Tinerii din Beirut dau petreceri demențiale ca să uite de bombardamente

Petrecăreți libanezi în clubul Decks pe plaja din Beirut. Fotografii de Zena Shahin.

În ciuda climatului său politic, Beirutul și-a păstrat viața de noapte înfloritoare ani de zile. Cluburile de noapte sunt presărate pe toată coasta Mediteranei, cartierele boeme atrag turiștii și artiștii locali și muzica răsună în barurile vizavi de sediul Hezbollah. N-ai ce să ceri mai mult.

Juxtapunerea dintre tensiunile politice și petrecerile fără limite nu e singura ciocnire de interese din Liban. Țara are una dintre cele mai mari diversități religioase din Orientul Mijlociu: aici coexistă 18 secte religioase diferite împreună cu ideologiile politice divergente care le însoțesc. Și totuși, cu toate războaiele civile, invaziile străine, cei 800 000 de refugiați și bombardamentele regulate, scena cluburilor din Beirut a supraviețuit.

Felul în care locuitorii Beirutului ignoră violența din oraș nu e apatie. Petrecăreții sunt foarte conștienți de zbuciumul politic din țară, dar caută o alternativă mai bună fără să părăsească interiorul granițelor. Astfel, viața de noapte a devenit un alt mijloc al culturii dizidenței. Dar afluxul de refugiați sirieni și amenințarea Statului Islamic au provocat scăderea numărului de turiști cu 40 de procente anul acesta, iar hotelurile și liniile aeriene se plâng că veniturile le-au scăzut cu 60 de procente. Mulți au impresia că petrecerea din Beirut se apropie de sfârșit, dar nu și Yousef Harati.

Un nume important în viața de noapte a Beirutului, Harati e creatorul cluburilor Behind the Green Door, L’Epicery, Decks on the Beach și multe alte locații de distracție de pe plajă. El e de părere că viața de noapte e singura supapă prin care oamenii se pot elibera de frustrările acumulate în timpul anilor de conflict. Petrecerile nu reprezintă un moft, ci o necesitate. Am vorbit cu Harati despre efectul decăderii turismului asupra cluburilor din Beirut, despre anularea petrecerilor din cauza sinucigașilor cu bombă și despre cât de important e să apreciezi și să menții viața de noapte într-un oraș tumultuos.

VICE: Cum a devenit Beirut un oraș atât de hedonist?
Yousef Harati: Petrecem atât de tare tocmai pentru că stăm nas în nas cu Hezbollah. Ne motivează teama și frustrarea că n-o să știm niciodată ce ni se va întâmpla mâine. În alte țări, oamenii merg la psiholog sau fac yoga. Noi facem petreceri în toiul bombardamentelor și chestia asta a dat naștere unei energii suprarealiste.

Când lucrurile merg bine și bombardamentele încetează, toată lumea e fericită. Dar dacă avem bombardament miercuri, programăm o petrecere vineri, pentru că așa ne-am obișnuit. Poate că va atrage mai puțini oameni, dar cei care vin, înseamnă că au nevoie de asta. Și apoi mai sunt oameni care ies să petreacă în noaptea bombardamentului. E singura lor supapă de eliberare.

Când ți-ai dat seama că oamenii au nevoie de supapa asta?
Cam acum șase ani, împreună cu niște prieteni, am întrebat conducerea unui hotel dacă ne pot împrumuta holul pentru o petrecere. Am invitat 60 de prieteni și au venit 300 de persoane. Am ținut petreceri regulate acolo timp de vreo trei luni, dar până la urmă ne-au dat afară. Cred că i-am speriat pe clienții hotelului cu costumele noastre dubioase, hainele din latex și bețivăneala.

Dar atunci mi-am dat seama că în Beirut exista o comunitate care avea nevoie de ceva diferit, așa că am deschis clubul Behind the Green Door. Numele vine de la film porno clasic din 1972 și clubul are o atmosferă intimă, de budoar, cu multă catifea roșie. Nu multă lume știe de filmul ăla porno, deși e film cult, așa că nu s-a scandalizat nimeni.

Oamenii au fost atrași imediat de club pentru că nici nu aveau prea multe opțiuni culturale. În Beirut sunt mulți oameni inteligenți și deschiși la nou, dar nu îndeajuns de multe teatre, cinematografe sau alte opțiuni creative. Cea mai bună opțiune a noastră era să ne facem praf. Acum există mai multe activități artistice, dar viața de noapte a rămas o tradiție în Beirut.

