FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Noua față a mișcării anti-avort

În SUA tinerii care luptă împotriva avorturilor devin mai vehemenți pe an ce trece, de la camionete acoperite cu poze cu fetusuri eviscerate, la investigații despre doctorii din clinicile de avort.
17.12.13

Mary Rose Short, 24, protestele de la Universitatea din New Mexico în favorea interzicerii avorturilor târzii, de săptămâna trecută. Foto: survivor.la

Acum trei luni, zeci de activiști anti-avort, majoritatea adolescenți au sosit neanunțați în Albuquerque, New Mexico. Înarmați cu imagini de fetuși complet dezvoltați și dezmembrați, plus un semn care boteza Albuquerque drept „Auschwitz-ul Americii”, aceștia și-au pus tabăra în fața modestului Muzeu al Holocaustului și Intoleranței și au cerut o nouă expoziție pentru a comemora victimele a ceea ce ei numesc „holocaustul tăcut” sau „genocidul Americii”. Sau cele aproximativ 50 de milioane de avorturi realizate în Statele Unite de la decizia din 1973 încoace.

Publicitate

Dar ceea ce doreau cu adevărat era mult mai puțin simbolic: un referendum municipal care ar face din Albuquerque primul oraș din țară care să interzică avorturile tardive.

Această măsură, cred criticii, este primul pas spre limitarea severă a accesului la avort în America.

Acum o săptămână, activiștii s-au întors în tăcere. Țelul lor era să-i facă pe cetățeni să apară la votarea unei interziceri a avorturilor tardive. Grupul a fost mic, format numai din șase membri devotați ai Supraviețuitorilor Holocaustului Avorturilor, un grup anti-avort cu sediul în California care călătorește prin țară şi reuneşte tineri pentru mișcarea pro-viață. În zilele care au precedat votul, „Supraviețuitorii” au încercat să creeze iniţiative la nivel local, s-au plimbat prin deșertul din New Mexico într-o dubiță de biserică aurie pentru a strânge votanți, a împărți pliante despre așa-numita „suferinţă a fetusuluĭ” și a organiza „marșuri de rugăciune”. Ultima e o metodă neconvențională de a mări numărul de votanți care implică mersul pe stradă și rugarea lui Dumnezeu să „ofere claritate votului”.

„Supraviețuitorii sunt ca soldații din Marină”, a spus Lauren Handy, un intern de 19 ani de la  Supraviețuitori. „Suntem primii care vin și ultimii care pleacă.”

Dar totul a fost degeaba. Până marți seara, locuitorii din Albuquerque respinseseră măsura, votând 55% contra și 44% pro unei ordonanțe, care ar fi împiedicat femeile să obțină avorturi după 20 de săptămâni.

Publicitate

A fost o mare dezamăgire pentru mișcarea pro-viață, care se folosea de interdicțiile la 20 de săptămâni, ca să profite de disconfortul public legat de avorturilor târzii. Pe baza afirmației medicale controversate că un fetus poate simți durere după 20 de săptămâni, treisprezece state au interzis avorturile după acest punct și majoritatea republicanilor din Congres au introdus o legislație federală similară. Dacă referendumul din Albuquerque ar fi trecut, ar fi deschis noi căi prin care grupurile anti-avort ar fi putut urmări restricții la nivel local. Pentru ei asta e o perspectivă atrăgătoare în statele unde Partidul Democrat e la putere, precum New Mexico, unde legislația controlată de democrați a îngropat  noile legi ale avortului în mai multe rânduri.

Dar, deși votanții din Albuquerque au împiedicat o epidemie concentrată pe eliminarea clinicilor pentru avorturi care să se răspândească de la oraș la oraș, ambele părți avertizează că lucrurile intră într-o nouă etapă. Referendumul a fost un teritoriu de testare timpuriu, o șansă pentru mișcarea pro-viață să-și testeze noua strategie. Ş̦i unii cred că e încă un semn puternic că stânga este în apărare când vine vorba de drepturile reproductive.

„Ne vom întoarce”, a spus Cheryl Sullenger, consilier superior de politici pentru grupul anti-avort Operation Rescue bazat în Wichita, după ce a aflat  rezultatele voturilor marți noaptea. „Am învățat multe din această campanie și așteptăm o nouă încercare care să reflecte mai bine adevăratul sentiment al votanților pe acest subiect.”

Publicitate

***

În multe feluri, referendumul din Albuquerque a fost o privire în adâncurile psihicului pro-viață. Iar sinele, ca să spunem așa, este format din Supraviețuitorii Holocaustului Avorturilor. Fondat în 1998 de foști lideri ai Operation Rescue, organizația este în esență o tabără de antrenament pentru organizatorii pro-viață în dezvoltare, care-i echipează pe tinerii militanți (creștini) cu unelte de activism și pliante și apoi îi trimitei „în turneu” să obțină noi recruți. După cum sugerează numele, grupul este bazat pe ideea că oricine este născut după decizia din cazul Roe vs. Wade din 1973 a „supraviețuit” avortului legal.

„Avortul este real pentru noi, fiindcă generația noastră nu a cunoscut un timp în care era ilegal să omori copii”, îmi spune Kristina Garza, directorul de mobilizare de 26 de ani al Supraviețuitorilor. Mai sunt câteva zile până la votul din Albuquerque, iar Garza stă în scaunul din dreapta, în mașina mea închiriată în timp ce eu încerc să urmăresc duba Supraviețuitorilor pe autostrada interstatală 40. Caută un loc bun pentru „a scrie mesaje cu pahare pe pasaj”, alt capriciu al campaniei pro-viață care implică scrierea de sloganuri cu pahare de plastic în gardul pasajelor care trec peste autostradă. „Este o metodă bună pentru ca echipa să se mai dentensioneze la finalul zilei.”

