Mi-am închiriat apartamentul și a fost transformat într-un bordel

La începutul acestui an, la știri se vorbea despre închirierile din Copenhaga prin intermediul serviciilor gen AirBnB, doar pentru a fi folosite pe post de bordeluri. Pentru Pernille, o fată de 26 de ani, aventura din sud-estul Asiei s-a transformat într-un thriller cu o prostituată cehă, pești amenințători și mai multă spermă decât îți poți imagina. Asta e povestea ei.

În ianuaria, am plecat într-o călătorie de șase săptămâni prin Malaezia și Thailanda, cu prietenul meu, Stine. Aveam de gând că călătorim cu rucsacul în spate, să încercăm mâncăruri exotice, să ne scufundăm în cultura străină și să bem cu găleata. Eram foarte nerăbdători. Înainte să plecăm, am încercat să-mi închiriez apartamentul din Copenhaga prin intermediul serviciilor de închiriere peer-to-peer (lucru pe care l-am mai făcut de câteva ori fără nici o problemă). În schimb, de data asta nu prea am avut noroc să găsesc chiriași, așa că m-am gândit să mai strâng cureaua. Compania pe care am folosit-o era asemănătoare cu AirBnB, doar că mai mică. Asta mi-a dat o siguranță în privința calității serviciilor cu clienții. Am avut doar de învățat din această experiență.

Cam pe la jumătatea vacanței noastre, în timp ce stăteam leșinați pe o plajă din Koh Phi Phi, după o noapte de prea multe găleți de alcool, primesc un mesaj de la o fată care voia să-mi închirieze apartamentul pentru o săptămână. Deja cheltuisem mai mult de jumătate din bugetul meu, iar chiria pe o săptămână ar fi venit în jur de cinci mii de coroane (în jur de 560 de lire), așa că nu am evaluat prea atent situația. Tot ce trebuia era ca cineva să se ducă la mine acasă, să schimbe așternuturile, să facă un pic de curat și să-i dea cheia.

M-a contactat o tipă din Republica Cehă, pe nume *Kitti. Părea drăguță din poză, nimic ieșit din comun. Am găsit-o și pe Facebook, așa că am crezut că e pe bune. Nu știa prea bine engleză, dar am înțeles că ea și iubitul ei veneau cu mașina până în Copenhaga ca să se întâlnească cu un alt cuplu care ajungea cu avionul. M-a întrebat dacă poate plăti cash, pentru că aveau niște probleme cu transferurile bancare. Nu primeam asigurare de la compania de închiriere dacă plata nu trecea prin sistemul lor, așa că i-am refuzat. Într-un sfârșit, ei au găsit un prieten neamț și au transferat banii prin contul lui. Conversația mi s-a părut un pic dubioasă, dar am pus-o pe seama spontaneității excursiei lor prin Europa. Rezervarea a fost confirmată, iar eu am primit banii.

Trec câteva zile în care nu mai primesc niciun mesaj de la ei și mă gândesc că e de bine. Apoi, îmi dă Kitti mesaj să-mi spună că ar vrea să mai rămână o săptămâna. „Super! Mai mulți bani înseamnă mai multe găleți de alcool", m-am gândit eu. Întâmpinăm din nou problema cu transferul de bani, dar de data asta accept să-mi plătească cash. Prietena mea Line m-a ajutat cu aranjatul apartamentului, așa că s-au dus până la ea acasă cu un plic de bani. Mai târziu, ea mi-a spus că prietenul lui Kitti părea cam în vârstă, iar ea avea o dantură surprinzător de varză. De asemenea, i-au spus că au întârziat pentru că s-au oprit să mănânce la McDonalds. Nu sunt sigură de ce mi s-a părut ciudat asta, dar am zis să ofer toate informațiile de care dispun.

După vreo săptămână, eu și Stine am ajuns în Thailanda, unde am fost binecuvântați de un călugăr într-un templu din Chiang Mai. Imediat după asta, ni s-au furat portofelele și făceam caterincă de faptul că binecuvântarea a fost de fapt un blestem. Habar nu aveam ce urma să se întâmple. Am ajuns în Bangkok și a doua zi m-am trezit cu multe apeluri ratate și un mesaj de la fratele meu care spunea: „Sună-mă, ceva nu e în regulă în apartamentul tău." Nu am reușit să dau imediat de el, din cauza diferenței de fus orar, așa că i-am dat mesaj să mă sune când se trezește doar dacă e grav.

