Am luat Bacul, dar habar n-am la ce facultate să dau în România

Au trecut doar câteva zile de la finalul bacului și după ce-am sărbătorit rezultatul și toate cele, mi-am dat seama că situația-i mult mai nașpa decât credeam eu. În ultimii 12 ani am avut parte de o siguranță pe care n-o s-o mai pup probabil niciodată în viață. Practic, mă bucuram de un program monoton care mă făcea să mă simt relaxat: știam că de luni până vineri am școală, știam când am vacanțe și știam că am o viață decentă pe buzunarul alor mei. Ce e foarte nasol acum e că perioada de tutorial a vieții e gata și că încet-încet trebuie să mă descurc singur.

Așa că, după distracția asta cu absolvirea liceului și acest examen al maturității, a venit cel mai dificil moment: alegerea unei facultăți la care să mă înscriu. Eu mi-am făcut un fel de listă cu lucruri pe care să le iau în considerare când îmi aleg facultatea, chiar dacă n-am de unde să știu că ele se vor întâmpla, peste ani, fix așa cum le privesc acum. Sunt mai mult ca sigur că nu.

Însă, dacă ești indecis cu privire la viitorul tău (și încă mai ai timp) poate te ajută criteriile astea la care m-am gândit eu. Nu le garantez, dar tot e mai bine decât nimic.

Am intrat la liceu cu medie mare, practic puteam să intru lejer la mate-info, dar am ales să dau la socio-umane. Nu mai țin minte exact la ce mă gândeam când am făcut asta, probabil mi-o ardeam boem, credeam că o să lucrez cu oamenii și că mă pot implica mai ușor în chestii faine pentru comunitate. Așa că, atunci când am văzut „socio-uman", am zis că acolo e de mine.

După patru ani, nu pot spune că regret decizia, atât doar că îmi face viața puțin mai complicată acum. Practic, pot alege din Psihologie, Sociologie, Geografie, Studii Europene, Științe Politice, Jurnalism (și derivatele), UNATC (dacă ai și nițel talent) și clasicele Litere și Limbi Străine. La științele naturii sau mate-info puteam să merg pe variantele mai sigure: medicină sau automatică și calculatoare - ceea ce ar fi însemnat că viitorul meu ar fi avut mai multe șanse, pe hârtie, cel puțin.

Sigur, poți să te faci profesor sau traducător sau să ajungi avocat. Faza nasoală e că, și la Drept, durează mult să termini facultatea și te cam arde la buzunar. Și, chiar și-așa, va trebui să ai bani și după, fiindcă sunt destui avocați pe piață, iar presiunea de a ajunge în Barou și la o casă de avocatură care să te și plătească e imensă. Deci, din lista aia scurtă, am tăiat Dreptul.

Concluzia mea a fost una simplă: din umanist nu te faci inginer, dar din inginer, poți să ajungi poet. Dacă insiști.

Înainte să-mi aflu rezultatele la BAC, mă temeam că s-ar putea să fiu nevoit să aleg o facultate nu foarte bună doar ca să pot intra la buget. Dacă nu provii dintr-o familie cu un statut financiar ok spre foarte ok, facultatea e o cheltuială destul de mare pentru tine. Din ce am înțeles, în medie, taxa pe un semestru e de vreo trei-patru mii de lei sau, în caz că intri la medicină, ajungi la opt mii de lei.

Mă gândeam că, patru mii de lei pe semestru plus 300 de euro chiria pe lună, că doar pleci de la ai tăi d-acasă, plus mâncarea și alte prostii, ajungi la o sumă care o să te facă să te întrebi: cui îi trebuie facultate?

Niciodată nu m-am simțit bine când au scos ai mei sume mari din buzunar pentru mine, ba din contră, treaba asta mă făcea să ma simt super prost, așa că m-am simțit obligat să intru la buget. Din fericire pentru mine, am media 9,80 la Bac, așa că acum pot alege cam orice din lista aia limitată despre care vorbeam - mai ales că nu se dau examene de admitere. Măcar, la capitolul ăsta, m-am scos.

Și nu, nu s-a pus problema să mă duc la o facultate particulară fiindcă România nu e America. Sau ceva.

Mulți se feresc să o spună, așa că recunosc eu pentru ei. Da, e al dracului de important câți bani poți să câștigi în viață. Banii te fac fericit și-ți aduc stabilitate. E adevărat că fericirea vine atunci când îi ai alături pe cei dragi, dar am vaga impresie că e și mai bine să-i ai alături pe cei dragi și să nu vă chiorăie mațele când vă iubiți cel mai intens. Sunt o fire super comodă și n-am visat niciodată să ajung milionar pentru că ar fi o bătaie prea mare de cap să administrezi banii. Sau să mă spetesc să-i fac.

Ce-mi doresc în schimb e să am o meserie care să-mi permită să nu duc grija zilei de mâine, gen să știu că am de mâncare în frigider, că îmi pot plăti facturile și că am bani să ies la o cafea.