Se pare că în ciuda numelui înfiorător și al scenetelor din fața Muzeului Holocaustului, Supraviețuitorii sunt mai degrabă consilieri zeloși de cercetași, decât infanteriști căliți în războiul avorturilor. „Nu m-am simțit niciodată atât de vie și n-am fost niciodată atât de apreciată că sunt vie”, îmi spune Lauren Handy.

Publicitate

Înainte să găsească mișcarea pro-viață, spune Handy, „eram într-un loc întunecat”. Supraviețuitorii i-au dat un sens vieții și o pasiune pentru „consilierea de trotuar”, termenul pro-viață pentru convingerea femeilor chiar în fața clinicii să nu facă un avort. „Dacă crezi că copilul tău va avea o viață proastă, există ceva care te rănește în profunzime. Pot empatiza cu asta”, spune ea. „Înainte eram amărâtă, dar acum sunt binecuvântată pentru acea suferință. Am găsit un loc în care sunt cel mai bine folosită.”

„Scrierea mesajelor cu pahare” pe autostrada interstatală 40 înainte de votul din  Albuquerque asupra interzicerii avorturilor târzii pe plan municipal, marțea asta. Imagine: Grace Wyler.

În mașină, Garza îmi vorbește rapid despre convertirea ei la mișcarea pro-viață. „Pentru mine, e mai mult despre justiție socială. Am fost luată în colimator înainte de a mă naște”, spune ea. „Mamei mele i s-a spus să mă avorteze fiindcă era femeie latino-americană. Nu exista nici un soț, tatăl meu era peste ocean, iar doctorii i-au oferit imediat o referință pentru o clinică de avorturi.”

În calitate de femeie mexican-americană de 26 de ani din Inland Empire-ul Californiei, Garza nu se potrivește cu tiparul convențional al unui luptător anti-avort, adică alb și bătrân. De fapt, practic toți organizatorii pro-viață care conduceau campaniile din Albuquerque erau femei sub 35 de ani, iar cel puțin patru dintre ele sunt hispanice. Ele sunt parte a unei generații mai proaspete, mai tinere, mai militante, de activiști pro-viață care a preluat cârma mișcării în ultimii ani. Și spre deosebire de frații lor din anii 1980, acești copii nu vor să asedieze clinici sau să meargă la închisoare. Ț̦elul, îmi spune Garza, este să facă sistemul să lucreze pentru ei.

Publicitate

„Generația noastră trăiește cu realitatea că oricare dintre noi ar fi putut fi ucis”, spune ea, întorcându-se cu fața spre mine în scaun. „Era legal să ne omoare. Aveam o țintă pe spate.”

Tara Shaver, 29, în biroul Proiectului Apărarea Vieții, un centru de criză anti-avort vizavi de o clinică de avort din Albuquerque, N.M. Imagine: Grace Wyler.

 Ca dovadă a antrenamentului Supraviețuitorilor, referendumul din Albuquerque a fost condus de doi dintre foștii interni ai grupului, Bud și Tara Shaver. Autodescriși drept „misionari creștini”, Shaverii erau membri ai Operation Rescue în 2009, și au sosit în Wichita, Kansas în ziua în care doctorul pentru avorturi târzii, George Tiller, a fost ucis în biserica sa. După moartea lui, doi dintre medicii care lucraseră în clinica sa s-au mutat în Albuquerque pentru a se pregăti la Southwestern Women’s Options, ceea ce a a transformat-o într-una din puținele clinici de avort din țară care practicau avorturile târzii. Shaverii i-au urmat în curând. Din 2010, Shaverii s-au implicat în ceea ce Tara numește „mărturie prin rugăciune” la Southwestern Women’s Options, adică au lansat investigații împotriva foștilor colegi ai lui Tiller și dau târcoale clinicii într-un „Camion al Adevărului” ornat cu imagini de fetuși dezmembrați.

Deși planul lor inițial nu era să urmărească o inițiativă de vot, când opțiunea a fost sugerată de alți activiști pro-viață, Shaverii și prietenii lor din Wichita au mers în voia ei. A fost o incursiune surprinzătoare în politicile de campanie pentru Operation Rescue, o branșă de cercetare a opoziției de facto a mișcării pro-viață care țintește în primul rând clinicile și medicii de avorturi prin investigații, nu referendumurile. Dar rezultatele de marți au arătat în mod cert limitările apelului lansat de Operation Rescue. Acelea că aduce votanți care detestă Camionul Adevărului sau fluturașii primiți cadou despre durerea fetală. Ele au deschis și o strategie nouă care ar putea ajuta Operation Rescue să închidă anumite clinici la nivel mondial, prin prezentarea cazului lor direct către votanți.

Desigur, oponenții avorturilor n-au avut niciodată mare noroc la urna de voturi. Amendamentele la statutul de persoană au fost doborâte în Colorado și Mississippi, iar votanții din Dakota de Sud au respins o interdicție categorică a avorturilor de două ori. Dar mișcarea nu a dus niciodată lipsă de activiști care cred atât de puternic în cauză încât să încerce iar. „Odată ce ai început, nu te poți opri. Toate celelalte lucruri par complet inutile”, explică Mary Rose Short, o tipă de 24 de ani din California care se află pe drumuri cu Supraviețuitorii de doi ani. „Să te răsfeți după așa ceva pare incredibil de egoist.”

Are planuri de viitor?

„Uneori glumim despre nebuniile pe care le vom face când vom pune capăt avorturilor”, spune Short. „Eu s-ar putea să merg la școala de asistente.”

Traducere: Aura Stan