Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
High hui

Dependenţii de crystal meth din America au pus ţara pe jar

Am aflat mai multe despre metoda „shake and bake” de la un detectiv şi director al departamentului care se ocupă de droguri.

de Henry Langston
26 Iunie 2012, 12:30pm

Metamfetamina, drogul ieftin distrugător de vieți și inflamator de libido iubit de actorul Tom Sizemore, Fergie și mulți alți americani nefericiți a reușit să fie și mai accesibil, și mai periculos. Doar dacă nu cumva nu ai chef de arsuri de gradul 3 pe tot corpul și câțiva dinți lipsă.

În ultimii ani, metoda „shake and bake” a luat locul tehnicii complicate de producție pentru care erau necesare locații și echipamente sofisticate și multă răbdare (de care consumatorii de meth duc lipsă). Noua metodă păstrează majoritatea ingredientelor tradiționale din care se face drogul (pseudoefedrină, litiu, combustibil Coleman, acid hidroclorhidric etc), doar că în loc să se folosească echipament și foc, se amestecă toate ingredientele într-o sticlă de plastic.

Procesul de scuturare durează 15 minute, e atât de ușor că-l poți face și-n magazin fără să observe cineva. În plus, amestecul e mai puternic decât cel obținut prin metoda clasică – sună perfect, nu?  Da, dacă nu ar exista riscul să-ți explodeze în față.

Problema cu metoda „shake and bake” e că reacția e mult mai puțin stabilă atunci când scuturi amestecul într-o sticlă de Cola în loc s-o faci într-un laborator. Litiul poate reacționa cu apa sau cu aerul, dacă dopul sticlei e scos prea devreme, și poate exploda, transformând amestecul într-o minge de foc. Victimele acestor explozii au invadat spitalele din America.

Am vrut să aflu mai multe despre metoda „shake and bake” (din motive pur jurnalistice, evident), așa că am luat legătura cu Tommy Farmer, un detectiv de la Biroul de Investigații Tennessee și director al departamentului care se ocupă de droguri.

VICE: Hei, Tommy. Cum explodează sticlele astea? Unde greșesc oamenii?

Tommy: O combinație de factori, dar în general încrederea în sine pe care o are preparatorul de meth. Le spunem că e doar o problemă de timp până când va avea loc o explozie, deoarece viteza reacției și combinația de chimicale fac amestecul foarte periculos. Ingredientele constă în nitrat de amoniac, hidrozid de sodiu, pseudoefedrină și eter, care, combinate cu apă, au o reacție foarte puternică.

Deci dacă ai niște cunoștințe de chimie ești în siguranță?

Da și nu. Atunci când folosești aparatură improvizată, se întâmplă chestii din astea. Când creezi o reacție endotermică într-o sticlă de plastic, nu poți fi niciodată sigur de consecințe. Până și experimentele noastre din laborator au eșuat uneori și au devenit periculoase. Diferența dintre noi și amatori e că noi purtăm costume de protecție. Fabricanții de meth amatori n-au 1 200 de dolari să-și achiziționeze unul, așa că sfârșesc la Urgențe.

Au devenit accidentele astea o problemă pentru spitalele cu departamente speciale pentru arsuri?

Evident, costurile sunt enorme și avem toate motivele să ne îngrijorăm. Și oamenii care nu au nicio vină sunt expuși pericolului dacă o explozie din asta afectează un bloc de locuințe, o parcare sau un motel. La Vanderbilt Center, spitalul din zona mea, o treime din cazurile pacienților sunt incidente cu meth și chestia asta e valabilă pentru tot teritoriul Statelor Unite, nu doar pentru Tennessee. Majoritatea cestor utilizatori de meth nu dispun de asigurare medicală și asta reprezintă niște costuri enorme pentru spitale. Costul pentru tratarea arsurilor unui utilizator de meth poate ajunge la 1 milion de dolari.

Gizăs. Când ai întâlnit prima oară metoda „shake”?