Eram aproape de sfârșitul sejurului nostru, așa că am rezervat două locuri într-o excursie până în orașul antic Ayutthaya, la nord de Bangkok, deși eram destul de nehotărâtă pentru că nu reușisem să vorbesc cu fratele meu, iar acolo nu aveam semnal. Stine m-a liniștit și până la urmă am mers în excursie. Pe drum am vorbit despre cele mai nasoale scenarii posibile. Eu îmi imaginam că au dat o petrecere monstru la mine în apartament și au făcut multe stricăciuni. Mai mult de atât nici nu puteam să concep.

Eram în mijlocul ruinelor din orașul antic atunci când fratele meu m-a sunat. În punctul în care am văzut apelul de la el, m-am panicat.

„Bună, ce au făcut? Au distrus apartamentul?", îl întreb eu, crezând că sunt pregătită pentru ce e mai rău.

„Nu chiar, dar l-au transformat într-un fel de bordel", îmi spune el.

Am rămas mută, pentru că nici nu îmi trecuse vreodată prin cap scenariul ăsta. În lipsa unui răspuns mai bun, încep să plâng în timp ce un grup de elevi thailandezi mă arată cu degetul și râd de mine. Stine aleargă spre mine și mă întreabă ce s-a întâmplat, dar singurele cuvinte care mi-au ieșit pe gură au fost: „E o prostituată! Am o prostituată în casă!"

După ce mi-am revenit un pic, fratele meu mi-a explicat că a fost contactat de vecini, care au observat tot felul de bărbați care veneau și plecau la intervale de jumătate de oră. Cu o noapte înainte, vecinul de sus s-a dus la ușa mea să le spună că nu au voie să fumeze și a fost întâmpinat de Kitti într-un chimono minuscul și cu tocuri (probabil aștepta un client). Apoi au urmat gemetele. Aparent, se auzeau încontinuu și destul de tare.

L-am rugat pe fratele meu să facă ceva în privința asta, dar mi-a spus că nu s-ar duce până acolo, deoarece în apartament mai stăteau doi bărbați cu ceafă lată. Evident, voiam ca oamenii ăștia să iasă cât mai repede din apartamentul meu, așa că în mijlocul ruinelor din templu, înconjurată de elevi thailandezi gălăgioși și cu un semnal 3G de tot rahatul, încercam să dau de prietenii mei de acasă, dar tuturor le era frică să meargă până la mine acasă. Într-un sfârșit, am căzut de acord cu Stine că nu prea avem ce să facem până când nu ajungem la hotel și dăm de semnal mai bun.

De abia intrasem în lobby și am sunat poliția daneză, dar la capătul telefonului am dat de o polițistă foarte rigidă. Practic, plângeam în telefon iar ea îmi spunea „că așa se întâmplă atunci când îți închiriezi apartamentul ca să faci niște bani în plus." Deoarece prostituția este legală în Danemarca, poliția nu prea are ce să facă, mi-a explicat ea. În schimb, m-a sfătuit să iau legătura cu compania prin care am închiriat apartamentul.

Am căutat un număr de telefon de la compania aia, dar nu am găsit nimic. Tot ce aveau era un chat live de la care am primit un mesaj standard de „Mulțumim pentru cerere. Vom reveni în cel mai scurt timp posibil." Am căutat pe google și am găsit tot felul de recenzii proaste, în care oamenii se plângeau că e practic imposibil să dai de serviciu lor cu clienții, iar dacă ai vreo problemă, trebuie s-o rezolvi pe cont propriu.

Nu prea știam ce să fac în punctul ăsta așa că am sunat-o pe Kitti: „Bună, Kitti, știu ce se întâmplă. Ce faceți este ilegal și trebuie să plecați în momentul ăsta", îi spun eu. Răspunsul ei s-a rezumat la un „nu" prelungit. După câteva replici, încep să mă enervez, dar aud soneria de la capătul firului și mă gândesc instant că ar putea fi un client. „Kitti, NU DESCHIDE UȘA!" Până la urmă, cădem de acord să plece cu condiția să-i dau banii înapoi pe săptămâna plătită în avans. Asta mă scoate din sărite și țip la ea: „Nu mai pupați niciun ban de la mine" și închid telefonul.

