5 conspirații cu care luptă Alexandru Cumpănașu de când a anunțat că vrea să fie președinte

E activitate mare pe pagina de Facebook a lui Alexandru Cumpănaşu, zilele acestea. Chipul său demn, cu fruntea lată mărginită de ramele întunecate ale ochelarilor deveniţi aproape un brand electoral, se propagă identic, într-un şuvoi de poze.

Sunt peste o mie astfel de imagini în secţiunea „foto” a paginii. Cele mai recente au temă electorală. Firesc: Alexandru Cumpănaşu este unul din cei douăzeci şi ceva de cetăţeni români care şi-au exprimat public intenţia de a candida la alegerile prezidenţiale din acest an. Este un mic festival al sinelui acolo, cu oglinzi care traversează universul virtual al paginii, captând în trecerea lor imagini reflectate la nesfârşit cu chipul său devenit, în ultima lună, inconfundabil.

Dintre toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale, Alexandru Cumpănaşu este figura cea mai dramatică a momentului. Moartea tragică a adolescentei Alexandra Măceşan a provocat cea mai gravă criză a statului român din ultimii ani şi l-a transformat pe Cumpănaşu în cel mai cunoscut unchi al României.

Acum, pe fondul acestei drame cumplite, el a decis să candideze la Preşedinţie. A fost taxat pe loc. Fostul ministru al Justiţiei, Raluca Prună, a dat de înţeles că îl ştie pe Cumpănaşu din postura de cal breaz (de om cu ONG în sediul Ministerului de Interne, la o adică) şi nu s-a dat în lături să îi bată obrazul şi să-i sugereze „să stea acasă”. Alte opinii, mai dure, îl consideră pe Cumpănaşu, pur şi simplu, „un nevertebrat”.

Dincolo de trecutul său dubios, de simplu cetăţean oengist abonat la bani publici şi care a adulmecat diverse oportunităţi în cercurile sulfuroase ale puterii, Alexandru Cumpănaşu simte că acesta este momentul de cumpănă, dulce-amar, al carierei sale.

Trecând peste decizia cinică de a candida după ce a prins valul de ură provocat de tragedia de la Caracal, Cumpănaşu pare să fi stat şi să gândească în felul următor: „Care sunt adevăratele mele forţe? Care sunt faptele pe care mă pot bizui?”.

Şi-a răspuns singur la întrebare şi acest răspuns îl vezi acum reflectat la nesfârşit în spaţiul public: Cumpănaşu a devenit cavalerul dreptăţii, omul care a îmbrăcat cămaşa neagră a morţii şi care luptă cu Sistemul în interiorul căruia a crescut o vreme.

El se bate cu tot ce înseamnă conspiraţie, clanuri, mafii şi lista sinonimelor poate continua, nestingherită, la infinit. S-a agăţat de nişte idei periculoase, care au prins tracţiune şi care au înmagazinate în ele suficientă energie cinetică pentru a-l propulsa în această luptă.

Am tras aer în piept şi m-am pus să-i număr pe duşmanii lui Cumpănaşu. Cel puţin cei identificaţi din momentul anunţării candidaturii sale.

FOTO Fotografie via pagina de Facebook a lui Cumpănașu

Este, de departe, cea mai stufoasă. Pe cât de vastă şi omniprezentă, pe atât de puţin identificată cu precizie. Ea reprezintă piesa de rezistenţă a tuturor teoriilor conspiraţiei din cazul Caracal. A izvorât din primele zile ale scandalului: Alexandra nu a fost ucisă de „asasinul singuratic” Gheorghe Dincă, ci ea a fost jertfită într-un război mult mai mare şi perfid, în reţelele de trafic de carne vie, care au ramificaţii la cele mai înalte niveluri ale structurilor statului.

La tot acest tăvălug, au contribuit, din plin, bâlbele autorităţilor din primele zile şi, în special, telefoanele nătânge pe care şefii poliţiei locale le-au dat interlopilor din zonă, în încercarea de a o găsi pe Alexandra.

