De ce-ți place mai mult fosta sau fostul după ce ați terminat relația

Conform unui studiu recent din jurnalul Hormones and Behavior, hormonul dragostei s-ar putea să nu fie atât de drăguț. Oxitocina secretată în timpul sexului și în alte momente intime, mai este cunoscută sub numele de „chimia îmbrățișărilor", s-ar putea să joace mai multe roluri în relațiile romantice.

O teorie spune că oxitocina are mai mult de-a face cu perioada de „lună de miere" a unei relații. Este eliberată pe la început și ajută un cuplu să se conecteze romantic. O altă teorie sugerează că hormonul este secretat când sunt percepute amenințări în relație.

Într-un efort de a împăca teoriile astea, cercetătorii de la Norvegian University of Science & Technology (NTNU) și de la universitatea din New Mexico au propus o nouă teorie: Creierul eliberează oxitocină atunci când „sentimentele de vulnerabilitate se combină cu implicarea emoțională în relație", scriu ei. Mai pe scurt, oxitocina ar putea fi un „hormon în stare de criză."

Pentru a testa teoria asta, echipa de cercetare a executat două studii. În primul, s-au luat mostre de salivă de la 75 de cupluri americane înainte și după ce au completat un test scris, în care participanții trebuiau să analizeze cum se prezintă partenerii lor, sau cum își doresc ei să se prezintă, nivelul de acceptare și conexiune. Cercetătorii au mai măsurat și felul în care partenerii investesc unul în celălalt, prin analizarea răspunsurilor dintr-un chestionar.

Al doilea studiu făcut pe 148 de norvegieni a folosit o procedură similară. Principala diferență dintre teste a fost că în studiu norvegian, participanții nu erau alături de parteneri și trebuiau să presupună cât de implicați credeau că sunt partenerii lor.

„Însă rezultatele au fost aceleași pentru ambele eșantioane: În concordanță cu previziunile noastre, creșterea oxitocinei în timpul unui test scris a fost prezisă de gradul ridicat de implicare al indivizilor, dar și de nivelul scăzut de implicare al partenerilor", afirmă studiul.

„Prin urmare, diferența sau discrepanța dintre implicarea emoțională a partenerilor este un indicator relevant al schimbării oxitocinei în ambele studii. Acest model a fost constant atât pentru subiecții de sex masculin, cât și de sex feminin."

Co-autorul studiului Andreas Aardeth Kristoffersen, asistent cercetător de psihologie de la NTNU a spus într-o declarație: „atunci când oamenii observă că partenerul prezintă mai puțin interes pentru relația lor, nivelul acestui hormon crește." Ca rezultat, oamenii sunt mai motivați să facă ceva în privința amenințării percepute.

Nick Grebe este principalul autor al studiului și student la doctorat în psihologie la universitatea din New Mexico. „Majoritatea persoanelor consideră că un nivel mare de oxitocină e un lucru dzirabil, vreau să spun că există și spray-uri nazale cu chestia asta pe care poți să le comanzi pe Amazon", spune el pentru Broadly. „Dar un nivel ridicat de oxitocină nu înseamnă că o să te simți mai îndrăgostit sau satisfăcut pe plan personal, ar putea însemna că e cazul să ai grijă de legătura cu partenerul tău.

„Noi susținem faptul că un nivel ridicat de oxitocină nu este un semn că totul merge bine într-o relație", continuă el. „Ar putea corespunde și cu discrepanța nivelului de implicare a partenerilor."