FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Ce merită să vezi la Pelicam, festivalul de film dedicat mediului înconjurător

Filmul Walking Under Water e pentru împătimiţii de scufundări şi tripuri subavatice HD.
11 Iunie 2015, 1:45pm

Pelicam este singurul festival internaţional din România dedicat mediului înconjurător și a ajuns la a patra ediție. A început azi, la Tulcea, ţine până duminică şi are în selecţie filme despre demenți care se cațără pe munți, puștani care se dau cu skateul printre noroaie şi musonul din India. Tot evenimentul mă duce cu gândul la o excursie în Thailanda, în care mă plimbam printr-o pădure tropicală, pe un traseu de turişti, încălţată-n şlapi şi cu aparatul foto la gât. Voiam să fotografiez totul, dar m-am oprit când am observat că-mi atârnau nişte lipitori de labele picioarelor. Am sângerat în maşină, pe tot drumul de întoarcere. Pelicam este un festival cu filme făcute de oameni care nu umblă în șlapi prin pădurile tropicale.

Are şi o secțiune separată pentru copii, unde anul ăsta va fi proiectat filmul Amazonia, povestea fabuloasă a unei maimuțe capucin care ajunge din captivitate în junglă și trebuie să se descurce să reintre în colectivitate. Ușor de spus, greu de făcut.

În rest, soare să fie și filme, c-o să le dezbaţi în natură. Au instalat 20 de hamace într-o zonă verde din Tulcea, dar şi un camping cu locuri de 30 de corturi pe malul lacului Ciuperca şi o staţie de închiere de biciclete. Practic o să stai în natură, cât vezi filme despre natură. Un fel de Inception cu mediul înconjurător.

Festivalul are anul ăsta un cadou pentru pasionații de scufundări, Walking Under Water. Documentarul e localizat în Malaezia, iar un cameraman specializat în filmări sub apă a lucrat trei zile la cadrele lungi cu pești care, văzute pe ecran mare, te fac să-ți ții respirația. E o imagine mişto, filmată de jos în sus, cu câteva sute de peştişori ocupați să meargă toți în aceeași direcție. Par un organism colectiv, mânați înainte de o singură minte, de fapt fiecare individ receptează mesaje de la tovarăşi şi transmite mai departe. Dar e prea mult pentru ochiul nostru să perceapă aşa ceva, cam aşa e şi filmul.

Pe lângă imaginile superbe din natură, filmul îţi prezintă povestea tribului Badjao, o populație de nomazi care trăiesc în bărci și case suspendate pe apă în Malaezia, se ocupă cu pescuitul la adâncime prin scufundare liberă sau, mai nou, cu alimentare cu aer de la suprafață. Sunt supranumiți nomazii apelor, pentru că, deşi sunt o cultură veche de secole, nu au acte sau naţionalitate, deşi insulele în care locuiesc sunt populate cu stațiuni și hoteluri de lux, dar şi gropi de gunoi.

Populația Badjao a rămas în echilibru perfect pe ape. Nu s-au lăsat duși de curenți nici spre civilizație și nici n-au dispărut, de-asta le-a plăcut regizoarei poloneze, Eliza Kubarska. Ea a mers în Malaezia în căutare de senzații tari la înălțime, ca alpinistă, dar a dat peste tribul ăsta, unde s-a împrietenit cu o familie și a decis să încerce un documentar. După un an i-a murit subit translatorul Badjao şi a trebuit să regândească totul în lipsă de personaj, din fericire a perseverat şi s-a familiarizat cu zona şi după un timp a reluat filmul cu un unchi şi nepotul lui.

Întârzierea intrării în producție a fost, de fapt, cea mai deșteaptă mișcare, pentru că i-a dat răgazul să înțeleagă oamenii Badjao, construiți diferit pe sistem moral și emoțional. Walking Under Water este pe jumătate un film despre credințele magice ale unui popor pe cale de dispariție, pe jumătate un film despre un ritual de inițiere într-o meserie complicată, periculoasă și perimată. Tot filmul rezultă într-un fel de antropologie unu la unu, în paradisul antropologilor, fix înainte să dispară cu totul lumea tribului Badjao.

Regizoarea este acceptată, astfel încât camera nu se simte aproape deloc. Iar povestea unchiului care insistă cu o îndeletnicire care nu aduce nici bani, nici stima celor din jur, este lentă, aparent uman, nespectaculoasă, dar atinge din când în când cote cehoviene de tragism.

Filmul e o lecție despre documentarul antropologic, care ar merita văzută și de cei care încearcă să facă filme cu pescarii din deltă și biosferă de la guvern versus biosferă de la mama ei, natura.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre natură:
Animalele au cele mai dubioase obiceiuri de împerechere **__Ciupercile ar putea fi soluţia de supravieţuire a omenirii pe termen lung **Cum am supravieţuit în Pădurea Băneasa