Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Chestii

Un regizor documentează toţi oamenii care se cred Iisus Hristos

Unii învaţă fraze în engleză pe de rost, doar ca să vorbească cu turiştii.

de Zach Sokol
17 Februarie 2015, 8:03am

Regizoarea Katarzyna Kozyra (dreapta) vorbeşte cu un tip care zice că e Iisus Hristos.

Dacă un tip îmbrăcat în nişte robe murdare, cu o coroană improvizată, te-ar aborda și ar urla că el e reîncarnarea lui Hristos, probabil ai sări în direcția opusă. În ciuda acestui fapt, Katarzyna Kozyra a făcut tot posibilul în ultimii ani să găsească astfel de personaje și să stea de vorba cu ele.

Artista și regizoarea poloneză a călătorit de patru ori la Ierusalim, din 2012, ca să documenteze oamenii care manifestă simptome ale sindromului Ierusalim, o afecțiune stranie în care unii vizitatori ai oraşului israelian au iluzii, obsesii sau chiar psihoze religioase. Bolnavii „de obicei ajung în arest sau la camera de gardă, deshidrataţi şi murdari la nişte proporţii biblice," explica Sam McPheeters într-un reportaj VICE din 2011. Mai departe el a spus:

Există mai multe tipuri de diagnostic în privinţa sindromului Ierusalim. Avem nebunii tradiționali, care-s nişte pelerini cu viziuni profund deformate asupra lumii, foarte religioși, care rămân blocați în câmpul de forțe paranormale al Ierusalimului. Unii susțin că au decodat secrete religioase, cum ar fi data revenirii lui Hristos, poziţia geografică a Edenului, a Golgotei sau cerințele exacte pentru a ajunge în rai. Unii ajung să pună în practică pasajele cele mai hidoase ale Bibliei. Mulți dintre ei sunt practicanți a ceea ce jurnalul Sănătate mintală, religie și cultură definește ca asceticism psihotic".

Materialul Kozyrei a fost editat într-un documentar numit În căutarea lui Iisus (2012-....), care se poate viziona la Postmasters Gallery în New York până pe 28 Februarie. Kozyra nu se axează pe ideea că subiecții ei sunt bolnavi psihic, interviurile cu oameni de știință și psihologii nu au fost incluse în versiunea finală și, de multe ori, nu este clar cât de devianți sunt cei care suferă de sindrom. Impresia cu care rămâi este că e mai probabil ca afecțiunea lor să fie mai legată de credință, decât de nebunie. Asta sau există o graniță greu perceptibilă între cele două.

Am discutat cu Kozyra pe mail despre motivele pentru care a petrecut atâta timp cu mântuitori autoproclamați și am întrebat-o dacă ea consideră filmul un documentar în adevăratul sens al cuvântului.

Încă un om care pretinde că e Iisus.

VICE: Ce te-a făcut să urmărești acest subiect?
Katarzyna Kozyra: Când am auzit despre sindrom, am vrut să îi cunosc pe oamenii afectați. Dintotdeauna m-a preocupat distanţa scurtă dintre ceea ce suntem și ceea ce credem că suntem. Identitatea a fost un subiect la care am lucrat mereu și identitatea unei persoane care consideră că e mai aproape de Dumnezeu decât toți ceilalți e de departe cea mai interesantă.

Provii dintr-un mediu religios?
În Polonia poți fi ori religios, ori împotriva religiei. În orice caz, trebuie să te confrunți cu religia... este imposibil să o ignori. Dar, în final, nu am creat acest proiect din cauza propriilor mele experiențe religioase.

Care a fost cel mai interesant aspect pe care l-ai remarcat sau observat în timpul filmărilor? A fost vreo poveste sau vreun moment care a ieșit în evidență?
Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le-am observat este schimbarea din interiorul meu, schimbarea în modul meu de abordare... trecerea de la interesul pentru reprezentări vizuale ale lui Iisus spre credința că există ceva mult mai complex de explorat. Mă refer la ceva care nu este constrâns de tipare pe care le cunosc deja. Pentru mine este ca și cum aș sări peste propria-mi umbră.

Când a avut loc filmarea și cât timp ai stat în Ierusalim? Au fost patru călătorii separate, nu? În căutarea lui Iisus conține înregistrări din fiecare vizită?
Așa este. Am fost de patru ori până acum, dar în expoziție nu am inclus material din ultimele două călătorii. De fiecare dată când lucrez la înregistrările celelalte, pentru un alt scop decât organizarea unei expoziții, descopăr lucruri noi, chiar și de la oamenii pe care i-am cunoscut în prima mea vizită la Ierusalim.

Abordarea mea asupra subiecților se schimbă pe parcursul filmului și există un fel de progresie.

Editez întâlnirile în ordine cronologică, dar există și câțiva oameni care sunt la a treia apariție. Pe viitor, voi adăuga noile întalniri cu aceiași oameni.

Regizoarea îşi exprimă frustrarea legată de una din descrierile divinității ale unui presupus messia.

Cum ai documentat acest proiect?
Trăim într-o lume fragmentată, așa că pe parcursul vieții mele am adunat niște informații, dar nu am studiat exact în acest scop. Înainte să încep acest film am învățat câte ceva despre religie. Totuși, lucrarea nu este despre referințe precise către texte sacre, ci mai degrabă despre experiențele personale ale unor oameni care se consideră a fi reîncarnări sau încarnări ale unor sfinți sau a altor oameni sacri.

