Cum să fii femeie, conform sfaturilor penale din revistele anilor '60

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Eu am un fix: mă deranjează când revistele pentru femei sunt demontate ca fiind superficiale și niște gunoaie insipide. Societatea are un obicei de a-și întoarce spatele la lucruri care sunt comercializate și de care se bucură femeile, care da, e un fel de dublu standard. Nimeni nu ar trebui să se simtă rușinată pentru că citește Allure sau alte reviste de genul.

Acestea fiind spuse, dacă dai timpul înapoi, o să găsești suficiente motive valide pentru care să târăști prin noroi revistele pentru femei, și nu implică să te iei de oameni pentru că sunt interesați de modă, machiaj sau decorațiuni interioare. Așa cum am învățat în decursul unui weekend, după ce am citit nimic altceva decât reviste pentru femei din anii '50, '60 și '70, există câteva lucruri cu adevărat ridicole în paginile alea prăfuite. Așa că am zis să fac o retrospecție despre sfaturile pentru femei de pe vremuri. După care, poți să te dregi cu o vizită la bunica ta și o îmbrățișare.

Ediția din ianuarie 1957 a revistei Ladies's Home Journal prezintă o problemă a oricărei mame: potențialul de căsătorie a fiicei. Într-un test interactiv din revistă, o femeie poate afla dacă fiica ei angelică și prețioasă va fi sau nu eligibilă pentru căsătorie doar dacă răspunde la o serie de întrebări despre odraslă. De exemplu, „se duce la întâlniri aranjate? Folosește alinturi atunci când e într-o relație? Refuză regulat să meargă la biserică?”. Ei bine, probabil ți-ai dat seama că toate astea sunt semnale negative.

Ba mai mult, dacă fiica ta bifează zece sau mai multe practici din test (se pierde ușor cu firea în prezența familiei, se duce la petreceri… ocazional), revista avertizează că „s-ar putea să întâmpine greutăți în a avea o căsnicie de succes.” Dar nu sunt doar vești proaste. „Pe de altă parte, dacă fiica ta este timidă, deloc spontană și mereu într-o stare conflictuală, s-ar putea să nu reușească să țină o căsnicie. În orice extremă, ea are nevoie de mai multă înțelegere sau consiliere decât îi oferi acum.”

Orice număr din Seventeen, Cosmopolitan și Ladies' Home Journal răsfoit de mine prezenta două sau mai multe reclame la geluri de duș. Aparent, editorii revistelor pentru femei erau obsedați de produsul ăsta sau de banii pe care-i făceau din reclame. În orice caz, mesajul era clar: vaginele sunt ciudate și trebuie tratate drept probleme care necesită rezolvare. Desigur, acum știm că practica nu este recomandată de doctori și poate provoca infecții, vaginită bacteriană, iar în unele cazuri infecții ovariene și uterine.

Mai presus de eficacitatea îndoielnică a produsului, era modalitatea de promovare din reviste: era foarte clar că nu aveai cum să fii cu adevărat frumoasă sau să ții un soț dacă nu foloseai gel de duș. „Cele mai scumpe parfumuri din lume sunt degeaba dacă nu ești sigură de mirosul tău natural”, spunea una dintre reclame. Chestii manipulatoare, destul de nasoale. Măcar femeile de atunci nu erau încurajate să folosească Lysol pentru igiena intimă. De fapt.

Conform lui Peg Bracken, autoarea cărții I Try to Behave Myself, un ghid de bune maniere pentru „tinere libertine”, care a apărut într-un număr din ianuarie 1964 a revistei Ladies's Home Journal, odată ce o domnișoară se apucă de fumat, e important ca ea să știe unde și când e adecvat să-și aprindă țigara. Bracken sugerează femeilor să nu fumeze în lift, lucru de bun-simț, dar sfătuiește și să nu fumeze pe stradă. Un așa act, scrie ea, „creează un efect de Sadie Thompson sau de femeie de serviciu, în funcție de vârstă sau constituție.”

Bracken mai scrie că o femeie care fumează ar trebui să poarte propriile țigări. „Niciun bărbat nu se va căsători cu o femei care mereu cere țigări.”

Un articol din ediția din august 1965 Cosmopolitan, intitulat „38 de feluri de a-ți alinta bărbatul”, e o avanpremieră a tradiției îndelungate de liste de genul, din revistele pentru femei. Iar unele sugestii din articolul ăsta sunt chiar bizare:

„Adevărul copilăros de simplu (nerecunoscut încă de femei) este ăsta: «felul prin care poți câștiga cât un bărbat, e să lucrezi ca un bărbat»”, scria Caroline Bird în februarie 1974, în Cosmopolitan. Articolul lui Bird, „Cum să fii plătită cât un bărbat”, este plin de astfel de remarci, precum și multe sfaturi pentru femei care vor o carieră, dar fără să sacrifice șarmul feminin.

Ești genul care poate duce munca unui bărbat? Bird sugerează să-ți pui câteva întrebări:

Ultima întrebare e chiar pe bune, iar Bird scrie: „Nu râde. Clasa muncitoare e plină de bărbați și ei nu sunt acolo ca să flirteze. Câteva femei chiar se culcă cu bărbați pentru promovări, însă asta nu e o metodă fiabilă pentru mobilitatea ta profesională.”

Corect.

Prin anii '60, Ladies' Home Journal a avut o rubrică recurentă, intitulată: „POATE FI SALVATĂ CĂSNICIA ASTA?”, în care un terapeut, William Zehv, discuta despre problemele cuplurilor. În primul rând, femeia spune versiunea ei, după care bărbatul, iar apoi doctorul oferă un diagnostic și explică cititorului cum s-a rezolvat situația.

În ediția din ianuarie 1964, Vera în vârstă de 28 de ani, descoperă că soțul ei Thad o înșela. De asemenea, ea dezvăluie că soțul ei Thad (numele chiar e pe bune) a picat școala de medicină și a acceptat un job de asigurator de la tatăl amantei sale. Când Vera l-a confruntat într-un final, Thad a reacționat în felul următor: 1) A negat totul; 2) A refuzat să-i ofere un divorț amiabil; 3) A continuat să se vadă cu cealaltă femeie și să o mintă pe Vera.

Zehv scuză minciunile lui Thad. Până la urmă, asta e din cauza unei mame prea protectoare și frica lui Thad că Vera ar putea suferi de epilepsie (???). „Mama lui Thad l-a crescut cu ideea că un bărbat nu recunoaște greșelile, ignoranța sau slăbiciunile dintr-un anumit domeniu”, scrie el. „Ea l-a învățat să considere eșecul drept o calamitate. Așa că el a refuzat să accepte eșecul de la universitate și a ascuns adevărul la fel cum, în copilărie ascundea alte mici eșecuri de mama lui.”

El imploră cuplul să facă sex mai des. „Atunci când au discutat sincer despre dificultățile sexuale și au acceptat sfaturile profesionale, greutățile au fost eliminate gradual”, scrie Zehv. „Relația lor sexuală a devenit mai plăcută și mai frecventă.” Până la urmă, tot sexul ăla aduce și o rezolvare rapidă a oricărei probleme de căsnicie: un copil! După șase săptămâni, cuplul îl vizitează pe Zehv cu tot cu copil, iar terapeutul revistei este bucuros de ce vede. „Am fost mândru să le văd chipurile luminate ca dovadă a unei căsnicii care va rezista.”

Cam atât de la William Zehv, sfaturi de căpătâi, ca de obicei.

Urmărește-o pe Caroline Thompson pe Twitter.