FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Interviu cu mătuşa Tamara

Interviu cu nonagenara misterioasă Tamara Cernasovpoat care i-a lăsat lu' Năstase o moştenire de 400.000 de euro.
19.12.11

sursă foto: B1TV

Povestea nonagenarei misterioase, Tamara Cernasov, care a murit singură într-o garsonieră, trăind dintr-o pensie modestă, dar lăsând nepoatei Dana şi soţului acesteia Adrian Năstase o moştenire de 400.000 de euro mi-a pus imaginaţia de jar. De aceea am apelat la vrăjitoare – altele decât prietenele noastre Vanessa şi Melissa, care au prezis viitorul revistei VICE în România – şi-am invocat spiritul femeii care reuşeşte două chestii aparent incompatibile, pe care doar Elodia le-a mai reușit: să fie decedată în anonimat şi să ţină de atâta vreme prima pagină a ziarelor.

VICE: Mătușă, ați adus atâtea dificultăţi legale pe capul lui Adrian şi al Danei. E frumos pentru o doamnă respectabilă şi în etate să facă una ca asta?
MĂTUŞA TAMARA: Nu uita că eu sunt acum în lumea de apoi, unde etatea e inexistentă. Te rog frumos, fără aluzii jignitoare şi neplăcute la etate!

OK, dar când le-aţi lăsat moştenirea cea mare, eraţi încă în viaţă.
Ce, aia era viaţă? De la un nivel de celulită în sus, e doar o plictiseală.

Mi se pare că ocoliţi întrebarea.
Ei bine, da, le-am adus dificultăţi. Dar au meritat chestia asta. Nu mă vizitau cu lunile, nu mă sunau, nu-mi arătau niciun fel de interes, nu-mi ascultau poveştile despre reumatism şi vecine. Totuşi, eram un om bătrân, nu meritam un asemenea tratament.

Aveaţi şi pensia mică.
Ridicolă de-a dreptul. Uite, doamna Stropşescu, de la etaj, avea pensia cu trei milioane mai mare, deşi n-a lucrat decât ca secretară a unui directoraş oarecare, cu care a şi făcut… mă înţelegi dumneata. În fine, ce vreau să zic este că deşi doamna Stropşescu avea pensia mai mare, nepoţii îi cumpărau toate medicamentele, îi aduceau mereu prăjituri şi îi plimbau căţelul. Mie, nimic. Nu e strigător la cer?

Aveaţi căţel?
Nu, dar gestul contează. Puteau să sune să întrebe: „Mătuşico, ţi-ai luat cumva căţel, să-l plimbăm?”

Da, e rău că n-au făcut asta. Şi de aceea v-aţi răzbunat?
Bineînţeles, i-am blestemat ca moştenirea să nu le tihnească nicio clipă. Şi, deocamdată, nu le-a tihnit. Au fost achitaţi, dar urmează recursul. Şi cred că va fi frumos.

Apropo, dacă aveaţi atâtea obiecte de valoare în casă, nu vă puteaţi cumpăra singură medicamente şi tot ce vă trebuia?
N-ai înţeles nimic. Este vorba despre respect filial. Sau nepoţesc în acest caz.

Înţeleg. Dar de unde aveaţi dumneavoastră toate tablourile acelea?
Cadou de la autorii lor. Poate că nu ştii, dar eu am fost o femeie frumoasă în tinereţe. Şi acum, în Rai, când s-a anulat etatea, toţi îngerii cu penel m-au copleşit cu acuarelele lor pe suport de nor.

Şi manuscrisele englezeşti pe pergament din secolul al XVIII-lea v-au fost dăruite tot de autorii lor?
Nu, mi-au fost date de tipi care nu ştiau să picteze. Asta e; aveam o slăbiciune faţă de intelectuali. Am fost foarte slabă la refuz, când cererea era formulată în neologisme rafinate.

Aveaţi şi bijuterii de aur în valoare totală de 600 de grame, corect?
Am avut şi câţiva prieteni din lumea afacerilor. Atât de manieraţi… atât de diferiţi de bogătaşii nesimţiţi de astăzi. Când plecai la Paris cu un astfel de domn de modă veche, te săruta pe buze abia în a patra zi a sejurului de o săptămână.

Din câte am auzit, acum nu te sărută pe buze deloc.
Asta e. V-a trebuit emancipare feminină; acum nu aveţi decât să munciţi pe rupte pentru bani.

Ce ziceţi despre acuzaţiile procurorilor, cum că averea dumneavoastră n-a existat, ci a fost doar spălare de bani?
Sunt chestii diferite, fata mea. Ăia care zic că averea n-a existat sunt impotenţi şi n-au văzut o femeie adevărată în viaţa lor. Ăia care zic de spălarea de bani bat câmpii: în dosarul care îmi poartă cu onoare numele, Adrienel e acuzat doar de dare de mită. Iar mita e aşa, ceva vag. Dacă mie îmi placi şi vreau să-ţi dau o guaşă pe cirrocumulus, e mită sau e cadou?

Cadou, presupun. Nu?
Ei, aşa şi nepotu-miu Adrian. E un om darnic, dar a fost greşit înţeles de oameni meschini, care nu ştiu să primească aşa cum se cuvine un cadou. Năstase i-a făcut cadou o funcţie de secretar de stat bunului său prieten, Ion Melinescu. A pus o vorbă bună pentru el, de drag. Ce, tu nu pui o vorbă bună pentru prietenii tăi şomeri, să le găseşti joburi? Asta înseamnă că trebuie să fii dată în judecată?

Înţeleg. Deci, averea a existat, acuzaţiile sunt nedrepte, nu e vorba de mită. Şi totuşi, de ce suma de 400.000 de dolari, care trebuia să intre în contul Danei, a fost împărţită în tranşe de 10.000 de dolari?
Banii sunt ca un medicament la durerile vieţii. Iar tu, când iei ParaSinus, iei toată cutia deodată sau îl iei în doze, după prescripţia medicului? Aşa am zis şi eu, să dau banii cu ţârâita, să nu-i cheltuie copiii pe toţi deodată.