FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Desenele războiului

Grafitti-ul liberian din anii 90.
24 Ianuarie 2013, 2:15pm

Înainte să moară în Libia în 2011, am avut plăcerea de a vorbi de mai multe ori cu Tim Hetherington. Deşi sunam de obicei când el era ocupat cu nişte dezastre geopolitice, era mereu dornic de a-mi vorbi despre fiecare zonă depresivă de război în care se găsea la momentul respectiv. Având în vedere că amicul său regizorul Sebastian Junger a realizat un documentar despre Hetherington, care va fi difuzat la Festivalul Sundance săptămâna asta, noi am vrut să vă arătăm nişte fotografii de-ale lui din războiul civil din Liberia.

Copiii-soldaţi din Liberia au dus arta urbană la un complet alt nivel.  Tim Hetherington, câştigător al premiului World Press Photo of the Year__în 2007, a tras aceste cadre terifiante pe timpul războiului civil sângeros care a avut loc acolo acum câţiva ani. Desenele copilăroase cu violuri, violenţă şi intimidări sunt destul de sumbre, dar  totul scapă de sub control când vezi dulapul cu „room of pain” scris în el. Am vorbit cu Tim despre Liberia, soldaţii-copii şi grafitti-ul liberian din anii 90.

VICE: Ce se petrecea în Liberia când tu ai tras aceste cadre?

Tim Hetherington: Războiul civil din Liberia a durat din 1990 până în 1997 când războinicul care a devenit preşedinte, Charles Taylor a preluat puterea. În 2000 un grup de rebeli armaţi numiţi LURD (Liberieni Uniţi pentru Reconciliere şi Democraţie) s-au opus conducerii sale, iar ţara a revenit la război civil. În august 2003 Taylor a fost obligat să fugă din ţară şi o misiune de pace ONU a preluat puterea. În acel moment Liberia era deja în ruine. Nu aveau guvernare, nici apă potabilă sau curent electric şi brigade mari de bărbaţi înarmaţi ţineau părţi întregi ale ţării ostatice.

Ai văzut ce oamenii făceau astfel de lucruri?

În 2003 am locuit alături de rebelii LURD în mijlocul ţării chiar când pregăteau atacul asupra capitalei, Monrovia. Oraşele de pe front erau pline de graffiti realizat de luptători, aşa că eram prezent şi acolo. În afară de desene oamenii îşi scriau şi numele pe case ca să se ştie că de atunci erau ale lor. După sfârşitul războiului am tot dat peste astfel de desenene, dar nu am văzut şi autorii lor. Unii dintre ei îşi scriau numele sau poreclele ca să poţi urmări traseul anumitor luptători prin ţară.

Erau copii sau doar nu ştiau să deseneze?

Războiul civil din Liberia e notoriu pentru utlizarea soldaţilor-copii. Pe vremea când dictatorul Charles Taylor încă lupta prin anii 90 el avea o unitate de bodigarzi numită SBU sau „Small Boys Unit.” Aceştia erau copii care fuseseră răpiţi sau ai căror părinţi muriseră şi care îl priveau pe Taylor ca „Tăticul” lor. Taylor spunea la un moment dat în legătură cu SBU: „Îi înarmăm ca să-i ferim de belele.” Se ştie că aceşti copii mici sunt buni luptători, pentru că sunt mici şi fără frică. Ei nu au responsabilităţi şi cunoştinţe despre lume care să-i facă să ezite să ucidă sau să comită acet de cruzime. Multe grupări rebele folosesc copiii în luptele lor, oferindu-le de multe ori şi droguri.

Aceste desene au fost realizate în clădirile ocupate de artişti?

Oamenii care fac desenele astea nu sunt artişti, ei sunt doar nişte războinici care au ocupat proprietatea respectivă din oraşul sau satul în care locuiau. Când o grupare de rebeli preia puterea într-un loc ei au mână liberă să omoare, să violeze şi să fure. Acest lucru se practică ca un fel de recompensă pentru participarea la război, pentru că ei nu primesc salarii. Mulţi intrau într-o casă şi o luau pur şi simplu de la oricine locuia acolo. Devenea casa lor, aşa că-şi scriau numele pe ea, iar dacă găseau vopsea o acoperea în imagini.

** Arată ca un loc înfiorător. Ai fost în pericol de moarte p-acolo?** Liberia a trecut prin nişte vremuri foarte grele de-a lungul războiuli . Mulţi oameni au fost terorizaţi şi aproximativ 200, 000 au murit. Nu existau legi sau justiţie, doar tineri furioşi şi înarmaţi care făceau ravagii peste tot. Am fost acolo în unele dintre cele mai grele momente ale războiului, dar am rămas să văd şi cum s-a transformat ţara după ce-a fost un imperiu al crimei atâta vreme. Orice locuitor al Liberiei din acea perioadă a văzut nişte lucruri absolut odioase.

Pentru mai multe despre Tim Hetherington vizitaţi timhetherington.com

Traducerea: Mihai Popescu