Publicitate
Știri

Ce spun militarii români despre cum văd femeile în Armată și-n război

MapN-ul se simte amenințat de „structura morfo-fiziologică și biologică a părții feminine‟ și de „perioada maternității‟.

de Andreea Pocotilă
13 Aprilie 2016, 9:20am

Parada militară de 1 decembrie 2015, Sibiu. Fotografie de Ovidiu Matiu / Mediafax Foto

Un caporal de 31 de ani dintr-o unitate militară din Galați, să-i spunem Mircea, are 1,87 m înălțime și cântărește 80 de kilograme. Colega lui de unitate, sergent major Alina, are 1,63 m și 73 de kilograme. Deși caporalul crede că în armata română ar trebui să fie mai multe femei, nu poate să nu se întrebe dacă ea ar putea să-l care la loc sigur, în cazul în care ei doi ar patrula în Afganistan și el ar fi grav rănit.

„L-aș târî, l-aș căra, sigur nu l-aș lăsa acolo!", îmi spune Alina. E asistentă medicală în armată și a fost, timp de șase luni, într-o misiune în Afganistan, în 2011.

„Gândește-te la un singur lucru. Eu, pe lângă raniță, mai trebuia să car și trusă medicală, și vestă anti-glonț, și cască, și armament, și pistol. Dacă pot să car toate astea, mă descurc și cu colegul. Poate nu pot să îl ridic în spate ca pe un sac, dar pot să-l trag într-un loc unde să nu fie sub focul inamicului", îmi spune Alina.

Femeia asta face masculul din tine să pară o prințesă. Fotografie de pe Pagina Femeilor din Armata României

Discuția despre ce ar putea și ce nu ar putea să facă pe câmpul de luptă Alina, precum și celelalte femei din armata română, a iscat controverse în spațiul public după ce Ministerul Apărării Naționale (MApN) a pierdut săptămâna trecută la Curtea de Apel București un proces în care este acuzat de discriminare.

În octombrie 2014, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a răspuns pozitiv unei petiții din partea a 17 ONG-uri care acuzau Ministerul Apărării că discriminează femeile prin „segregare pe criteriul de gen în cadrul procedurii de admitere și prevederea unui număr mai mic de locuri pentru fete în comparație cu numărul de locuri pentru băieți".

Citește și: Şi fetele din armată sunt feminine

Ca să-ți faci o idee despre cât preț pune Ministerul Apărării pe contribuția femeilor, trebuie să știi că doar cinci la sută din personalul militar al armatei române sunt femei. Spre comparație, după cum precizează chiar oficialii ministerului în documentul prin care a chemat în judecată CNCD în urma avertismentului primit, „în întreaga lume, ponderea persoanelor de sex feminin în rândul structurilor operaționale ale armatelor este de aproximativ 25-30 la sută".

Șase locuri pentru fete, 34 pentru băieți

Acum mai bine de jumătate de an, Elena, 18 ani, era convinsă că mare parte din viața ei de acum încolo va purta uniforma militară. Dar, cel mai probabil, va continua să se îmbrace în haine civile, cum e rochița albă scurtă cu modele florale care îi lasă acum expuse cicatricile de pe genunchi.

Elena preferă uniforma militară rochițelor, dar spune că nu crede că o va mai purta vreodată. Fotografie de Mircea Topoleanu

Elena a dat examen anul trecut la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu" din Sibiu, în speranța că va deveni ofițer în armata română.

„Erau sute de fete acolo care se băteau doar pentru șase locuri pe toată țara, iar la băieți erau zeci de locuri", spune Elena, acum studentă la specializarea Relații Internaționale, în București.

Timp de șase luni, Elena s-a antrenat, zi de zi, pe un câmp de lângă comuna Jilava. Două ore pe zi, alerga, se târa, făcea flotări, genuflexiuni, rostogoliri.

„Era ce mi-am dorit dintotdeauna, mi-a plăcut ideea de uniformă, de disciplină. Eu am făcut handbal de performanță și am fost în cantonamente, sunt învățată cu disciplina. A fost o dezamăgire când am picat. Mult timp nici nu puteam să vorbesc despre asta, simțeam că retrăiesc totul," îmi povestește acum Elena, în curtea Centrului FILIA, ONG-ul feminist care a coordonat atacul la CNCD împotriva Ministerului Apărării.