De prin iarnă, am început să-mi fac fișe cu meseriile corespunzătoare fiecărei facultăți și cu niște salarii orientative. Dacă încă n-ai terminat liceul, fă-ți și tu niște fișe d-astea, o să îți prindă bine. De exemplu, am avut o perioadă în care mă rodea să dau la Jurnalism, așa că am stat o oră să văd cam pe unde stau salariile. Ce am observat e că e o distanță foarte mare între oamenii cu experiență și începători. Am văzut că Tolontan, de exemplu, făcea 35 000 de euro lunar, iar Lipovan câștiga vreo 8 000 de lei pe lună. Sună bine, până mi-am dat seama că ei au vastă experiență și trăiesc în Capitală. Dacă ești proaspăt absolvent și ești în provincie, o să te învârți pe la 1 000-1 200 de lei. Din cauza asta am renunțat, deși recunosc că m-ar fi atras să fac și eu jurnalism de investigație cândva.

Cu ajutorul fișelor am văzut că PR-ul e un domeniu care caută oameni pricepuți, în care poți să fii angajat încă din ultimul an de facultate și în care salariile pornesc de la 500 de euro.

Vorba românească: „dragoste cu forța nu se face" se aplică și când vine vorba de facultate. Încă din liceu se vede că, dacă îți place o materie, înveți mai ușor pentru ea - indiferent de profesorul care îți predă.

Bine, la facultate nu mai e vorba doar de o materie, ci de mai mult decât atât, dar hei, principiul rămâne în picioare: când îți alegi facultatea trebuie să te gândești și la ce-ți place, ca să-ți faci viața mai ușoară.

Când eram mic, îmi doream să fiu președinte, să știu mereu ce simt oamenii despre țara asta și să punem toți umărul pentru un trai mai bun. Cred că eram un mic comunist încă de pe-atunci. Și cum, de-a lungul anilor de liceu, mi-a plăcut să mai am, din când în când, treabă cu politică, am ales să mă duc la o facultate cu minime tangențe cu zona asta și administrația publică.

Să vedem ce-o ieși din mine. Ideea e că n-ai cum să te duci numai după bani că o să-ți verși mațele învățând ceva ce urăști.

Mi se pare foarte fain că studenții încearcă să te convingă să mergi la facultatea lor, îți dau senzația că ei se simt foarte bine acolo și te fac să-ți dorești să mergi și tu cu ei. Tangențe cu studenții am avut la RIUF (Romanian International University Fair), unde am putut să povestim sincer cu studenții și unde ne-au putut spune și chestiile tari, dar și pe alea mai puțin ok despre facultatea lor. Pe lângă astea, a contat și că s-au făcut prezentări în liceu și că am vorbit și cu cei de la USAMV, dar și cu Caravana Studenților de la UBB.

Încă un plus e și interacțiunea pe facebook, pe care, din păcate, nu o au toate facultățile, dar care te poate atrage dacă e făcută calumea. Practic, dacă o facultate investește în a atrage studenți, înseamnă că e o facultate care are resurse, timp și oameni pricepuți.

Argumentul ăsta e pur subiectiv, dar e ceva ce merită luat în considerare. Eu sunt un om mai antisocial: nu-mi place să cunosc persoane noi și mă atașez greu de oameni, dar și când o fac, rămân lipit de ei ca ciuma. Mi-e imposibil să plec la o distanță foarte mare de prieteni și familie, așa că, dacă cineva vrea să mă tortureze cândva, să renunțe la picătura chinezească și să mă ducă departe de oamenii mei. Văd toate avantajele pe care le-aș avea dacă aș studia afară, aș avea parte de învățământ de calitate și aș putea să fac bani mai ușor, dar până la urmă nici România nu-i chiar așa de rea.

De-asta, am ales să rămân în țară și să fac facultatea la Cluj-Napoca, la jumătate de oră distanță de orașul meu.

Oricum, dacă vrei un job ok, ești obligat să faci facultate, chiar dacă doar pentru că dă bine în CV. Mai multe persoane mi-au spus că facultatea o faci doar ca să fie făcută și că lucrurile serioase le înveți când te angajezi, așa că nu mă stresez foarte mult la faza asta. Până la urmă, dacă te duce capul o să-ți găsești un loc de muncă decent.

Pracic, să-ți alegi facultatea nu e o treaba ușoară și d-asta te sfătuiesc să te gândești mult și bine pentru că o alegere nepotrivită înseamnă, printre altele, timp și bani pierduți. Sigur, nu cade cerul peste tine dacă, îți dai seama, după un an, că facultatea aia nu e de tine. Eu am ales să merg la Științe Politice, nu-s sută la sută sigur că e cea mai bună decizie, dar sper să bifez aici cele două chestii care mă interesează cel mai mult: să învăț lucruri care mă atrag și să pot face niște bani decenți din treaba asta.