Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
„Când stai în China, te confrunți cu niște probleme și obstacole, pentru că reggae-ul încă nu-i așa un fenomen. Dar are un potențial enorm să crească", a adăugat Rob când am discutat despe cum e să ții un site de dubplate din regatul de mijloc.Vezi și Tipul ăsta a vorbit la conferințele TED despre știința din dubstep
Publicitate
Publicitate
Așa cum se-ntâmplă cu toate chestiile în China, e doar o chestiune de timp până când reggae-ul și cultura dub își vor găsi propriul loc în peisajul mai amplu de sunet. După cum spune Rob: „Cred că putem să facem să se-ntâmple chestia asta, cu perseverența colectivului de reggae din China."Asta s-a văzut la show-ul lui Biggaton. Publicul era echilibrat alcătuit din expați și localnici; puștii chinezi dansau lângă o gașcă de caraibieni de circa 35 de ani din CAC. A doua zi, Skinny l-a adus pe Biggaton la Le Baron, un club popular care are o terasă pe acoperiș și unde se fac petreceri peste zi vara. Clădirea are doar șapte etaje, deci o strivesc zgârie-norii din jur – drept urmare, turnurile creează o cameră naturală de ecou. Când mergi pe donghu lu, ca să ajungi la club, auzi cum vibrează bassul și aproape că poți să distingi vocea imposibil de confundat a lui Biggaton. Un vânzător de țigări stă cu cutia din lemn de pachete ordonat aranjate în față, și-și lungește gâtul, ca să-și dea seama de unde vine sunetul. Lumina portocalie se reflectă în clădirile de birouri – la celălalt capăt al străzii apune soarele. Noaptea abia începe.Barclay Bram-Shoemaker e scriitor și locuiește la Shanghai.Traducere: Ioana PelehatăiUrmărește VICE pe FacebookMai citește despre dubstep:Citește și „Mergem în club şi dansăm fără oprire": Lumea secretă a footwork-ului japonez
Am primit o piesă dubstep-rap numită „Kim Jong Trill" și n-am putut să n-o publicăm
Nu toţi metaliştii din Liban sunt satanişti
Învață, pas cu pas, cum să dansezi pe orice tip de muzică