dacă Ella vine la tine într-o zi, peste ani, și-ți spune „mami, îmi plac fetele", cum ai reacționa? Tu ai respinge-o?
Nu. Chiar mi-a venit ideea asta în minte citind niște comentarii, am stat și m-am gândit. Eu nu mi-aș respinge copilul dacă mi-ar spune „Uite, o iubesc pe domnișoara" sau dacă aș avea un băiat, de exemplu, că-mi mai doresc un copil. Din contră, aș fi alături de copilul meu necondiționat. M-am chinuit să am acest copil și mi l-am dorit din tot sufletul. Cum ar fi să o resping pentru că ea are niște sentimente pure și frumoase pentru altă fată?

Uite, țin întrebarea asta în mine de vreo 15 ani - o să mai vedem vreodată André cântând împreună?
Mi-am dorit să refac un moment André, la un eveniment care va fi în curând. Și am stat de vorbă cu Andreea (Antonescu) și, din păcate, nu ne-am regăsit artistic. Eu eram foarte preocupată de audio, de coregrafie, de costume, de show în sine, am vrut să fac ceva foarte grandios, și eu am infrasructura, am nouă dansatori, am trupă live, am tot ceea ce ține ca să faci un astfel de show. Și, vorbind cu ea, mi-am dat seama că nu înțelegea ceea ce trebuia să facem, așa că, până la urmă, am renunțat. Dar ea va rămâne tot timpul prietena mea, pentru că eu sunt nașa fetiței ei, deci vom fi practic legate toată viața. În schimb, cred că artistic vorbind, nu putem să ne regăsim.