Am întrebat câțiva oameni care-s cele mai ciudate fobii ale lor și n-am fost dezamăgit

Evident, există fobiile populare, cum e arahnofobia, agorafobia sau claustrofobia, care sunt acompaniate de o grămadă de studii, nume în greacă și latină și pagini pe Wikipedia. Dar ghici ce? Fobiile astea sunt pentru cetățenii de rând. Există o tonă de fobii alternative, destul de underground, pentru oamenii care resping narativa dominantă. Genul de chestii care nu apar în romanele lui Stephen King sau în emisiunea Fear Factor (cum ar fi fobia de căni).

Am vorbit cu câțiva oameni care suferă de fobii ciudate ca să aflăm ce le-a indus astfel de fobii ridicole și ce se întâmplă dacă ating o cană în bucătăria de la birou.

VICE: Bună Josie, ce fobie ciudată ai tu?
Josie: Nu pot să mă uit la interiorul încheieturilor mele. Dacă vorbesc despre ele, încep să râgâi incontrolabil, care se degenerează în opintire. Dacă cineva îmi apasă încheieturile, încep să țip sau să plâng și e o sursă constantă de frustrare pentru oamenii care încearcă să-mi pună ștampile la intrare în cluburi.

Ce anume la încheieturi te panichează?
Cred că sensibilitatea pielii și pentru un anumit motiv, ideea că există multă presiune pe vena atât de aproape de suprafața pielii. Îmi vine să vomit doar când mă gândesc.

Îmi pare rău. De unde crezi că vine fobia asta?
Am fobie de injecții și teste de sânge și cred că probabil e legat de asta. Eu cred că se trage de la faptul că am stat mult prin spitale când eram mică și nu am avut probleme cu asta, dar acum îmi vine să leșin și sunt scârbită și panicată doar dacă mi se verifică pulsul. Cel mai groaznic job pentru mine ar fi de flebotomist (cineva care face injecții în vene). Nu cred că aș putea să fac asta nici pentru un milion de dolari pe an.

Deci nu ți-ai face niciodată un tatuaj pe încheietură?
Cred că aș fi în stare să fac asta doar dacă aș fi complet sedată și legată la ochi, în timp ce aș asculta cântecul balenelor. Poate nici așa.

Ai parte de situații penibile, pe lângă ștampile de cluburi și teste de sânge?
A fost stânjenitor în situații sexuale, când cineva ține brațele pe lângă capul meu. E alarmant pentru persoana respectivă să încep să plâng și să vomit. Sau să-l lovesc. Nu am fost niciodată arestată, dar nu cred că m-ar exonera dacă poliția ar încerca să-mi pună cătușele. Mă gândesc destul de des la asta.

Sper să nu fii niciodată arestată.
Merci, și eu.

Care-i fobia ta Dennis?
Dennis: Înainte eram îngrozit de portocale. Acum, la 27 de ani, sunt semi-OK cu ele și aproape că pot sta în cameră cu cineva care mănâncă una. Dar obișnuiam să fiu atât de panicat, încât odată era să fiu dat afară din avion, pentru că cineva mânca o salată de fructe.

WOW. Ce ți se părea nasol la portocale?
Eu cred că mirosul mă deranja. Mama mea avea grijă să nu cumpere produse cu miros puternic de portocale pentru că mă deranja. Dar doar portocalele pe bune mă scoteau complet din minți. Trebuia să mă învoiesc de la școală când făceam Christingles.

Și acum ce se întâmplă când miroși o portocală?
Acum, mă simt doar inconfortabil, dar reușesc să fac față. În trecut, îmi creștea nivelul de adrenalină, începeam să mă agit și intra instinctul de supraviețuire, transpiram, mi se tăia respirația și apoi probabil aveam un atac de panică.

Cum ai depășit fobia asta?
Nu a trebuit să mă chinui prea mult. De-a lungul timpului, am fost nevoit să mă confrunt cu asta și eventual am descoperit cum să fac față.

Spune-mi despre fobia ta.
Emma: Nu-mi plac găurile mici, un anumit tip de acumulări, în principal lucruri cu o textură cărnoasă, dar nu toate. De exemplu, fagurele e OK, dar coralul nu. Știu că unii oameni sunt panicați de pori, iar dacă sunt amplificați pe piele, la fel și eu.

Deci fără videoclipuri despre cum să scoți punctele negre?
Asta nu mă panichează la fel de mult ca alte lucruri, dar e greu de explicat fără să le văd. Se numește trypophobia, dar nu pot să mă uit la articolele despre asta din cauza imaginilor.

Deci ce lucruri te panichează în viața de zi cu zi? Există lucruri pe care încerci să le eviți?
Ieri, o bucată de ananas avea o sămânță și asta m-a panicat. Astăzi, am văzut o vază cu o textură de găuri mici peste tot și nu am putut să mă uit la ea.

De cât timp ți-e frică de găuri mici?
Cu siguranță s-a dezvoltat cu cât am crescut. Aș spune că în ultimii opt ani, cam așa. Nu sunt sigură de unde provine, dar o am și nu pot să scap de ea. Nu cred că eram așa în copilărie.

Ce anume te panichează la găurile mici? Poți să reperezi un anumit aspect?
E acumularea, felul în care arată. Simt că trebuie să le umplu. Dacă e doar o gaură, nu mă deranjează deloc.

Care este coșmarul tău de panică, John?
John: Sunt destul de îngrozit de iepuri, cred că se trage de la faptul că m-am uitat la filmul Watership Down într-o perioadă de formare a vieții mele.