Ce cred militarii femei că pot face în armată

Sigură pe ea, Elena îmi spune că ar fi plecat oricând pe câmpul de luptă, în Afganistan, Irak, oriunde. Iar Alina, sergent major în armata română, care a fost în misiuni în astfel de teatre de operații, e convinsă că Elena nu e cu nimic mai prejos decât un bărbat.

Fotografie de pe Pagina Femeilor din Armata României

„Noi întotdeauna am fost considerate un punct slab. Dar am văzut femei mult mai bune ca bărbații în teatrele de operațiuni, care nu se temeau de absolut nimic. Nici eu. Eu, dacă era să cobor din patrulă și să mă trimită pe deal, mă duceam fără nicio problemă. Dacă era să mor, muream, dacă trăiam, trăiam! Asta-i treaba, știi de la început la ce te expui! Pe când, erau bărbați la care le era frică să coboare doi metri din mașină, să nu tragă careva în ei. Dar, na! Așa a rămas concepția bărbaților despre femei, că suntem mai slabe," spune ea cu furie, iar apoi mă roagă să nu-i dezvălui numele real.

Timp de șase luni, într-o bază militară cu peste 130 de militari români, ea și încă două erau singurele femei. Alina ieșea în patrulare aproape zilnic. Trei mașini ieșeau pe poarta unității zilnic; în două erau câte trei-patru bărbați, iar în a treia, ea și alți trei bărbați. Opreau la fiecare capăt de pod, verificau terenul:

„Ieșeam la amiază și intram înapoi noaptea, la 11-12. Eu trebuia să le acord primul ajutor răniților, ca asistent medical. Au fost incidente, uneori erau afgani, trebuia să le acord primul ajutor, după ce eram asigurați noi. Chiar dacă te apăra din aer, puteai călca pe ceva și atunci tot aia era. Dacă îți era să mori, mureai oricum. Pericolul era la orice pas, dar era riscul la care te supuneai odată cu plecarea din țară".

„Trist". Ăsta e primul cuvânt pe care mi-l spune caporal Diana Pricope, 31 de ani, bucătar la o unitate militară din Galați, când o întreb cum i se pare rolul pe care armata română îl acordă femeii.

Ultima din dreapta e Diana Pricope, 31 de ani, la un antrenament la unitatea ei militară

„Suntem cam rare. O femeie, dacă este pregătită, face față. Sunt femei care pot să facă mai mult decât bărbații. Contează foarte mult potențialul, și fizic, și psihic. Sunt bărbați cu firi slabe, și bărbați mai tari. La fel și femeile", spune Pricope, care a fost plecată în misiune în Afganistan.

Dacă Diana ar fi fost cu trei centimetri mai înaltă, poate că acum ar fi fost polițistă. „La poliție se cerea să ai 1,70 m și au am 1,67. Acolo am vrut, mi-a plăcut haina. Așa că am dat la armată, la subofițeri", îmi spune ea.

Timp de șase luni, la sfârșitul lui 2011, Diana era una dintre singurele trei femei militar dintr-o bază cu 190 de militari.

„E mai greu cu băieții, până te faci respectată. Gluma trebuie să fie glumă, nu altceva, să nu se întindă gluma între băieți și fete. Să fie o distanță", îmi spune ea.

Ce ar face dacă ar fi doar cu un coleg pe câmpul de luptă și acesta ar fi grav rănit?

„Ne bazăm unul pe altul în armată. Îl târăsc, și tot îl iau de acolo! L-aș pune pe o pătură și clar l-aș lua de acolo!"

Ce cred militarii bărbați că pot face femeile în armată

Caporalul Mircea e sceptic, însă, că o femeie l-ar putea salva, într-o astfel de situație.

„Dacă ar fi nevoie să mă care în spinare, aș prefera un bărbat. Clar. Ar fi o șansă și pentru mine. Femeia, ce să-mi facă, să mă așeze pe cap? (râde) Să mă păzească, ce să facă?".

