Fotografii care distrug clișeele din modă

Acest articol a fost publicat inițial în i-D UK.

Posturing: Photographing the Body in Fashion, o nouă expoziție de Shonagh Marshall și Holly Hay, arată cum o generație nouă dă frâu liber formei trupului, folosind imprevizibilul pentru a distruge clișee din modă.

Pornind de la mișcare și de la nou-descoperita libertate a corpului în cadrul imaginii, expoziția Posturing este una plină de umor, de sexualitate fără bariere și de senzualitate nestingherită. Este o expoziție care sărbătorește vocile noi din industria fotografiei.

Postura poate fi folosită pentru a impresiona sau pentru a induce în eroare, pentru a atrage sau distrage atenția. Corpul este una dintre cele mai puternice unelte care pot fi folosite pentru a exprima idei, sentimente și pentru a crea un simț al sinelui. În ceea ce privește fotografia de modă, corpul a fost folosit pentru prea mult timp drept o banală unealtă pentru crearea conceptelor în jurul obiectelor vestimentare. Această expoziție aduce laolaltă tineri vizionari care explorează modurile în care poți dezvălui potențialul corpului pentru a exprima un concept. Prin lentila aparatului de fotografiat, forma modelului este capturată într-un mod mai uman, mai sensibil și deseori suprarealist. Este deopotrivă o reacție la adresa conceptelor din modă și fotografie ale generației precedente, dar și o dorință de a oferi viziuni nelumești.

Cu imagini de la artiști precum Tyrone Lebon, Zoe Ghertner, Hanna Moon, Brianna Capozzi, Joyce NG, Reto Schmidt și Charlotte Wales, expoziția Posturing este plină de fotografii care provoacă stereotipurile întâlnite în modă (își amintește cineva de înclinarea laterală a capului în poze?). Hanna Moon (ale cărei imagini cu Hari Nef din paginile revistei i-D sunt prezente în expoziție) ne explică: „A fost un proces natural. Este vorba despre încercarea de a scoate personajul mai mult în evidență. Eu tind să nu mai dau indicații modelelor atât de mult în ultima vreme. Pregătesc, în schimb, circumstanțele și mood-ul, astfel încât ele să se poată exprima natural”.

Jocul intim în fotografia de modă este între model și haină, între fotograf și model, între fotografie și privitor. Acest lucru este scos în evidență și mai puternic de amenajarea expoziției, care reflectă felul în care are loc o ședință foto. Marshall și Hay au organizat-o în cinci niveluri distincte: casting, styling, locație, recuzită și art director, încercând astfel să arate procesul extrem de complex care stă la baza fiecărei imagini. Munca în echipă transformă visul în realitate, după cum spunea fondatorul i-D, Terry Jones.

Credeți că a fost un anumit moment care a declanșat mutarea centrului atenției asupra poziției corpului, în fotografia de modă?
Shonagh: Lucrările unor fotografi precum Viviane Sassen și Mark Borthwick vin cu o abordare interesantă la nivel de gesturi și postură. Munca lor, văzută printr-o sferă a modei, ne provoacă să vedem altfel haina, după cum este așezată pe trup. Am observat acum aproximativ trei ani că se petrece o schimbare în cadrul fotografiei de modă contemporane, un grup de fotografi care încercau să submineze haina, prin poziționarea trupului într-o manieră care părea nouă.

Holly: Acest lucru poate fi observat în lucrările artistice din istorie, însă această abordare a trupului în modă drept o estetică răspândită pare mult mai recentă. Cred că aceste mișcări apar întotdeauna ca o reacție la ceva ce a fost înainte. Acest lucru a apărut acum după o perioadă în care am văzut trupul drept ceva foarte sexualizat sau un mediu fantastic.

Credeți că asta are vreo legătură cu discuțiile curente legate de feminism?
Holly: Sunt sigură că pentru anumiți fotografi ar putea fi adevărat, însă personal văd aceste imagini ca fiind foarte pozitive și câteodată extrem de amuzante. Îmi place să cred că asta este o celebrare a fotografiei de modă de astăzi. Acești fotografi văd personajele pe care le fotografiază drept colaboratori cu drepturi egale.

Shonagh: Nu este mesajul central al acestor imagini, însă așa cum spunea și Holly, fotografii tratează modelele ca pe niște colaboratori. Secțiunea despre procesul de casting, din cadrul expoziției, face referire la asta. Sunt opt femei fotograf în cadrul expoziției, dintr-un total de 17; deși nu chiar jumătate, tot semnifică o schimbare în ceea ce reprezenta în trecut o industrie dominată de bărbați.

