Dacă românii au tot mai puțină încredere în politicieni și partide, așa cum arată sondajele, cu siguranță că unul dintre motive este Călin Popescu-Tăriceanu. Personajul ăsta guraliv și penibil e acum președinte al Senatului (adică al doilea om din stat), dar se-nvârte fără rost pe scena politică din România de 26 de ani. În timpul ăsta, omul a ocupat o grămadă de funcții și s-a remarcat printr-o serie de gafe penibile și aiureli care l-au transformat într-un Bulă autentic.

Ultima prostie a comis-o acum câteva zile, când i-a îndemnat pe parlamentari să boicoteze timp de două luni, adică până la alegeri, toate cererile venite din partea DNA. Cu alte cuvinte, Tăriceanu a sugerat că Justiția din România ar trebui să intre într-un fel de vacanță mare până-n decembrie, iar băieții din Parlament să fie protejați în fața procurorilor. Un soi de Purge al Parlamentului, în care infracțiunile să fie legale, însă nu 12 ore, ci vreo 50 de zile.

Ideea asta nu e unică, pentru că Tăriceanu duce de ani buni un război crâncen cu DNA-ul și încearcă prin orice mijloace să-i pună bețe-n roate și s-o decredibilizeze. Anul trecut, când mai mulți politicieni erau arestați pentru corupție, omul chiar a înființat, în cadrul Senatului, o comisie pentru „evaluarea democrației", asta după ce s-a văitat în mai multe rânduri că „puterea judecătorească atacă permanent independența Parlamentului".

În caz că încă te-ntrebi de ce tipul ăsta ar trebui detestat de orice român cu capul pe umeri, hai să-ți reamintesc ce personaj grotesc e al doilea om din stat:

De când a ajuns la conducerea Senatului, cu ajutorul PSD, Tăriceanu și-a asumat rolul de portavoce și protector al politicienilor care au belele cu Justiția. La orice arestare sau condamnare a unui politician din PSD sau din partidele apropiate social-democraților, președintele formațiunii ALDE a sărit în sus și a pomenit obsesiv despre „politizarea justiției" ori „fabricarea de dosare", ca un elev care a învățat doar o lecție și pe aia o spune, indiferent ce subiect pică.

A fost solidar cu necazul penal al primarului Sorin Oprescu, săltat pentru mită, i-a salvat pielea colegului Gabriel Oprea și chiar s-a folosit de un truc legislativ ca să-l scape pe Dan Șova de la arest preventiv, în martie 2015. Înverșunarea și tupeul fără limite ale lui Tăriceanu îți arată că omul a ajuns în punctul ăla în care îl doare la bască de gura lumii și e gata să facă absolut orice ca să-și servească tovarășii politici.

Mai mult, Tăriceanu i-a cerut deja de două ori, oficial, președintelui Klaus Iohannis s-o dea afară pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, pe care a criticat-o când s-a ivit ocazia. Iar acum câteva luni, invitat la televiziunea de casă, Antena 3, delirul lui Tăriceanu a escaladat din nou: i-a acuzat pe procurori că ei sunt cei care selectează candidații la alegeri, și nu cetățenii. Ca să-și susțină ideea năstrușnică, i-a dat ca exemple pe Neculai Onțanu, Olguța Vasilescu și Robert Negoiță, adică trei oameni politici urmăriți penal de DNA.

Până să devină prietenul la cataramă al clienților DNA, Tăriceanu a fost un fel de Claudiu Răducanu al politicienilor. Cariera lui e marcată de gafe din alea grosolane, după care un om cu bun simț s-ar închide o săptămână în camera lui. Spre exemplu, într-un interviu din campania pentru alegerile prezidențiale din 2014, Tăriceanu a spus că romanul care l-a marcat este „Meitrei", al lui Mircea Eliade. Ar fi putut să zică „Cireșarii" sau ceva mai simplu de pronunțat, ca să nu se bage singur în încurcătură și să nu dea impresia c-a prins din zbor o idee auzită la o discuție în scara blocului.

În aceeași campanie, l-a confundat pe Victor Ciutacu cu Robert Turcescu, lucru care-i nu-i atât de grav, mai ales că cei doi realizatori TV au destule în comun: nu prea le au cu jurnalismul, spre exemplu. Ceva mai devreme, în 2007, pe vremea când era prim ministru, Tăriceanu l-a băgat în mă-sa pe Cristian Adomniței, ministrul Educației din cabinetul său. „Mai dă-l în mă-sa de idiot", a exclamat Tăriceanu într-un studio al TVR.

Video în care Tăriceanu pare că tocmai a aterizat de pe Marte

Pe deasupra, Tăriceanu chiar trece drept genul de om care nu știe pe ce lume se află. La propriu. Acum doi ani, președintele Senatului a încurcat podul nou-nouț de la Agigea, cel care traversează canalul Dunăre-Marea Neagră, cu cel vechi, de pe DN 39. Când jurnaliștii l-au tras de mânecă, Tăriceanu a insistat mai întâi că el a mai fost acolo (deși n-avea cum), după care a atacat cu argumentul suprem: s-a bătut cu pumnul în piept că vine de la București, deci știe mai bine cum stă treaba.

