Europa iar a luat foc

Miercurea trecută, 14 noiembrie, a marcat prima grevă anti-austeritate coordonată a Europei care a scos în stradă milioane de oameni de pe tot continentul. În Spania, Italia și Portugalia au avut loc ciocniri violente în timpul cărora polițiștii au fost atacați cu sticle, pietre și pocnitori, iar protestatarii cu gloanțe din cauciuc și gaz lacrimogen. Mai conduc unii, apoi alții, dar în general câștigă poliția, care are totuși arme adevărate.

Ca de obicei, n-au ieșit în stradă prea mulți oameni în țările mai puțin afectate de criza datoriilor. Surpriza cea mai mare au fost protestele pașnice din Atena, capitala europeană a revoltei. Cred că au obosit să-și tot panseze rănile și să plângă de la gaz.

În dimineața de după haosul european, titlurile din ziare anunțau că Eurozone a căzut înapoi în recesiune. Așadar, atâta timp cât liderii europeni nu găsesc o metodă de a ieși din criză - și pun pariu că asta n-o să se întâmple prea curând – se pare că austeritatea va domina peisajul, iar europenii se vor tot întreba unde se duc banii din taxe. A, sunt folosiți pentru a plăti datoriile guvernului în deceniile următoare.

Au reușit muncitorii, sindicatele, studenții și grupurile de protest să schimbe ceva în situația economică dezastruoasă? Probabil că nu. Dar măcar au avut ocazia să-și verse puțin nervii. Mai jos aveți un rezumat al protestelor care au avut loc în orașele în care avem birouri.

Zeci de mii de muncitori sindicaliști și studenți au protestat în Roma, Milano, Torino și majoritatea orașelor din Italia. În Milano, protestatarii au fost în principal elevi și studenți cu măști Guy Fawkes.

Milano

În loc să organizeze un singur marș către locul oficial de întâlnire, Piața Largo Cairoli, protestul s-a împărțit în facțiuni pentru a surprinde și deruta poliția și a răspândi haosul. Doar câțiva oameni ai muncii au fost prezenți și majoritatea erau patroni de magazin care își supravegheau vitrinele să nu fie sparte sau vopsite.

Protestatarii au marșat de dimineață până după amiază prin tot orașul, lăsând în urma lor ferestre sparte, ziduri mâzgălite și bănci vandalizate. A, și după cum era de așteptat, au avut confruntări cu poliția, cu grenade cu fum și bătăi.

Roma

În Roma, protestatarii au aruncat cu pietre, sticle și bombe artizanale în polițiști, care au răspuns cu gaz lacrimogen. Apoi au arestat opt oameni și i-au bătut cu pulanele peste față până zăceau nemișcați pe podea. Ce frumos e să vezi cum poliția ajută și servește societatea.

Torino

Protestele din Torino au fost inițiate de studenți și de NO Tav, un grup de localnici care luptă împotriva creării unui tren de mare viteză între Torino și Lyon, tren care ar costa 16 miliarde și care nu e tocmai o prioritate în vremuri de criză.

Marșul a început la sediul Regiunii Piedmont, unde protestatarii au aruncat grenade cu fum și au vandalizat și ars tot ce putea fi distrus. Apoi au dat foc la mobila și la documentele din birourile Regiei de Taxe și Impozite, au aruncat cu bombe și coșuri de gunoi în poliție. Iar poliția a umplut toată zona cu gaz lacrimogen. Unii demonstratori au lovit un ofițer de poliție cu bâte de baseball, rupându-i brațul. Până la sfârșitul zilei, o fostă secție de poliție a fost ocupată, iar birourile guvernului local au fost invadate. Doi ofițeri de poliție au fost răniți. Opt demonstratori au fost arestați.

De Rui Marçal

Protestele din Lisabona au fost destul de relaxate pe timpul zilei, dar și-au dat drumul noaptea, când demonstratorii au început să dărâme baricadele care înconjurau Parlamentul și să arunce cu sticle și pietre în polițiști.

Una dintre sticle s-a spart chiar lângă mine. Mi-au zburat cioburi în față. Violențele au continuat vreo oră jumătate, după care poliția a reacționat cu grenade și pulane. Am fost prins în mijlocul protestatarilor, strivit din toate părțile, dar din fericire, mulțimea m-a păzit de loviturile polițiștilor care răcneau, învârtind pulanele: „Să nu spuneți că n-ați fost avertizați!”