Desigur, am discutat cu unii psihologi și doctori, experți în Sindromul Ierusalim, dar nu am folosit acele interviuri în film. Partea științifică nu reprezintă interesul meu principal. Ca să respecte normele științifice, cercetătorii caută puncte comune prin care care să delimiteze, să „cureţe" şi să eticheteze lucrurile. Eu caut ceva unic, intim care capătă valenţe eroice.

În proiectele tale din trecut uneori ai filmat oamenii şi fără ca subiectul să-şi dea seama. Filmul acesta este mai direct şi mai obiectiv decât cele din trecut?
Întotdeauna încerc să fiu obiectivă. Modul în care filmez, fie şi cu camera ascunsă, nu face ca deznodământul să fie mai mult sau mai puțin obiectiv.

Nu am o rețetă precisă în ce privește lucrările mele artistice. Forma lor depinde de subiect și de inspirație. Pentru filmul În căutarea lui Iisus am lucrat doar cu nişte experiențe documentate. Dacă decid să pregătesc materialul obținut pentru un festival documentar, atunci finalul se va contura într-o formă directă, proprie unui documentar. În orice caz, ceea ce este artistic vine din spațiul „de mijloc", din spațiul ce separă relitatea obiectivă și îndoielile legate de ea. Cu cât spațiul este mai strâmt, cu atât e lucrarea mai obiectivă.

Îmi poți vorbi despre procesul de editare al filmului? Descrierea expoziției sugerează că ai tăiat materialul astfel încât să ne alterezi percepția asupra a ceea ce este factual și ce nu este. Poți să-mi vorbeşti mai pe larg despre procesul de editare?
Pentru că am de a face cu personalități atât de diferite, nu pot folosi aceeași metodă de editare pentru fiecare persoană pe care o întâlnesc. Consider că fiecare personaj trebuie descris într-un fel aparte. Trebuie să gasesc o modalitate să editez fiecare personaj într-un mod unic și specific.

De exemplu, sora Jostina, femeia ce îl slujea pe Dumnezeu în biserica siriană, a învățat limba engleză ca să-și spună poveștile turiștilor. A memorat cele trei istorisiri, pe care ni le-a relatat în engleză, pe de rost, iar coregrafia și intonația au fost aproape exact la fel de fiecare dată când le-a repetat. Asta pentru că voia să ofere o reprezentație perfectă, era stresată și trebuia să o ia de la capăt constant. Din acest motiv, am considerat că ar fi interesant să evidențiem acest lucru şi să folosim un ecran împărțit în două în care ea relatează același eveniment, în special modul în care Sfântul Duh i-a făcut povestea posibilă.

Unul din lucrurile pe care le-am remarcat a fost momentul în care documentarul trece de la observarea oamenilor care pretind că sunt Iisus, la un individ care a vorbit despre faptul că Israelul are nevoie de o revoluție politică. Consideri că documentarul este legat atât de pasiune și fervoare în general, cât și de fervoarea religioasă în mod specific?
Da, ai dreptate, are legătură și cu fervoarea în general.Chiar dacă este vorba de pasiunea legată de revoluție politică, este tot despre regatul lui David. Așa că subiectul evoluează tot în jurul religiei.

Religia conține un spectru larg de interpretări pentru fiecare individ. În plus, în decursul istoriei aceleiași religii, găsim călugări sihaștri care trăiesc în peșteri sau pe Godfrey de Bouillon care porneşte în cruciadă. Așadar, în film, există persoane care au abordări diferite asupra ideii de a fi aproape de Dumnezeu.

Un om care susține nu că ar fi Iisus, ci mai degrabăcel ales" din tribul Ephraim.

Persoanele pe care le-ai intervievat au manifestat un comportament natural, cu excepția faptului că se credeau Mesia?
Mai mult sau mai puțin... da. Doar Bo, coreanul, a fost oarecum imprevizibil. În timpul interviului a avut o criză și a strigat: Crezi că e ușor pentru mine să fiu Cel Ales ?"

Pe lângă asta, Bo este vocea care narează în timpul imaginilor cu diverse locuri sfinte din Ierusalim cum ar fi Zidul Plângerii sau Mormântul Sfânt. Uneori se poate vedea mâna lui Bo peste camera de filmat, dar este doar un fragment din imaginea totală. Nu îl prezentăm niciodată în totalitate, pentru că înregistrările cu el au fost făcute în secret și el nu dorește să ofere un interviu pentru că zice că încă nu e timpul să apară la televizor.

Cu ce crezi că va rămâne spectatorul după ce va viziona acest film? La ce reacție să ne așteptăm?
Sper să deschid orizonturi sau să furnizez îndoieli. În orice caz, sper să depășesc eticheta simplă de divertisment.

În căutarea lui Iisus(2012-...) poate fi vizionat la Postmasters până în data de 28 februarie. Pentru mai multe informații, vizitați galeria website-ului.

Urmărește-l pe Zach pe Twitter.

Traducere: Adrian Puha

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre religie:
Ora de Religie îţi traumatizează copiii
România nu are religie de stat, dar se poartă de parcă ar avea
Ce spun elevii despre religia în şcoli

Tagged:
Film
israel
Palestina
religie
Vice Blog
fanaticism
nebunie
Iisus
dubiosenii
Ierusalim
psihoza
documentare