Cel mai împuțit oraş sexual al Japoniei e pe moarte

Aceasta este o poveste despre cum un singur om a exploatat relația ciudată a Japoniei cu sexul pentru a construi un oraș întreg dedicat posibilității de a vedea un sân, într-un loc care întâmplător puțea constant a bășini de grăsan cu miros de băuturi energizante. Și dacă asta nu v-a excitat deja teribil, am aruncat în firul epic și ceva despre economia Japoniei și niște poze cu un hotel decrepit pe care l-am găsit. Dacă citești asta în autobuz, eu aș zice să mai aștepți până ajungi într-un loc mai privat înainte să continui.

Ăsta e orașul Beppu, din insula japoneză sudică Kyushu. E o zi însorită și nu e pic de nor pe cer. Totuși, pe lângă asta, mai există spărturi în țevile de scurgere din a căror cauză toată lumea din oraș miroase grozav pe tot parcursul zilei, în fiecare zi. Acești nori de fum pe care îi vedeți sunt bășinile sulfuroase ale bătrânului Aso, un vulcan din apropiere (la care eu mai bine i-aș fi zis Asshole).

Aceasta e faimoasa statuie din Beppu a "Unchiului strălucit" Kumahachi Aburaya, cunoscut ca iubitor de copii (nu în sensul rău) și ca motivul pentru care Beppu a devenit ceea ce se cheamă astăzi bazinul negru și deprimant al Japoniei. Tipul ăsta a fost un speculator de orez de mare succes în Osaka de la sfârșitul secolului 19, până în momentul în care a făcut un pariu în urma căruia și-a pierdut toată averea.

Înnebunit, a plecat în America la începutul secolului 20 și a văzut cum, în plin urbanism, se ridicau de la zero locuri ca Santa Monica.  A văzut cum companiile imobiliare cumpără bucăți de teren și le vând tinerilor americani o viziune utopică. În timp ce casele se construiau, iar oamenii se mutau în ele, îi vedea îmbogățindu-se pe parcurs.

Având în vedere că Los Angeles e construit pe o falie tectonică și ar putea fi distrus de un cutremur în orice secundă, Aburaya și-a dat probabil seama că nu e așa greu să păcălești oamenii să locuiască într-un loc care miroase oribil.

Bineînțeles, un lucru grozav despre gazele din intestinele adânci ale pământului este că poți sta în ele să te încălzești.       Japonezii se dau în vânt, ca să zic așa, după chestia asta, așa că toată țara e împânzită cu astfel de stațiuni. Există și emisiuni TV în care ți se arată oameni frumoși care stau împreună în bazine cu apă fierbinte, alimentând mitul că o excursie într-un oraș ca Beppu, cu nenumăratele lui băi unisex și vizitatori în căutare de senzații tari, e sursa perfectă de sex pervers pe care îl caută japonezii obosiți de atâta muncă, care au un nivel de timiditate de grădiniță.

Când Unchiul Strălucit a pus bazele primului său hotel cu stațiune din Beppu, știa că oamenii care visează la asta…

și la asta…

vor putea ignora un miros ca ăsta…

Și astfel a început nebunia hotelurilor perverse din Beppu. O vreme, lucrurile au mers ca unse și tipi cum e ăsta credeau că l-au apucat pe Dumnezeu de un picior:

În orice caz, asta a fost demult, așa că în momentul în care noi am ajuns aici, majoritatea turiștilor deja și-au împroșcat încărcătura cu posibili urmași în bazine după care s-au cărat cu trenul expres înapoi la Tokyo, în realitatea urbană asexuată. N-o să m-apuc acum să vă conving că Beppu arată acum ca după apocalipsă, că nu e chiar așa – încă poți găsi destule bazine kitschoase în care îți poți trăi fanteziile libidinoase dacă ai chef. (Amica mea a fost alergată de un japonez cu erecție când a lăsat să-i cadă prosopul care îi acoperea sânii la baia de nămol pe care am vizitat-o.) Dar sunt și multe clădiri din Beppu în ruină, așa cum e hotelul ăsta din centrul orașului.

Ea e Christina, e foarte mică. Am convins-o să vină să viziteze Beppu cu mine ca să vadă cum e. N-a părut prea încântată când am ajuns aici și i-am zis că vom sta tot weekendul.

Ușile de la intrare erau încuiate și pe ele crescuseră buruieni, dar după ce am sărit un gard din spate, am găsit o fereastră prin care ne-am strecurat.

Așa arăta recepția. Mereu mă enervez când găsesc foi de hârtie lăsate în clădiri abandonate. E ca și cum toți s-au ridicat și au plecat fără să se deranjeze să strângă un pic după ei. Presupun că așa se întâmplă când locuiești într-un loc împuțit, te transformi în porc.

Pe măsură ce urcam spre etajul 2, mizeria și mirosul se înrăutățeau. Parcă urcam în turnul Babel și ajunsesem la altitudinea potrivită cât să ne lovească în nas bășinile lui Dumnezeu.

Dar pe pisica asta părea s-o doară în fund de toată faza.

Toate ușile dormitoarelor erau descuiate, așa că am aruncat o privire înăuntru…

Și, spre surpriza noastră, am găsit o grămadă de gunoi aruncat peste tot.

Ce atmosferă, băiatule. DACĂ PEREȚII DE HÂRTIE AR PUTEA VORBI…

În camera următoare, am găsit manechinul ăsta violat care zăcea în mizerie. I se smulsese capul, iar vaginul îi era spart. :(

Christina a încercat să-l aducă la formă umană cu ajutorul unor casete vechi de karaoke pe care le-a găsit. Era ca un fel de Blade Runner, dar cu cizme Ugg.

Am coborât și am găsit băile.

Nu mai era prea sexi. Arăta ca un loc în care ai ține animalele. Animalele în captivitate nu sunt sexi.

Nici frunzele sau bazinele uscate nu sunt sexi, pentru că sunt metafore pentru bătrânețe, iar bătrânii nu sunt sexi.

Nici asta nu e prea sexi. Sau…? Mirosul de bestialitate primordială sună distractiv, deși presupun că aș putea să obțin același rezultat pișându-mă pe mine.

Da, asta poate că arată sexi, dar după ce-ți intră mirosul în nas și în gură și în toate orificiile posibile, îți borăști pe erecție.

Până la urmă, e destul de greu să te motivezi sexual în Beppu. Aburaya nu a trăit să vadă declinul orașului, dar dacă ar mai fi fost în viață acum și s-ar fi trezit falimentat pentru prima oară, ar fi vizitat America și ar fi construit un oraș devotat sexului pe tărâmul care miroase a bășini sau ar fi stat el acasă în niște șosete rupte în fața unei ferestre deschise de internet?

@alex_hoban

Traducere: Oana Maria Zaharia