Când am reușit să ies din mulțime, am alergat până am găsit o clădire în care să mă ascund și de unde am ascultat răpăiala gloanțelor de cauciuc de afară.

După ce răpăiala s-a potolit, m-am plimbat prin oraș, urmând cărarea coșurilor de gunoi în flăcări care blocau străzile. La un moment dat, am trecut pe lângă una dintre băncile de stat, Caixa Geral de Depósitos, și am văzut un grup de oameni care tocmai erau arestați. Pe la sfârșitul serii, nouă oameni fuseseră arestați și 48 răniți.

Fotografii de Felipe Hernández.

Madrid

Sindicatele spaniole au estimate că milioane de persoane au participat la greva generală din Spania, dar poliția a scăzut cifrele – susținând că a fost vorba de sute de mii. Doar sute de mii. Neimpresionant.

Când poliția din Madrid a vrut să se dea mare cu noua echipă de polițiști antrenați special pentru gestionarea revoltelor, protestatarii au avut propriile lor tactici – baricadarea și incendierea străzilor.

Gloanțele de cauciuc ale polițiștilor au fost întâmpinate cu sticle, pietre și pocnitori de către protestatari, la fel ca în restul Europei. Piața Neptun era plină de oameni răniți, iar Madridul s-a trezit a doua zi în fum, cioburi și gunoaie.

Barcelona

Text și fotografii de groundpress.org.

În Barcelona, mulțimea s-a adunat în Piața Cataloniei, punctul de întâlnire stabilit de Sindicatele Muncitorești, și la Jardinets de Gracia, care a fost punctul de plecare al unei demonstrații cu sloganul „Opriți Europa capitalismului. Nu datorăm, nu plătim.”

Protestele au început pașnic, dar tensiunea a crescut pe parcurs, rezultând în ciocniri violente cu poliția, care a încercat să disperseze demonstranții cu gloanțe de cauciuc.

Dar nu le-a luat mult protestatarilor să riposteze. Două mașini de poliție au fost incendiate, iar străzile au fost vandalizate.

În timpul micii demonstrații de la Berlin Pariser Platz, singurele fețe furioase aparțineau membrilor presei care se călcau în picioare în timp ce încercau să fotografieze cele câteva slogane pe care protestatarii le aduseseră cu ei. Comitetul de soidaritate grec și Federația Sindicatelor din Germania au organizat protestul. Li s-au alăturat membri ai partidului de stânga Acțiunea Antifascistă Revoluționară Berlin.

Protestul a continuat spre Ministerul Federal de Finanțe, unde reprezentanții partidului de stânga și membri ai comunității greco-elene au discutat despre criză, capitalism și noul imperialism german în fața unei mici adunări.

Poliția era foarte ocupată să-și cumpere cafele de la Starbucks.

În Suedia, cam 150 de stângiști s-au adunat în fața sediului Comisiei Europene din Stockholm. Vorbitorii au avertizat că viitorul va fi similar cu cel al Europei de Sud, aducând cu el creșterea ratei șomajului și scăderea calității serviciilor de educație și sănătate.

Protestul, organizat de un grup numit Välfard Utan Vinst, a durat o oră. Spre deosebire de restul Europei, protestatarii au fost întâmpinați de directorul Comisiei Europene Suedeze, Pierre Schellekens.

I-a rugat pe reprezentanții de la VUV să semneze un act care să ateste că le-a ascultat criticile și apoi – în mod ciudat - și-a exprimat recunoștința (nu se știe pentru ce exact) și a promis grupului că se va ocupa de problemele lor. Ca răspuns, protestatarii i-au cântat „The Internationale”.

În Paris, între cinci și 15 000 de oameni au marșat pașnic de la Montparnasse până la Școala Militară. Mulțimea era formată din studenți, membri ai sindicatelor, anarhiști, oameni cu măști Guy Fawkes, o companie de jocuri video care își făcea reclamă la ultimul produs, Indignații francezi deghizați în vampiri și mulți stângiști cărunți care păreau că protestează din luna mai 1968.

Unii oameni mi-au spus că își doreau ca Franța să facă o mișcare la fel de coioasă ca Islanda – să dea dracului economia liberală înainte de a anula datoriile naționale. Apoi au anunțat cu mândrie: „Așa demonstrează francezii. Ne plimbăm împreună, iar atmosfera e prietenoasă.”

Mulțumim tuturor corespondenților VICE pentru că s-au pus în pericol pentru a contribui la acest articol.

Traducere: Oana Maria Zaharia