Imediat după asta, îmi sună din nou telefonul, dar la celălalt capăt e unul dintre băieții lui Kitti (presupun că peștele) care îmi spune că dacă vreau să plece mai devreme decât am convenit, trebuie să le dau banii înapoi. I-am amenințat că o să chem poliția peste ei, dar și el mă amenință la rândul ei și-mi spune că eu sunt cea care a furat bani de la ei. Mă simțeam de parcă eram într-un film prost. În timpul conversației, practic am ajuns cu capul în toaletă. Mi s-a făcut rău de la sentimentul ăla de disperare și neputință. Casa mea a fost transformată într-un bordel și nimeni nu putea să mă ajute. În tot timpul ăsta, peștii mă sunau din zece în zece minute să mă întrebe când vin prietenii mei.

Chiar când credeam că nu se poate mai rău, vecinul de sub mine îmi trimite poze cu Kitti și peștii care cărau valize și sacoșe din apartamentul meu. Cu gândul că mă jefuiesc, dau de prietena mea Maria, care intră în modul războinic, aleargă spre un bancomat și apoi spre apartamentul meu. Vecina mea îi spune că au părăsit cu toții apartamentul și așteaptă jos în mașină să își recupereze banii. Maria se întâlnește cu ea în spatele blocului și merg împreună în apartament, să-l verifice fără ca ei să știe. Mă sună pe FaceTime și urmăresc ce se întâmplă în timp real. Mi s-a oprit inima atunci când au pășit în apartament.

Primul lucru pe care l-au observat a fost temperatura ridicată din apartament și toate plantele mele moarte. Amândouă scot o simfonie de interjecții în timp ce verifică camerele. Nimic nu părea furat, dar din senin Maria începe să râdă. A dat de o rolă industrială de șervețele și trei saci de gunoi plini de șervețele cu spermă și prezervative. După cum arăta bucătăria, Kitti și băieții nu prea au mâncat mare lucru în afară de conserve și supe la plic, ale căror ambalaje erau împrăștiate. Dar au cumpărat o cutie de ouă bio de la găini crescute la sol, deci măcar sunt niște consumatori conștienți de condițiile austere ale găinilor.

Deși, Maria și vecina mea erau în apartament, nu voiam să mai risc ceva, așa că am rugat-o să se ducă să le dea banii. Ea s-a conformat, deși cu siguranță le-a aruncat o replică de „nu meritați niciun ban". Fără să mai zică nimic, ei au luat banii și au plecat.

Câteva zile mai târziu, un alt prieten m-a luat de la aeroport și în drum spre apartament ne-am oprit să cumpărăm mănuși și dezinfectant. Nu am văzut în viața mea atât de multe pete pe un singur cearceaf. Prezervativele folosite și ambalajele erau împrăștiate peste tot, de parcă au aruncat cu confetti. În dulapul meu am găsit o mască cu urechiușe și mustăți de pisică, precum și dresuri de plasă, discuri demachiante și multe șervețele pline de spermă în toate colțurile și crăpăturile apartamentului. În schimb, cireașa de pe tort au fost cele trei teste de sarcină pe care le-am găsit deasupra oglinzii din baie, după mai bine de-o lună.

Deși mi-a luat o perioadă, sunt ok să locuiesc în continuare aici. Evident, primul lucru pe care l-am făcut a fost să schimb broasca de la ușă, dar din când în când mă mai îngrijoram că băieții lui Kitti o să se întoarcă sau o să mă găsesc cu vreun client de-al ei în fața ușii. Am dat în judecată compania de închiriere, și cazul încă nu s-a încheiat. Sper măcar să mă despăgubească pentru toate lucrurile pe care le-am aruncat. Nu am crezut vreodată că o să folosesc expresia „secreții sexuale", dar uite că o folosesc zilnic în mailurile trimise companiei.

Relația mea cu vecinii nu s-a stricat, chiar cred că le-a fost milă de mine, mai mult decât orice deranj suportat. Dar, din când în când, mă mai strigă „matroana de bordel" când ne întâlnim în bloc.

*Kitti e cel mai probabil un alias, dar pentru a proteja identitatea ei, am cenzurat poza.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook: Citește mai multe despre bordeluri:
Prostituatele ne-au spus cum arată bordelul lor ideal
Matroana unui bordel renumit din Bangladesh
Ghid de bune maniere într-un bordel