Recunoaște că sunt prea puține femei în armată, e convins că ar trebuie să fie mai multe, că ele pot, că au voință, că au ambiție. Dar, cu cât intrăm în profunzime în subiect, reiese că Mircea vrea mai multe femei în armată, dar nu foarte multe, că ele pot, dar nu la fel de mult ca bărbații, că sunt rezistente fizic, dar nu foarte mult.

„Eu susțin chestia cu femeia în armată. Nu văd de ce ar trebui să fie diferențe. Doar că sunt. Sunt, într-adevăr, diferențe," îmi spune Mircea și, pentru câteva secunde bune, îmi e greu să îmi găsesc cuvintele, încercând să asimilez această frază.

Ilustrația asta folosită într-un studiu despre femei în armată nu are nevoie de explicație.

De exemplu, continuă el, o femeie nu ar rezista în situații în care e nevoie de efort fizic intens. Nu a văzut cu ochii lui vreo femeie care să clacheze în armată, dar ăsta e punctul lui de vedere. În concluzie, ar vrea mai multe femei în armată, dar „mai în spate, la ceva de genul intendență, bucătărie".

Pe de altă parte, un bărbat ofițer din armata română, care a preferat să nu îi dezvălui numele și care a fost în teatre de operațiuni din Irak, Angola sau Kosovo, crede că anumite posturi din armată sunt mai potrivite pentru femei decât pentru bărbați:

„Infanteria nu este chiar cea mai potrivită armă pentru femei. Păi ce trebuie să faci la infanterie? Să mergi mult pe jos, să faci efort fizic intens. Trebuie să cari echipament foarte greu: pistol, pușcă-automată sau pușcă-mitralieră, muniție, poate chiar aruncător de grenade, sac de spate, rații de hrană, gamelă, vesta antiglonț, cască. Ajungem la aproximativ 30 kg, doar vesta cu plăcile de Kevlar are 18 kg. Dar sunt în armata posturi foarte potrivite pentru femei, chiar mai potrivite decât pentru bărbați. De exemplu, mitralior în transportorul amfibiu blindat, ochitor sau mecanic conductor în tanc. Locul e strâmt, îngust, o femeie încape foarte bine."

În teatrele de operațiuni, ofițerul a întâlnit mult mai multe femei din armatele altor state: „Numărul de femei din armata română este foarte mic, ridicol de mic. Armatele SUA, chiar și cele europene, au mult mai multe femei, vizibil mai multe. La noi, se merge pe acest model învechit. Nu vor să se complice. În teatrele de operațiuni e nevoie de băi și dormitoare separate. De exemplu, în teatrul din Afganistan eram sute de bărbați care mergeam la o singură baie. Cealaltă baie era folosită de doar două femei, singurele din bază."

În ciuda tuturor acestor impedimente, ofițerul consideră că o armată formată din jumătate femei, jumătate bărbați, ar fi perfect funcțională: „O armată cu echipamente moderne poate să fie chiar și integral din femei."

Despre „ansamblul de fenomene comportamentale" la femeie

Fotografie de pe Pagina Femeilor din Armata României

Atâta timp cât peste tot clamăm egalitatea între sexe, e normal să fie locuri mai multe pentru femei în armată, îmi spune și generalul de brigadă (r) Nicolae Gropan, președinte al Fedrației Militare din România.

„Participarea la examene ar trebuie să se facă fără niciun fel de restricție de locuri, cine rezistă înseamnă că e bun pentru meseria asta foarte stresantă. Baremul ar trebui să fie același, pentru toată lumea. Dacă treci, nu mă interesează pe mine de ce sex ești", crede Gropan.

