FYI.

This story is over 5 years old.

Morţii vii şi morţii mă-sii

Ferice de mortul viu, sărac cu duhul, a lui va fi împărăţia sistemului şi leafa cu spor 30% ce va să vie, acum şi de-a pururea şi-n vecii vecilor până la pensie, Amin!
8.7.14

Ilustrație deCătălin Banu

Cineva îmi zicea nu demult că o instituţie de stat e ca o copie în miniatură a societăţii în care trăim. Omu'e responsabil de o mână de suflete într-o organigramă mai stufoasă ca un hăţiş pubian în care clitorisul e o creatură mistică. Undeva, pe o labie cu pretenţii de departament lucrez şi eu, la un kilometru distanţă de biroul Managerului Gură de Aur. M-am tot sucit pe insuliţa asta, cu gândul că poate-poate dau de cineva normal: constat însă, că toată fauna cu dungă roşie pe buletin s-a adunat la borcanul cu miere pe care îl oferă, generos, sistemul public.

Cei „periculoşi" pentru societatea în miniatură sunt trimişi la muncă noaptea. Noaptea e o pârnaie nasoală rău de tot, în care te apucă deodată şi bâţul şi foamea şi setea şi somnul. Noaptea lucrează unu care odată şi-a aşteptat un coleg în pula goală beat mort. I-au dat mustrare pentru că emana halenă alcoolică. Noaptea nimeresc lângă una care ar fute şi telecomanda, dacă nevoia de vorbit continuu n-ar fi mai puternică. E fată bătrână şi de la ea am aflat că extratereştrii se plimbă seara prin Herăstrău (poate cei de pe planeta O'Nani'E, care vin să ne fure rezerva strategică de şerveţele… nu ştiu, zic). Tipei i-au inventat colegii sarcini ficitve, pentru a o ţine ocupată. Frec menta la ore târzii cu unii care citesc doar Libertatea şi se întreabă care e sensul vieţii şi cu un moşneguţ la costum care intră şi salută doamnele, domnişoarele şi domnii (??!!), în rest e mut opt ore. Apoi îşi ia la revedere de la doamne, domnişoare şi domni. Ştie el ce ştie.

Ăştia toţi sunt morţii vii. Ferice de mortul viu, sărac cu duhul, a lui va fi împărăţia sistemului şi leafa cu spor 30% ce va să vie, acum şi de-a pururea şi-n vecii vecilor până la pensie, Amin! Pe morţii vii nu pot să mă supăr. În delirul lor, oamenii ăştia mi se par inofensivi. Ei ştiu că munca lor e fix un rahat, că poate fi făcută de o singură persoană şi că fără locul ăsta i-ar mai angaja fix Pulea. Se scurg ca gândacii pe culoarele sinistre şi pustii şi îşi acceptă statutul de creaturi ale nopţii.

Cu morţii mă-sii treaba stă însă cu totul altfel. Morţii mă-sii sunt o specie dată dracului, fătaţi de Mama Ignoranţă. Ziua instituţia se populează cu sute de morţii mă-sii, într-un du-te vino turbat.

De după colţ apare cărătoarea de hârtii de la Personal. Nu mă aştept să-mi dea vreodată o informaţie, e ocupată! Nu insist, că o ia personal, futu-i morţii mă-sii!

Hopa şi funcţionarul secretar general la sindicat. Cu ăsta e groasă: i se fâlfâie lui de sarcini de serviciu. Ştie că e atât de bazat, încât nici măcar nu se mai sinchiseşte să păstreze vreo aparenţă. A închis o zi de lucru cu un raport făcut de dinainte, care nu mai era valabil. Te doare-n pula, futu-i morţii mă-sii!

Mai e şi Închipuitul. Pentru ăsta, totul e de căcat. Crede că le ştie pe toate, nu mă lasă să termin o frază. E cooptat într-o mică structură internă de conducere, votat de colegi. O urăşte pe ANI (Agenţia Naţională de Integritate), care a descoperit că-şi dădea singur contracte. Eşti persecutat, te leagă ăştia, futu-i morţii mă-sii!

Secretara. Tânăra Speranţă. Parvenitul. Limbistul. Ruda Angajată. Absolventa de Drept la Hyperion, multiplicaţi de zeci de ori, sug de la ţâţa sistemului împuţit ca o scroafă căzută în groapa cu căcat. Se acoperă unul pe altul şi se ridică reciproc la slăvi.

Deasupra tuturor stă încoronat şeful mare, uns pe linie de partid. Vorbeşte cum calcă pe la serviciu: rar şi apăsat, din faţa cefei îndopate cu fripturi. A pus în hol poze cu fostele glorii activiste, doar pentru a se vedea şi el acolo. Promovează o reformă continuă şi ameninţă că vine cu profesionalismul peste noi cum au venit mascaţii peste Cămătari. În realitate îi tremură chiloţii, dacă nu îndeplineşte sarcinile de partid – eşti curva lor, futu-i morţii mă-sii!

Pe morţii mă-sii sunt extrem de furios. Şi ei ştiu cum sunt cu adevărat, dar asta îi face şi mai cruzi şi mai lacomi. Morţii mă-sii confiscă viitorul, pentru că devin un etalon. Dacă nu eşti morţii mă-sii, nu supravieţuieşti. Se înlănţuiesc într-o arătare cu tentacule şi îi halesc pe cei cărora abia le cresc aripile. Morţii mă-sii taie coada la Carrefour şi Cinema, au tot timpul o cunoştinţă la Spital, la Poliţie şi la Grădiniţă, ştiu înainte ca tu să afli. Ei fac să pari tu defect. Futu-i morţii mă-sii!

Citește și despre alte instituții

Generația protestelor naște birocrații mai absurde ca cele guvernamentale

Fost comisar al Gărzii Financiare: „În România se fură anual miliarde de euro cu ajutorul politicienilor"

Cum vrea SRI să ne reguleze internetul și de ce e asta amuzant