Veganii nu sunt deloc niște snobi

Acum câteva zile, am primit un mail foarte furios de la cineva în legătură cu un articol pe care l-am scris despre un restaurant. În articol, menționam că nu mă omor să mănânc în restaurante pretențioase. Menționam și că sunt vegan. Asta nu i-a prea convenit tânărului care mi-a scris nervos: „Faci mișto de oameni că sunt fițoși când tu ești un nenorocit de vegan? Du-te-n pulă."

Am revenit la articol și am citit comentariile. Se pare că nu era singurul care gândea așa.

Un comentator pe nume Dante Thompson mi-a spus că am fost un dobitoc pentru că am comandat mâncare vegană. M-a numit și „hipster împuțit", bineînțeles.

Altul, pe nume Riley Ulrich, a zis: „Ești un căcat și ar trebui să fii concediat. Toată lumea te urăște."

Acuzația că aș fi fițos la mâncare mă depășește. În imaginea de mai sus e prânzul meu de azi. Un sandviș oribil cu chiftele de soia. La micul dejun am mâncat Doritos. La cină o să merg la Taco Bell. Nu mănânc produse de proveniență animală, dar în rest, regimul meu e ca al unui copil mofturos (sau, cel puțin, ca al unui skater adult).

Când am împlinit douăzeci de ani, am început să mănânc salată la cel puțin o masă a zilei, pentru că așa aveam impresia că ar trebui să facă un adult. Dar nu mănânc salată cu toată inima. Într-o lume ideală, aș mânca doar carne și brânză băgate într-un carbohidrat de orice fel.

Dar nu trăim într-o lume ideală. Trăim într-o lume în care mâncărurile cele mai gustoase sunt produse prin moarte și suferință.

De asta nu mănânc carne sau produse animaliere. Pentru că produsele animaliere sunt obținute în moduri groaznice. Nu cred că e nevoie să vă spun de unde vin carnea și lactatele, pentru că ați văzut deja. Și știți că locurile alea arată ca un coșmar nenorocit cu ciocuri tăiate, cuie împușcate în creier și cadavre care se zvârcolesc pe podea.

Cred că suntem cu toții de acord că sunt niște locuri îngrozitoare. Indiferent că mâncați sau nu carne și lactate, cred că putem cădea de acord cu faptul că moartea industrializată în masă nu e prea drăgălașă. Nu mai intru în detalii, deși aș putea să spun câte ceva și despre gazele de seră produse de industria cărnii sau despre contaminarea apei și cancerul de colon cauzat de consumul de carne. Dar n-ar fi onest, pentru că eu n-am luat lucrurile astea în considerare când am hotărât să devin vegan.

Nu vreau să spun că sunt mai moral decât voi pentru că evit să rănesc animalele. Nimeni nu e moral. Oamenii sunt cancerul planetei. Lumea ar fi mai frumoasă dacă am muri toți. Scriu asta de pe un laptop care conține minerale de conflict și care a fost produs în condiții de lucru extrem de diferite de condițiile în care lucrez eu acum.

Port un tricou care costă 6 dolari. Nu știu cum a fost produs, transportat în State și cum a ajuns să-mi fie vândut, dar îmi închipui că cineva de-a lungul lanțului de producție își ia muie rău de tot dacă toate astea au costat 6 dolari. Cât de nașpa e asta, frate? Port un tricou care probabil a nefericit mulți oameni în timp ce era creat și sigur a contribuit la distrugerea planetei și nici măcar nu știu de unde a venit și cum a fost făcut. Nu ai cum să trăiești în lumea modernă fără să faci lucruri imorale zi de zi.

Ce vreau eu să zic e că sunt un căcat. La fel și tu. Și nu-mi pasă ce mănânci. Poți mânca ce vrea pula ta. După cum ziceam, dincolo de toată chestia asta cu crima, mă doare-n pulă ce mănânc. Abia am timp să-mi fac griji despre ce-o să mănânc la masa următoare.

Cred că sunt foarte puțini oameni cărora le convine de minune că un animal a murit ca să mănânce ei. Nu-mi imaginez că sunt mulți printre voi care ar putea mânca un Big Mac dacă ar vedea tot procesul prin care vaca a fost crescută, ucisă, dezmembrată, spălată de sânge cu un furtun și transformată în pasta aia scârboasă din chifteaua hamburgerului. Puțini dintre voi ați fi în stare, sunt convins. Și e normal.

Când oamenii iau o poziție morală împotriva unui lucru față de care nu ne simțim confortabil, ni se pare că ne judecă. De asta îi urâm pe hipioți sau pe freeganieni sau pe Gwyneth Paltrow sau pe cei care conduc mașini electrice. Pentru că ne fac să ne simțim judecați. Iar când oamenii se simt judecați, se poartă ca niște dobitoci.

Mai există și stereotipul veganului predicator. Cel care există în veșnica glumă: „ Cumgăsești un vegan la o cină? O să-ți spună singur." Nu știu dacă e din cauză că evit pe cât posibil s-o ard cu oameni tâmpiți, dar eu n-am întâlnit niciodată un vegan moralist. Am întâlnit, în schimb, o grămadă de carnivori moraliști. Genul de oameni cărora li se par amuzante glumele despre costiță.

Genul de oameni care au întrebări nenumărate despre nutriția mea, în special despre proteine. O tonă de întrebări despre proteine, frățicule. Nu înțeleg de ce nutriția mea îi preocupă atâta pe niște oameni pe care nu-i cunosc.

Fac o grămadă de lucruri care sunt foarte nasoale pentru sănătatea mea și nimeni nu mă fute la cap cu ele. Nu-i pasă nimănui că beau alcool prea des sau că fumez. Dar când aud că sunt vegan, toți devin peste noapte experți în nutriție și vor să știe de unde îmi iau proteinele și vitamina D și fierul. N-am idee de unde le iau. Sunt sigur că nici tu nu știi de unde le iei. Doar pentru că ai în mână un sandviș cu pui în loc de unul vegetarian, nu înseamnă că tot corpul tău e în deplină armonie nutrițională.

Ce mă derutează pe mine la faza cu ura față de vegani e cât de tare se bucură oamenii când aud că un vegan a dat eșec. În articolul despre care vă povesteam la început, postasem o poză cu ceva mâncare de-a mea. Nu mi-am dat seama pe vremea aceea, dar chestia conținea ou. Mi se întâmplă să mănânc accidental produse animaliere din când în când. Nu înțeleg de ce sunt atâția oameni care rânjesc cu bucurie și-mi trâmbițează că am mâncat din greșeală un produs animalier.

Dacă aș vedea pe cineva că face ceva drăguț pentru un animal și ar da greș, nu cred că prima mea reacție ar fi să râd ca vita și să mă simt mai deștept decât el. Când am citit povestea „ Astăzi am murit" despre cum a fost ultima zi din viațacâinelui bolnav, nu m-am gândit: „LOL! Au încercat să-i vindece tumoarea lu'câinele ăsta și n-au reușit!" Dar na, poate voi ați râde.

Acum dacă-mi permiteți, tre' s-o tai spre Taco Bell. Cu fasole în loc de carne și fără brânză, vă rog.

Urmărește-l pe Jamie Lee Curtis Taete pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre mâncare:
Rusia spune că a creat o vită care nu are nevoie să mănânce Am încercat cea mai proastă mâncare din București și încă mai am colon Sex + mâncare: O erecție constrictoare