Sănătate

De ce viața merge înainte, în ciuda faptului că planeta e pe ducă

Am vorbit cu o psihanalistă despre ce poți face ca să nu te înghită depresia și să nu te apuce disperarea.

de Joe Sandler Clarke; translated by Oana Maria Zaharia
08 Aprilie 2019, 4:00am

Colaj de Marta Parszeniew

Veștile sunt proaste. Asta e clar indiferent de ce zi e când citești asta.

Titlurile știrilor par scoase dintr-un film de groază. „Insectele nu au unde să se ascundă de schimbările climatice”, „Colapsul civilizației se vede la orizont”, „Suntem condamnați”: genul acesta de limbaj a devenit norma pe măsură ce planeta trece prin schimbări climatice. Sfârșitul pare extrem de aproape.

Săptămâna trecută a fost scos la iveală că cei mai mari producători de energie din China i-au cerut guvernului să aprobe cinci sute de centrale noi pe bază de cărbuni. Dacă planul lor va funcționa, toate eforturile de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5 grade vor fi distruse.

Dacă te interesează subiectul și citești știrile, sunt mari șanse să te simți copleșit de situație.

„E inevitabil”, a zis Sally Weintrobe, o psihanalistă specializată în climă, cu care m-am întâlnit la ea acasă să bem un ceai. „E absolut normal să te simți copleșit, e reacția potrivită pentru o astfel de situaţie.”

Weintrobe spune că cel mai important e ce faci cu acest sentiment. Te retragi în sânul familiei și al prietenilor? Hotărăşti că nu îţi pasă și îţi petreci restul zilelor bifând lucruri pe care voiai să le faci înainte să mori? Schimbările climatice sunt o criză globală cu consecințe pentru întreaga planetă. Rezolvarea ei va necesita un efort imens. Merită oare acest efort, are sens să te zbaţi?

„Nu cred că ar trebui să te sperie că eşti copleșit sau că vrei să te detaşezi de toate astea. E important să ai grijă de tine. Atunci când renunți la informație trebuie să ştii dacă o faci pentru că îți produce rău sau pentru că pur și simplu nu te interesează”, a zis ea.



Weintrobe s-a specializat, în ultimii ani, în înțelegerea crizei climatice și a reacției colective la ea. E interesată de modul în care anxietatea ajunge să schimbe climatul politic. „Tot ce se petrece te încarcă cu emoţii negative şi lipsa sprijinului îngreunează situaţia.” Psihanalista a scris că rezultatul conferinței climatice de la Copenhaga din 2009 i-a convins pe mulți că liderii nu au grijă de tine și nu le pasă de supraviețuirea ta.

Faptul că politicienii și corporațiile mint constant și ascund informații despre schimbările climatice îţi stârnește și mai multe anxietăți și te face să te simți neajutorat. Te înnebunește faptul că eşti mințit tot timpul de cei mai puternici oameni și cele mai mari organizații de pe planetă în legătură cu o criză care amenință pe toată lumea. Nu e de mirare că eşti îngrijorat sau că lumea e un haos. Dar ce poţi face? Ai putea să devii vegan, dar cum ar afecta treaba asta deciziile guvernului chinez? Are rost să faci ceva?

„Ca să gândeşti într-un mod eficient despre schimbările climatice trebuie să accepţi emoțiile pe care le ai în legătură cu subiectul”, argumentează Weintrobe. „E foarte greu dacă nu vrei să te detaşezi de ceea ce simţi.”

Confruntarea cu schimbarea climatică e la fel ca alte provocări dure pe care ţi le aruncă viața în față, cum ar fi moartea unui prieten drag sau încheierea unei relații. Vrei să știi că poţi face ceva în privința asta. Că oamenii au mai trecut prin astfel de situații îngrozitoare și au scos-o cumva la capăt.

În 1939, scriitorul german Bertold Brecht a scris poezia „Vremuri proaste pentru poezie”, atât ca pe un reproş către Hitler, pe care îl numea cu dispreț „zugravul”, cât și ca pe un omagiu adus vieții și spiritului uman.

Înăuntrul meu se zbat
Entuziasmul pentru mărul înflorit
Și oroarea cauzată de discursurile zugravului.
Dar numai cea din urmă
Mă îndeamnă să scriu.

Provocarea e să iei lumea așa cum este și să trăieşti în ea. Să trăieşti cu adevărat. Să accepţi tot ce se petrece și să încerci să îmbunătățeşti lucrurile. Să te înfurii pe oamenii care au provocat acest haos și să faci ceva în privința asta.

Articolul a apărut iniţial pe VICE UK.