FYI.

This story is over 5 years old.

Popcorn

Isteria popcornului din anii '90 aproape a distrus mersul la cinema

Oamenii au declarat război popcornului din cauza grăsimilor.
Fotografie via Flickr user Andrew Rivett

Articolul a apărut inițial pe Munchies.

Prin mai 1994, proprietarii unui cinema puneau postere cu Maverick, Beverly Hills, Cop III și Little Buddha (cu eternul semi-zeu Keanu Reeves). Dar dacă maică-ta și cu prietenele ei au cumpărat bilete la o proiecție cu Even Cowgirls Get the Blues, ca să șușotească tot filmul, sunt șanse mari că nu și-au luat popcorn, nu pentru că era la suprapreț, ci pentru ca îl percep ca pe o boală cardiacă la cutie, cu mult topping de unt.

Publicitate

Pe 20 ianuarie a fost Ziua Popcornului, așa că ne-am gândit să dezgropăm trecutul de acum 24 de ani, când popcornul de la cinema a fost demonizat de Centrul pentru Știință în Interes Public (CSPI), care și-a prezentat concluziile într-o audiere a Congresului și apoi le-a publicat în propria broșură de nutriție pentru sănătate.

Pentru a testa valoarea nutritivă a popcornului, CSPI a cumpărat popcorn din trei orașe americane, de la 12 cinemauri care făceau parte din șase lanțuri diferite. Ei au trimis mostrele la un laborator de testare și au comparat conținutul de grăsimi din porumbul expandat în ulei de rapiță și ulei de cocos și grăsimea din popcornul cu unt, făcut în ulei de cocos.

CSPI a spus că problema era uleiul de cocos, (deși în ultima vreme este lăudat ca „superaliment") avea un nivel ridicol de mare de grăsimi saturate. La doar câteva zile după audiere, nutriționistul CSPI, Jayne Hurley s-a dus repede să-l avertizeze pe cinefilul profesionist Roger Ebert că un popcorn mare avea aceeași cantitate de grăsime ca „șase Big Mac-uri", mai multă grăsime saturată decât ar trebui să consume un om în trei zile.

Descoperirile CSPI au fost primite cu panică și confuzie, ceea ce presupun că sperau să obțină. Publicația New York Times a luat-o razna și a publicat un articol care începea cu glorioasă introducere: „Cel mai înfricoșător lucru de la cinema nu este Jason sau Freddy Krueger. Nici măcar Mickey Rourke în ce mai dramatic rol al său. De fapt, e popcornul.” Los Angeles Times a scris despre „Coșmarul de la Multiplex”, o condamnare de 555 de cuvinte a uleiului de cocos și a talentului actoricesc al Ellei MacPherson.

Publicitate

Institutul Popcorn, o organizație comercială pentru industria de aprovizionare cu floricele de porumb, a răspuns la raportul CSPI cu un optimism precaut și indiferență. „Noi nu credem că lumea o să iasă țipând de la cinema că se vinde popcorn” a spus pentru Times purtătorul de cuvânt pentru Institutul Popcorn, Deirdre T. Flynn. „Dacă mănânci popcorn din când în când, ca o mică poftă, asta nu o să te omoare.”

Însă, anul ăla, cinefilii au fost suficient de îngrijorați încât au zis pas la popcorn, cel puțin la filme gen Forrest Gump și Pulp Fiction.

Vânzările de popcorn la cinema au scăzut cu 50% în 12 luni, dar în timp au revenit la nivelul de vânzări dinainte de studiul CSPI și apoi lumea a uitat de comparația aia cu Big Macurile.

„Valoarea de șoc a eforturilor CSPI a fost de scurtă durată. Vânzările de popcorn la cinema și-au revenit după un an”, a scris Tulsa World în 2001, la aniversarea de 30 de ani a CSPI. „Recent, un mare lanț de cinemauri a abandonat alternativa de ulei de șofrășoară cu conținut scăzut de colesterol și a revenit la uleiul de cocos pentru a-și expanda porumbul. De ce? Același motiv pentru care restaurantele mexicane folosesc încă grăsime de porc în tamales. Are un gust mai bun."

Victoria CSPI față de concesiile AMC a fost de intensitate mică, iar unii analiști dau vina pe centrul de știință în sine. Chiar înainte să înceapă să facă tam-tam despre popcorn, încerca să influențeze americanii sănătoși sau măcar conștienți de sănătatea lor să nu mai meargă la restaurante italienești sau mexicane. Roger Ebert a notat că centrul a comparat o porție de paste fettuccine Alfredo cu „un atac de cord în farfurie”. De atunci, mereu scandalizat și indignat, CSPI a lansat atacuri față de orice, de la vopsele alimentare, zahăr și din nou la popcorn. (Merită menționat videoclipul lor de pe Youtube, intitulat „Barbie Supports Menu Labeling”, o comoară.)

Publicitate

În 2009, centrul a mai scos de la naftalina unul dintre cele mai bune hituri și a încercat din nou să demonizeze popcornul de la cinema pentru conținutul bogat în grăsimi, însă cercetările aparent au fost ignorate.

„Cea mai sănătoasă gustare de la cinema e lipsa unei gustări”, a spus Jane Hurley pe-atunci, dovedind că era la fel de plină de viață și exuberantă și după 15 ani de muncă la CSPI.

Centrul pentru libertatea consumatorilor observă că, în cele două decenii de când CSPI a lansat primul atac față de popcorn, atitudinea nutriționiștilor față de grăsimile saturate s-a schimbat. Acum grăsimile trans și hidrogenarea parțială sunt adevărații inamici și dacă ai citit vreodată un blog de sănătate sau te-ai combinat cu vreun Crossfitter, sigur știi că uleiul de cocos este preferatul tuturor.

„Majoritatea studiilor despre ulei de cocos s-au făcut cu ulei de nucă de cocos parțial hidrogenat, pe care cercetătorii l-au folosit pentru a crește nivelul de colesterol al iepurilor, ca să colecteze anumite date", a declarat Dr. Thomas Brenna pentru New York Times. „Uleiul de cocos care nu a fost tratat chimic este cu totul altceva în ceea ce privește riscul de sănătate. Până la urmă, poate nu-i așa de dăunător.”

Deci să nu uităm: popcornul ucide, pentru că e delicios și nu poți să te oprești din mâncat.