Ce face ca o fotografie de modă să fie cu adevărat bună?
Holly: Să te determine să vezi haina într-un mod nou și interesant.

Shonagh: Eu iubesc aceste imagini pentru detaliile lor narative. Sunt atât de multe povești care pot fi presupuse din fiecare imagine și felul în care îmbrăcămintea este prezentată are un impact mare asupra felului în care sunt construite aceste personaje. Apreciez enorm abilitatea modei de a spune povești.

Cât de importante sunt diferitele aspecte ale castingului, styling-ului, locațiile, recuzita și art direction?
Holly: Una nu poate exista fără cealaltă, iar pentru toți fotografii cu care am discutat atunci când am creat această expoziție, colaborarea este cel mai frumos lucru, atunci când vine vorba despre imagini de modă.

Shonagh: Am discutat foarte mult despre secțiunile tematice care ar fi dictat gruparea imaginilor. Tema legată de poziția trupului este prezentă pretutindeni, însă noi eram dornice să mai avem un strat care să facă aluzie la procesul în sine. Fiecare secțiune este împărțită în diferite zone aflate pe o listă. Doream să atragem atenția asupra faptului că este ceva mereu în neregulă în imagini; haina nu este purtată în felul în care ar fi trebuit să fie sau nu este pe corp deloc, fața modelului este tăiată din imagine, o coadă era singurul element care putea fi controlat în timpul ședinței foto. Toate aceste aspecte diferite alcătuiesc împreună imaginea finală, niciunul dintre ele nu iese mai tare în evidență.

Cum ați descrie pozițiile care sunt repere în fotografia modernă de modă? Credeți că vom intra pe noi meleaguri ale poziției corpului în modeling, în viitor?
Shonagh: Un lucru foarte interesant care a reieșit din seria asta e că femeile care au pozat nu sunt modele tradiționale. Mama și prietenele lui Marton Perlaki sunt și ele prezente. Doi copii stau sub fustă în imaginea lui Joyce NG pentru revista 1 Granary. Sibyl Buck, care este instructor de yoga, muzician, și ocazional model, este fotografiată de Charlie Engman. Jess Maybury este model pentru paginile lui Tyrone Lebon. Nu am nici cea mai vagă idee despre viitorul modelling-ului și evoluția felului în care se pozează, dar cu siguranță în acest grup, modelul tradițional, tip „umeraș pentru haine”, nu se află printre interesele lor. Ei preferă să înfățișeze atitudine în lucrările lor, iar mulți chiar ne-au spus, atunci când i-am intervievat, că dacă aleg să lucreze cu un model, îl roagă să uite tot ce au învățat vreodată despre cum să pozeze.

De ce ați ales acei fotografi?
Holly: Abordarea trupului nu putea fi reprezentată de o singură imagine din arta lor. Ne doream să prezentăm fotografi care au o abordare dedicată și specifică corpului uman.

Ce v-ați dori ca publicul să înțeleagă din această expoziție?
Holly: Să vadă și să se bucure de imaginile provocatoare și pozitive pe care acești fotografi le creează.

Shonagh: Chiar sperăm că această expoziție să provoace conversații despre fotografia contemporană de modă. Expozițiile contemporane de modă de genul ăsta nu sunt făcute prea des, așa că sperăm să stârnească întrebări.

De ce este important să expui moda?
Holly: Este foarte important să vezi fotografii de modă printate și înrămate în viața reală și să-i dai privitorului timpul necesar ca să se gândească la poveștile pe care aceste fotografii le spun. Câteodată o poveste din paginile unei reviste, fără vreo explicație sau context, te face să dai repede pagina, fără să remarci detaliile și munca depusă pentru crearea ei. Vrem să dăm oamenilor oportunitatea de a înțelege pe deplin aceste lucruri.

Shonagh: Eu personal sunt foarte interesată de expunerea modei, pentru a stârni întrebări cu privire la procesul în sine.

Expoziția Posturing: Photographing the body in fashion a fost deschisă la Ground Floor Project din Londra până pe 12 Noiembrie. Expoziția a fost făcută în colaborare cu THE OUTNET și este primul capitol dintr-un parteneriat creativ cu brandul.