De ceva vreme, Cumpănaşu face vizite în ţară şi live-uri pe Facebook, din maşină. Vorbeşte non-stop despre clanuri şi mafii, dar o face, mereu, la modul general. Nu spune niciodată „Clanul Cutare a făcut şi a dres, mafia Cutare a făcut asta”. Nu. El se luptă cu toate clanurile şi cu toată mafia.

E un război global, în care mege prin ţară în „Caravana antimafia” şi ne promite că îi va deconspira pe toţi, cât de curând. Momentan, are şi haştag: #oromaniefaraclanuri.

Ce efecte devastatoare poate avea o astfel de conspiraţie asupra mersului lumii, în general, poți vedea din reacţia lui Alexandru Cumpănaşu, după ce, pe drumul de întoarcere de la Ţebea, live-ul său a fost brusc întrerupt.

„S-a întrerupt. De ce? Nu m-ar mira ca nici pe Facebook să nu mai putem să vorbim. S-a întrerupt brusc. Dar brusc! De ce s-a întrerupt brusc? Eu cred că oamenii ăştia nu mai au linişte”, a spus Cumpănaşu.

Da, chiar. De ce oare se întrerupe brusc un live pe Facebook, atunci când se întrerupe. Sunt interese mari la mijloc.

Din moment ce toate clanurile şi mafiile sunt împotriva ta, devine logic să nu ai niciun pic de încredere în procurorii care anchetează cazurile de crimă organizată. Cert este că Alex Cumpănaşu e decis să sesizeze Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în legătură cu acest lucru. „Este inacceptabil halul în care se comportă procurorii de caz de la DIICOT cu probe, martori etc.”, spune Cumpănaşu.

Ceea ce nu spune – şi ar fi, poate, de un interes mai mare public – este procedura prin care un om obişnuit poate depune o plângere la Inspecţia Judiciară a CSM. Cum se face? Se merge la Registratură şi se primeşte bon cu confirmare de primire? Trebuie trimis fax? Nu de altceva, dar Cumpănaşu e genul de om care a reuşit în viaţă: nu e de colea să intri în audienţă la ministrul de Interne şi să-i ceri protecţie personală din partea instituţiei, cu maşină şi jandarm pe post de şofer-bodyguard? Că, na, Poliţia e câh, iar Cumpănaşu joacă în liga mare.

O conspiraţie aproape legitimă, în condiţiile în care Cumpănaşu e principala portavoce a teorie că Alexandra nu a fost ucisă în acea casă sinistră. Probele ADN care certifică, în proporţie de 99,93% că aşa s-a întâmplat, nu sunt suficiente. Există acel dubiu de 0,07% care, pentru Cumpănaşu, e ca o certitudine.

INML este doar un apendice dintr-o conspiraţie mult mai sofisticată (după cum se vede în capitolele de mai sus ale poveştii).

Iar Cumpănaşu vrea, acum, expertiză internaţională.

La doar o zi după anunţul că va intra în cursa prezidenţială, Cumpănaşu a devoalat o teribilă conspiraţie la adresa sa: cele mai reacţionare cercuri ale KGB-ului lucrează împotriva sa. Dar KGB e ciocolată cu lapte, stai să vezi că în horă s-a băgat şi GRU – ditamai serviciile de informaţii ale armatei ruse.

Câteva zile mai târziu, vine lovitura: fostul director al SRI, George Maior, îl sfătuieşte pe Cumpănaşu să nu candideze. Poate fi un sfat prietenesc, de genul „măi, băiatule, nu te băga, că te faci de râs”. Ce înţelege cel mai renumit unchi al României din acest lucru?

„Eu nu o iau ca pe o ameninţare pentru că eu cred că domnul Maior este un om care păstrează nişte valori. A fost un fel de avertisment”, spune el.

Iată combustibilul necesar pentru a face să curgă, nestingherite, ştirile de pe filiera Sputnik & co., în care ți se spune că „fetele de la Caracal au fost ucise la ordin venit de la baza Deveselu”. Iar FBI a fost solicitat de procurorii DIICOT pentru că… Deveselu.

Să curgă robinetul cu conspiraţii, sigur am mai omis câteva.