Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Chestii

Cum m-am distrat în cada de masturbat

Băile astea sunt un loc în care stai întins în apă călduţă, într-o cadă în formă de ou, complet dezbrăcat şi singur în beznă...timp de o oră.

de Kara Crabb
16 Decembrie 2011, 12:00am

Băile flotante sunt în momentul de faţă ultimul răcnet. Pentru cei dintre voi care nu locuiesc într-un oraş destul de burghez, băile astea sunt un loc în care stai întins în apă călduţă, într-o cadă în formă de ou, complet dezbrăcat şi singur în beznă…timp de o oră. Cică ar trebui să aibă un efect transcendental şi aproape halucinogen şi e o formă de terapie anti-stres pentru bogătanii care n-au altă idee mai bună de a-şi cheltui banii. Weekendul trecut am fost la un spa din ăsta futurist numit Ovarium (care sună mai degrabă a magazin de tampoane) ca să încerc marea cu degetul pentru 80 de dolari.

Am ales pachetul „Adventure”, care include o sesiune-pulsar de 30 de minute în cada flotantă, pentru că suna cel mai palpitant. Se presupune că sesiunile pulsar îţi stimulează mintea cu ajutorul unor anumite modele de lumină şi a unor frecvenţe sonore care te fac să te simţi ca şi cum ai visa când eşti treaz. E un fel de ştiinţă sau aşa ceva. Dar cum eu nu ştiu nimic despre ştiinţă, mă raportam la science-fiction, în sensul că totul îmi amintea de cartea Androizii visează oi electrice? Pentru că personajul ăla, Deckard, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a-şi manipula emoţiile. Pulsarul ar trebui să te facă fericit şi motivat şi să-ţi umple viaţa de energie pozitivă, deşi în momentul acesta ai impresia că trăieşti în mizerie. De exemplu, viaţa mea e în mod sigur un căcat. Noroc de ochelarii ăştia cu lumini!

Când am ajuns la Ovarium, eram cumva îngrijorată că o să intru în altă dimensiune şi o să rămân blocată acolo pe veci. M-au întrebat dacă vreau chitanţă de asigurare, dar eu am înţeles că voiau să semnez că renunţ la asigurare. A trebuit să îi rog să îmi clarifice situaţia, să mă asigur că măcar o să intre în căcat dacă eu o să sfârşesc blocată în vreun univers paralel. Din fericire, n-am păţit asta.

Înăuntru erau tot felul de cristale rotitoare şi pietre şi imagini din spaţiu şi toate camerele aveau nume cosmice gen „Neptun”, „Solaris” sau „Orion”. Pentru prima parte a şedinţei, am fost condusă într-o cameră cu un fotoliu de piele în mijloc. M-am aşezat pe el şi mi-am pus căştile şi ochelarii pulsar. Muzica suna a Vangelis. Speram ca odată ce mi-am pus ochelarii să plutesc într-un voiaj intergalactic pentru suflet, dar în loc de asta, ochelarii ăia împuţiţi mi-au declanşat blitzuri albastre până în străfundul ochilor. Parcă eram prinsă într-un trip nasol de Crăciun. Am stat acolo aşa jumătate de oră. Nu ştiu dacă eram plictisită sau nu, dar am avut ceva viziuni: un urs polar, mătuşa Jemima, eschimoşi, fisting şi cântece de sclavi. La un moment dat, am adormit fără să-mi dau seama şi m-am îngrozit când m-am trezit într-o cameră străină, cu toate alea pe faţă.

Apoi a venit momentul mult aşteptatei băi flotante. Ia uitaţi-vă la tâmpenia asta rară. Arată ca un obiect de decor refuzat de pe platoul filmului ăla căcăcios cu Will Smith, I, Robot.

Cada e într-o cameră privată cu un duş lângă. M-am dezbrăcat, am făcut duş şi m-am băgat în cadă. Am închis uşa şi am stins luminile. Apa părea slinoasă de la tonele de săruri Epsom pe care ăştia le pun înăuntru ca să te facă să pluteşti. Tot din cauza asta, apa te pişcă şi are gust de otravă. La început, senzaţia de paranoia mi s-a părut palpitantă. Faptul că eram într-un spaţiu închis, în întuneric şi linişte îmi dădea fiori. Dar nu se prea întâmpla nimic altceva în afară de asta. Fiind singură şi neavând alte opţiuni, m-am masturbat în restul timpului, încercând să-mi înving neliniştea şi să combat plictiseala (serios, n-aveam idee ce altceva aş fi putut face). Stăteam în întuneric, pierdusem noţiunea de timp şi spaţiu şi îmi tot imaginam că un angajat Ovarium o să dea peste mine din clipă în clipă, ca să întrebe: „Cum vă simţiţi?” M-am şi băşit, din care cauză m-a usturat curul rău de tot, aşa că şi asta a fost naşpa.

În cele din urmă, apa a început să îmi intre în ochi, gură, urechi şi totul mă înţepa ca dracu’, aşa că trebuia să tot ies din cadă şi să-mi clătesc orificiile la duş. O chestie foarte enervantă, cu atât mai mult cu cât mă aflam, cică, într-un spa anti-stres.

Verdict final: Ovarium e naşpa. M-am simţit ca într-un vis ud de-al lui Carl Sagan şi n-am făcut nimic altceva decât să dorm şi să mă masturbez, ceea ce puteam face şi acasă, fără să mă usture curul şi să dau 80 de dolari. Cred că singurii oameni care s-ar bucura de un astfel de tratament sunt cei cu a) fetişuri sci-fi, b) insomnie sau c) prea mulţi bani. Dacă vă încadraţi într-una din categorii, acolo e de voi! Dacă nu, masturbaţi-vă liniştiţi acasă.

Traducere: Oana Maria Zaharia