Procentul actual de femei în armată este infim, crede generalul militarul, iar discriminarea este evidentă. Femeile ar trebuie să aibă acces la orice categorie în armată. Cu mici excepții, spune generalul:

„Sunt anumite specialități la care fiziologia umană a femeii nu permite îndeplinirea exact, sută la sută, cu ceea ce poate bărbatul. De exemplu, la scafandri. Presiunea adâncurilor asupra corpului femeii produce inclusiv sterilitate. De asemenea, este vorba și despre factorul emoțional. De exemplu, nu pot să pun o femeie să se ducă să facă deminare. Este foarte greu. E vorba de un ansamblu de fenomene comportamentale. E vorba, în primul rând, de factorul fiziologic, se știe că pulsul la femeie, în momente de stres, este aproape dublu ca la bărbați. Se cunoaște faptul că rezistența fizică a femeii în anumite situații de stres este mult mai mică decât la bărbați. După părerea mea, un procentaj de 30 la sută femei este optim, fapt demonstrat și în armatele mari din lume".

De ce se teme MApN de ciclul menstrual

Iată un motiv pentru care ar trebui să te gândești serios la cariera militară. Fotografie de pe Pagina Femeilor din Armata României

Ca urmare a deciziei Curții de Apel, Ministerul Apărării a promis printr-un comunicat, „eliminarea oricărei măsuri de nejustificată diferenţiere în funcţie de gen". Asta la doar câteva luni după ce încerca să convingă magistrații că femeia nu este potrivită pentru anumite posturi din armată din cauza „structurii ei anatomice".

Până în anul 2008, admiterea în instituțiile de învățământ militar superior nu era separată pe locuri pentru bărbați și femei. Pentru că numărul femeilor era mai mare de la an la an, MApN a schimbat regula și a introdus locuri separate, pentru că, sunt de părere specialiștii ministerului, o armată cu prea multe femei e mai slabă decât una formată integral din bărbați: „Școlarizarea cu preponderență a personalului feminin sau în egală măsură cu personalul masculin poate conduce, în timp, la structurarea unităților operaționalizate care vor participa în viitoarele teatre de operații, la încadrarea în procent de 50% femei și 50% bărbați, ceea ce nu va asigura același nivel al potențialului, forței de reacție, capabilităților acționale și volitive etc".

Citește și: Am vorbit cu femeile din familia mea despre ce foloseau în loc de tampoane în România comunistă

Astfel, astăzi numărul de locuri alocate bărbaților sunt de câteva ori mai multe decât cele pentru femei. De exemplu, în anul școlar universitar 2014-2015, la Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu Sibiu au fost 125 de locuri pentru băieți și doar 32 pentru fete. La Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă – Brașov băieții au candidat pe 60 de locuri, iar fetele, pe 13. Similar, la Școala Militară de Maeștri și Subofițeri a Forțelor Terestre Basarab I, 66 de locuri din total au fost pentru băieți, iar restul pentru femei.

În loc de concluzie, îți las mai jos un fragment din documentul prin care MApN a chemat în judecată CNCD. Astfel, juriștii și-au imaginat un întreg scenariu în care o întreagă escadrilă de avioane e ținută la sol pentru că întregii echipe de femei îi vine menstruația în același timp:

„O abordare fără limitări și constrângeri din partea decidentului militar la concursurile de admitere în unitățile și instituțiile de învățământ militar poate conduce în situația cea mai defavorabilă, la ocuparea an de an a locurilor scoase la concurs numai de către femei, la toate armele și specialitățile militare; prin reducere la absurd, într-o perioadă de șase-nouă ani, poate apărea situația conform căreia o escadrilă de avioane multirol sau de elicoptere de luptă să fie încadrată numai cu femei, ceea ce conduce, datorită structurii morfo-fiziologice și biologice a părții feminine, ca în fiecare lună, pentru o perioadă de patru-cinci zile escadrila să fie neoperațională, iar pe perioada maternității, care se poate întâmpla pentru mai multe femei din aceeași escadrilă situația să fie asemănătoare".

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre sexism:
Singurul hypermarket de jucării din România este o călătorie prin sexismul anilor '50
De ce au femeile nevoie de cursuri de autoapărare
Cum e să fii o femeie DJ în România, direct de la tipele care se ocupă cu așa ceva


Tagged:
locale
Vice Blog
Soldatin
Mircea Topoleanu
drepturile femeilor
antrenamente
armata romana
discriminare pe baza de gen
ciclu menstrual
femeie militar
MAPN