De-a lungul celor 26 de ani de politică, Tăriceanu a profitat de funcțiile deținute, ca să-și facă viața cât mai ușoară. Atât lui, cât și apropiaților săi. Când era premier, omul i-a chemat pe polițiștii de la Evidența Persoanelor la el acasă, ca și cum ar fi fost băieții de la pizza, ca să-i facă poze pentru buletin consoartei sale și să-i elibereze actul de urgență. În aceeași perioadă, Ioana Tăriceanu avea regim special în trafic. Polițiștii bulversau și mai mult traficul oricum horror din capitală, doar pentru ca soția primului ministru să nu piardă vremea la semafor, cu fraierii de rând.

Ajuns președinte al Senatului, a continuat să trateze instituțiile statului ca pe sufrageria lui. În 2014, la aniversarea a 150 de ani de activitate a Senatului României, Tăriceanu l-a tăiat de pe lista invitaților pe președintele Traian Băsescu, pentru că avea boală veche pe el din vremea în care se bălăcăreau ca la ușa cortului. A încercat să-și motiveze decizia prin faptul că președintele a zis multe nasoale despre Parlament, dar explicația că Tăriceanu a perceput evenimentul ăsta ca pe o întrunire la el pe tarla pare mult mai plauzibilă.

Acum câteva luni, Tăriceanu a mai făcut o prostie. A intrat pe ușa din spate la Direcția de Permise și Înmatriculări Auto și a fentat coada de o mie de persoane, ca să-și reînnoiască carnetul de șofer, lucru care i-a adus o plângere penală pentru folosirea influenței în scopuri de foloase necuvenite.

Probabil că-n vremea liceului, Călin Popescu-Tăriceanu era fix adolescentul ăla care, prins cu lecția neînvățată, folosea scuza cu câinele care i-a mâncat tema la cină. Uite, de exemplu, ca să scape de furia populației care știe cum e să pierzi zile întregi la cozile instituțiilor din România, Tăriceanu a ars-o în stilul Mircea Badea: „Preocuparea celor cu funcții importante e să se dedice societății, nu statul la coadă". Iar asta nu e singura dată când fostul PNL-ist i-a luat de papagali pe cetățenii țării.

Altădată, într-o tentativă hilară de a justifica măsurile disperate pentru protejarea politicienilor penali, Tăriceanu a mai scos din tolbă o perlă. A explicat, practic, că parlamentarii ar trebui să aibă imunitate absolută, chiar și atunci când comit infracțiuni. Pentru că, în viziunea lui Tăriceanu, grav nu e că fac mânării și dau iama-n banul public, ci că cetățenii țării nu mai sunt reprezentați în Parlament dacă politicienii sunt săltați de procurori.

Alt episod în care Tăriceanu și-a dat cu stângu-n dreptul s-a consumat anul trecut, când a zis despre românii din diaspora că-s genul de oameni care-s gata să-și vândă votul pe-un mic și o bere. Probabil că președintele Senatului are și acum boală pe cetățenii români de afară, pentru că s-au înghesuit cu miile să-l voteze pe Iohannis în locul lui Ponta, la alegerile din 2014. Când și-a dat seama că a dat iar cu bâta-n baltă, Tăriceanu a încercat s-o întoarcă și-a spus că orice român e susceptibil să se-ndoaie electoral în fața micului și a berii, nu doar cei din străinătate.

Dacă nu te-ai lămurit deja că Tăriceanu e tipul de politician pe care ți-e imposibil să-l iei în serios, uite încă o caracteristică a omului: a transformat promisiunile cu demisia într-un joc de trombon. În 2005, pe la începutul mandatului de prim-ministru, a tunat împotriva Curții Constituționale care-i respinsese un pachet de legi și a amenințat că-și dă demisia din funcție, ca să provoace anticipate. După o întâlnire cu președintele, a dat înapoi. A anunțat că se mai gândește, dar până la urmă s-a sucit definitiv și a rămas în post.

În schimb, după ce DNA-ul a început urmărirea penală împotriva sa, pentru mărturie mincinoasă, și ar fi fost decent să-și dea demisia, Tăriceanu a ales să se agațe cu dinții de funcție și s-o facă pe martirul. Evident, a aruncat câteva săgeți spre Justiție și a pus problemele sale pe seama faptului că e un „politician incomod". Ceea ce nu e deloc o surpriză, pentru că Tăriceanu e exact același individ care susținea cu lejeritate că Liviu Dragnea, șeful său de la PSD, ar putea fi premier, în ciuda faptului că este condamnat definitiv.

Una peste alta, e destul de clar că Tăriceanu, subiect de bancuri sau nu, e un politician compromis total. Slab pregătit, oportunist și dispus să facă/zică orice servește intereselor oamenilor care l-au cocoțat în funcție.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre tragicomicul din politica românească:
Tot ce trebuie să știi despre condamnarea lui Liviu Dragnea, dacă ești prea cool să te intereseze chestii
Legătura naș-fin, dintre Tăriceanu și președintele ICR, e prea complicată pentru autorități
Vom avea o cruce-discotecă înaltă cât un bloc de opt etaje, în Piața Universității