Cât de des interferează organizarea voastră de evenimente cu politica?
Adesea, dar ne-am obișnuit cu această provocare. Vara asta am încercat să fac un festival în aer liber, cu muzică și proiecții de filme. În noaptea de deschidere, s-a întâmplat ca un hotel din apropiere să fie atacat de un sinucigaș cu bombă. Din spatele ecranului pe care proiectam filmul, se ridica un fum amenințător.

Frica e foarte greu de cuantificat. Nu le pot spune oamenilor să nu-și facă griji despre sinucigașul cu bombă și să vină să vadă filmul. Am anulat evenimentul și am mers mai departe. Dar de asta funcționează așa de bine locațiile improvizate pe loc. Sunt perfecte pentru petreceri în țările instabile.

Industria turismului din Liban a scăzut cu 60 de procente anul acesta. Cum te-a afectat treaba asta?
Sunt avantaje și dezavantaje. Da, ne afectează numărul scăzut de turiști, dar succesul nostru se datorează fix faptului că publicul nostru țintă sunt localnicii. Vin și prieteni de-ai lor din alte orașe. Dacă situația politică din Liban n-ar fi fost așa de varză, am fi crescut exponențial. Dar atragem oamenii cărora nu le pasă de asta.

Săptămâna trecută, i-am avut pe Rapture live. S-au despărțit acum ceva vreme, dar mai fac DJ set-uri. Unii artiști se tem să vină aici, dar cei care vin sunt surprinși de câte de multe are Beirutul de oferit.

Nu simți că stilul de viață ți-e amenințat de activitatea politică din oraș?
Nu simțim asta atât de tare în Beirut. Majoritatea zonelor periculoase sunt în Tripoli sau la granița cu Israel și Siria, dar în Beirut suntem cumva izolați de haos. Se mai întâmplă incidente, dar nu creează multă panică. Hezbollah își au sediul aici, dar nu suntem sub jurisdicția lor. Beirut a fost dintotdeauna tolerant cu ideile politice variate și dacă Hezbollah ar avea ceva de zis, n-am avea deloc viață de noapte. Din fericire, nu sunt amestecați în treaba asta.

ISIS, în schimb, sunt o amenințare mai mare?
Ei sunt o cu totul altă poveste. Ne amenință viața de zi cu zi, dar, sincer să fiu, încercăm să nu-i luăm în serios. Glumim că n-o să ajungă la noi, pentru că traficul din Beirut e prea aglomerat. Nimeni nu vrea să accepte că există posibilitatea să vină peste noi.

Dar sunt tot mai multe rapoarte care confirmă că posibilitatea asta există. Și tot mai mulți militanți intră în Liban.
Vom vorbi despre lucrurile astea la timpul potrivit, dar deocamdată nu știm la ce să ne așteptăm. Există teama că ISIS o să invadeze orașul, dar libanezii nu sunt pregătiți să accepte așa ceva. E unul dintre lucrurile care ne unește cel mai mult. Țara noastră a fost fragmentată multă vreme, dar acum toți – creștini, musulmani, druizi, evrei – toți suntem împotriva ISIS.

Crezi că turiștii care vin în oraș sunt în siguranță?
N-aș încuraja pe nimeni să vină aici, mai ales dacă îi e teamă. Dar noi ne-am obișnuit cu situația, ni se pare normală. Uneori mă șochează să văd cât de repede trecem peste un bombardament. E aproape suprarealist, dar nu lăsăm niciodată incidentele astea să ne paralizeze. Trebuie să continuăm să trăim și trăim cât putem de frumos.

La ce ai vrea să se gândească oamenii când se gândesc la Beirut?
Nu le pot schimba modul de gândire, dar aș vrea să simtă și ei lucrurile care mă leagă de acest loc: un cuib al confortului în mijlocul haosului, o lipsă de reguli care cumva ușurează viața. Cluburile noastre ar fi mult mai scumpe în New York, obținerea licențelor ar fi un coșmar și n-am avea același impact asupra vieților oamenilor pe care îl avem aici.

Știu că poate sună superficial, pentru că vorbim despre viața de noapte, dar stilul nostru de viață e important pentru că le oferă oamenilor o supapă și o altă perspectivă asupra lucrurilor. Libanezii muncesc din greu și uneori simt că muncesc în zadar. Înainte, oamenii ieșeau din țară când voiau să uite de ce se întâmplă aici, dar nu toți își permit să călătorească. Așa că le oferim alternativa asta în Liban și asta face regiunea noastră specială. Un astfel de stil de viață într-o țară cu o situație stabilă n-ar fi atât de satisfăcător.

Urmărește-o pe Mary pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre viața din Liban:

Războiul hașișului din Liban
În Liban nu se fumează
Nu toți metaliștii din Liban sunt sataniști