Știm că a apărut în State pe Coasta de Vest prin 2003-2004 și n-a ajuns în sud până în 2007. Numărul utilizatorilor acestei metode crește exponențial în fiecare an. Tehnic, o sticlă pentru shake e un laborator în sine, air noi nu găsim niciodată doar una. Există locuri în care am găsit 98 de sticle. Găsim trei sau patru sticle în fiecare laborator improvizat.

De ce crezi că a prosperat metoda asta? Din cauză că procedura e simplă sau din cauza crizei financiare?

Cred că e problema meth e mult mai complexă. Utilizatorii sunt bucuroși că nu mai trebuie să depindă de dealeri și producători, nu trebuie să-și facă griji că nu sunt în legătură cu cine trebuie. Simt că pot să-și facă un produs mai pur și că dețin controlul asupra calității.

Având în vedere cât de accesibil e și cât de periculoasă e metoda asta de producere, ai zice că meth a devenit cel mai periculos drog din America?

Dacă vorbim și de modul de producere, clar da. E cel mai rău drog pe care l-am văzut în toată cariera mea, din cauza complexității lui. E foarte dificil să găsești laboratoarele improvizate, are impact în atâtea zone ale comunității, poate fi devastator. Dacă vorbim de dependență, e la fel de adictiv ca heroina. Dar măcar la heroină ai de-a face cu produsul finit, pe când la meth trebuie să urmărești și să găsești producătorii și laboratoarele lor.

Cum se luptă legea cu fenomenul?

Nu putem folosi metode convenționale de investigare, așa că trebuie să antrenăm forțele de ordine să fie și experte în reziduuri toxice, oameni care să poată intra într-un laborator și să stabilizeze și dezamorseze chimicalele și echipamentul. Trebuie să ne asigurăm că ofițerii noștrii sunt echipați corescpunzător. Am instalat pe tot teritoriului statului și un sistem de inteligență care găsește pseudoefedrina și le dă forțelor de ordine posibilitatea de a raporta laboratoarele clandestine de meth și să le anunțe locația pe hartă.

Ai întâlnit multe povești de groază luptând cu metamfetamina?

[Râde] Da, lunar. Am văzut copii care au băut din greșeală conținutul unui pahar plin cu ingrediente pentru meth și al căror esofag a fost ars complet de către acidul sulfuric. În fiecare lună văd lucruri din astea, e îngrozitor.

Copii fără gât pe dinăuntru, case în flăcări, spitale supraaglomerate de victime...metoda „shake” e responsabilă pentru multe probleme în Statele Unite, dar cum stau lucrurile aici în UK? N-am dat peste metamfetamină în Anglia, dar am fost curios să aflu dacă e doar din cauză că nu mă învârt în mediul potrivit sau chiar nu prea există în țară.

Elliot Elam lucrează la Addaction, un centru pentru consumatorii de droguri din UK: „Metamfetamina n-a prea prins la noi în țară, dar nu înseamnă că nu va prinde niciodată. Deocamdată avem câteva cazuri pe an.” Nu există cerere? „Nu neapărat, pentru că ai putea s-o produci aici dacă ai vrea. Coșmarul a început în Australia, unde e foarte greu să-ți procuri heroină, așa că piața a fost invadată de meth. La fel s-a întâmplat și în America.”

Deci avem motive să ne facem griji? Se pare că nu. Faptul că suntem o națiune insulară cu multe porturi ne ajută să obținem toate drogurile de care avem nevoie și care sunt în mod sigur mai puțin devastatoare decât metamfetamina. Ar trebui să fii foarte curios să vrei să încerci așa ceva, dar acum, cu metoda „shake”, curiozitatea oricui e mai ușor de satisfăcut.

Urmăriți-l pe Henry pe Twitter: @Henry_Langston

Traducere: Oana Maria Zaharia

Tagged:
uk
METH
america
Vice Blog
Droguri
shake and bake
metamfetamina
explozie
periculos