Toți iepurii? Chiar și puii mici și drăguți?
Da, mă simt foarte tulburat în preajma lor. Am încercat să-mi confrunt frica și am luat unul în brațe la un prieten acasa, dar nu mi-a plăcut.

Ce anume la iepuri nu-ți place?
Nu e un anumit lucru, dar există un aspect sinistru la iepuri pe care publicul general nu-l sesizează.

Care crezi că e un complot sinistru legat de iepuri?
Dacă aș fi știut, atunci poate aș fi fost mai puțin îngrijorat.

Bună Kim, ce fobie ciudată ai tu?
Kim: Mi-e frică de mă cac pe mine de actorii ăia care lucrează în parcuri istorice și se îmbracă ca în era victoriană. Eu mă gândesc: „Știu că nu ești din era victoriană, te cheamă Jonno și folosești electricitate așa că las-o moartă." Cred că se numește teatru de muzeu și e inamicul meu numărul unu.

WOW. Ai avut vreun incident traumatic în temnițele din Londra când erai copil?
Nu. Prima oară când s-a întâmplat, eram într-o excursie cu școala la o moară victoriană și mă simțeam dubios de agitat, iar când tipul ăsta ciudat, cu o pălărie înaltă vorbea despre cum el făcea lumânări la lumina focului, m-am panicat și am țipat: „Dar tu ai un televizor, nu! Recunoaște că ai un televizor!" Apoi am fost trimis în cabană ca să mă calmez pentru că eram atât de stresat.

Ce ai simțit în momentul ăla?
O panică și anxietate irațională. Voiam să fug de omul victorian care mă mințea, mai ales când mi-am dat seama că nu avea de gând să iasă din rol. Am ieșit afară și a trebuit să mă calmez singur vreo zece minute, să respir corespunzător. Restul excursiei am fost ca pe ace și nu am mai intrat în niciun magazin victorian pe care clasa l-a vizitat. Am stat afară ca un martir.

Ai mai avut parte de incidente cu victorieni falși de atunci, sau ai păstrat distanța?
Nu au mai fost pentru că am stat departe. La dracu cu Temnițele din Londra, cu moara victoriană și fabrica Stockport de pălării.

Vorbește-mi despre frica ta irațională.
Urăsc din tot sufletul ancorele. Mi se face pielea de găină de la ele. Nu suport idea densității și energiei care trece prin ele, toată apa aia, toată barca, stâncile, toate luptele.

Ce simptome ai când vezi o ancoră?
Mă simt copleșită, ceafa o simt foarte vulnerabilă, pieptul ca și cum mi s-a umflat un balon în interior și tot ce vreau e să fug. Îmi transpiră palmele doar când mă gândesc.

Îți afectează excursiile la mare?
Ei bine, sunt în gardă. Mă aștept să văd una oricând. Când mă duc la muncă, trec prin portul din Bristol, unde există o barcă cu o ancoră cuibărită lângă ea. Sunt cu ochii pe ea ca să mă asigur că…habar n-am, rămâne acolo? Urăsc că arată atât de mare pe uscat, dar în apă par mică.

Îți aduci aminte de un anumit incident care ți-a declanșat fobia sau mereu ai avut-o?
Obișnuiam să mă joc pe ele când eram mică. Dar nu țin minte să se fi dezvoltat într-o fobie decât de la douăzeci de ani încolo.

Ai luat vreodată în considerare terapie pentru ancore? Sau nu e atât de mare scofală?
Nu, am destul alte chestii pe care aș vrea să le scot din mine, înainte de asta. Mă descurc destul de bine să evit ancore.

Ce fobie ai?
Mi-e frică de mor de orice pufos, lână de bumbac, bureți de vase, mingi de tenis, fetru…pentru un anumit motiv, de câte ori văd sau mă gândesc să ating lucrurile astea cu dinții, îmi transmite un fior pe șira spinării.

Ce anume la ele te scârbește?
E dificil de descris. E vorba de textura în sine și cred că de ambiguitatea limitei? Gen, bumbacul e solid, dar aproape ca un nor, lucru care mă panichează.

Când ți-ai dat seama că ți-e frică de lucruri pufoase?
Nu sunt sigură. Eram OK când eram mică, dar cred că s-a declanșat de la spălat vase. Pur și simplu sunt scârbită de partea verde a buretelui. Dacă doar mă uit, sunt ok, dar asta mă determină întotdeauna să-mi imaginez pe cineva care dintr-un motiv, încearcă să muște din el.. Ideea ca dinții umani să intre în contact cu ceva pufos, asta mă sperie.

Cum te descurci cu spălatul vaselor?
Port mănuși ca să nu intre în contact direct cu pielea, dar tot nu-mi place deloc și nu pot să îmi blochez gândurile cum cineva mușcă din el, care îmi creează o stare de rău fizic, dar încerc să trec peste.

Am auzit că ai o fobie de căni. Care-i treaba cu asta?
Ben: Urăsc să le ating, sunt complet ciudat. De ce ai bea din ceva din car nu poți vedea ce bei?

Cum bei băuturi fierbinți?
Nu beau, urăsc lichidele fierbinți: ceai, cafea, ciocolată caldă. Îmi plăcea destul de mult mierea caldă cu lămâie, iarna trecută și tot îl preparam într-un pahar, până când s-a spart și prietena mea mi-a luat o cană transparentă.

Ai bea o băutură rece dintr-o cană?
Nu. Nici nu-mi place să le ating când spăl vasele. Mă scârbesc complet.

Ai făcut progrese cu fobiile tale?
Recent, am făcut pentru prima oară o ceașcă de ceai pentru prietena mea, care e ceva.