Deși sunt pasionat de explorare urbană și de clădirile abandonate din țară, multe ajung vandalizate și distruse din cauza celor care intră în ele, așa că prefer să nu le dezvălui identitatea.În timp ce caut astfel de locuri dau peste tot mai multe case bătrânești care cândva erau pline de viață, în care au crescut părinții și bunicii noștri. Poveștile adunate din toate aceste case sunt scrise cu lacrimi de bucurie și tristețe, cu respect, și cu destul de multă credință și devotement față de Dumnezeu, după cum o arată icoanele. Fotografiile cu familia, icoanele de pe pereți și lucrurile mărunte lăsate aiurea sunt ultimele semne care relatează povestea unor oameni simpli.
Publicitate
Experiența era destul de puternică pentru mine, c-au fost locuințe în care găseam lucruri pe care și bunicii mei le aveau prin casele lor. Mă bucur c-am avut ocazia sa le spun poveștile prin fotografiile mele, dar mă întreb uneori cum e posibil să se piardă așa viața acestor oameni. E genul de lucru care te învață să-ți apreciezi bunicii de la țară mai mult.
