FYI.

This story is over 5 years old.

18+

De ce multe femei nu opun rezistenţă în timpul violului

Dacă nu se zbat, asta nu înseamnă că le place ce li se întâmplă.

Când am fost violată, nu m-am zbătut deloc.

I-am spus în mod repetat că nu vreau să fac sex, dar el a continuat să îmi dea pantalonii şi lenjeria jos. Trupul meu a îngheţat complet. Îmi treceau un milion de lucruri prin cap, apoi mintea mea s-a liniştit şi a început să alunece către un loc mai sigur, în timp ce eu stăteam nemişcată pe bancheta din spate a maşinii lui.

Pentru cei care nu au fost violaţi pare ciudat – incredibil, chiar – că oamenii care se găsesc în situaţia aia nu fac tot ce le stă în putere ca să reziste sau să scape. Până la urmă, cu toţii suntem înzestraţi cu un instinct de autoconservare care se declanşează în scenarii din astea, nu? După logica asta, dacă nici nu rezişti, nici nu încerci să scapi, atunci înseamnă că nu prea te-ai simţit în pericol. Iar în cazul unui viol, înseamnă că ţie, ca victimă, ţi-a plăcut ce ţi se întâmpla.

Publicitate

Citește și: Am fost violată și abia atunci au început problemele

Convingerea asta e destul de comună în rândul oamenilor şi în sistemul de justiţie. Ba chiar mai mult, până şi unele victime încep să creadă la fel.

Însă credinţa asta e total falsă, pentru că, pe lângă luptă şi fugă, organismul nostru mai are o reacţie standard la situaţiile de stres şi frică: „îngheţul" şi retragerea.

Îngheţul este o reacţie obişnuită la o situaţie de pericol şi se întâlneşte la toate mamiferele, nu doar la oameni", mi-a spus Dr. Martin Anthony, profesor de psihologie la Ryerson University şi autor al cărţii The Anti-Anxiety Workbook . „Unii oameni de ştiinţă spună că nu ar trebui să vorbim doar despre cele două reacţii clasice la situaţiile de pericol, adică doar despre fugă şi luptă, ci ar trebuie să includem şi îngheţul."

Îngheţul, mi-a explicat Anthony, durează puţin şi apare în multe situaţii în care există un element de frică sau panică. Faptul că nu poţi să vorbeşti sau nu-ţi găseşti cuvintele când eşti stresat e un exemplu de cum acţionează instinctul ăsta. Rolul lui este, probabil, să te ajute să analizezi situaţia şi să iei o decizie neimpulsivă.

Karlene Moore, terapeută la Torronto Rape Crisis Center, mi-a oferit o explicaţie similară şi mi-a descris cum miturile legate de viol – conform cărora acestea sunt comise de străini care îţi ies în cale prin parcuri sau pe alei întunecate, când de fapt, de cele mai multe ori e o persoană pe care victima o cunoaşte – contribuie la declanşarea reacţiei de îngheţ.

Publicitate

„Încercăm să procesăm. Încercăm să ne dăm seama de ce ni se întâmplă, pentru că lucrurile pe care le-am învăţat despre viol, agresiuni sexuale şi violenţă sexuală nu corespund deloc cu realitatea de moment, deşi atunci simţim că ni se întâmplă ceva rău", mi-a spus Moore.

Lily* are 23 de ani în prezent şi a fost agresată de mai multe ori de fostul ei prieten, când avea 14 ani. Ea îşi aminteşte cum, în timpul unei agresiuni, trupul ei i-a îngheţat complet, după ce prietenul ei a tot presat-o să îl lase să îi facă sex oral. Lily a cedat, cu condiţia să îşi păstreze lenjeria pe ea.

„Ţin minte doar frica şi durerea", spune Lily. „Trupul meu îngheţase complet. Voiam să ţip dar nu puteam. Mi se blocase ţipătul în gât, dar mi-a fost prea ruşine să îi spun prietenului meu că nu îmi plăcea ce face, aşa că am stat acolo şi am sperat că o să se termine cât mai repede."

La fel ca mine şi Lily îşi aminteşte cum mintea ei a început să se concentreze pe alte lucruri în timpul agresiunii. În cazul ei, a fost tema la mate.

„Mă gândeam, Ah, trebuie să ajung acasă curând, trebuie să îmi fac tema la mate. Ceea ce e destul de ironic, pentru că uram matematica. Dar, dintr-un motiv sau altul, acolo m-am dus cu mintea", a adăugat Lily.

Retragerea mentală în timpul unei agresiuni este un alt mecanism de apărare care se declanşează când, după îngheţul iniţial, victima devine convinsă că nu mai poate scăpa, mi-a spus Anthony.

Publicitate

„Ajungi la conluzia că, dacă te zbaţi prea tare, te expui şi mai mult riscului. Te gândeşti că agresorul tău o să răspundă şi mai violent sau ceva de genul ăsta. Sau pur şi simplu se întâmplă să ajungi la concluzia că nu ai scăpare", mi-a explicat el. „În momentul ăla, evadarea fizică nu este o opţiune, dar evadarea mentală te apără de o parte din durerea pe care o resimţi în timpul agresiunii."

Citește și: Fostul meu iubit, violatorul

Altă persoană cu care am vorbit este Chris*. Şi ea mi-a povestit că a evadat mintal când a fost violată acum cinci ani de un tip pe care îl ştia din copilărie. Violatorul ei, care era cu câţiva ani mai în vârstă, a dus-o cu maşina la o petrecere, într-o casă în care nu mai fusese. Când tipul a început să îi facă avansuri lui Chris, ea a simţit că nu prea are de ales şi că trebuie să se conformeze, pentru că nu avea cum să se întoarcă acasă, fără să o conducă înapoi tipul.

„M-am disociat complet. Nu mă mai gândeam la nimic. Voiam doar să ajung acasă… Nu eram prezentă acolo", mi-a spus Chris. „Mi se întâmplau lucrur, dar nu le înregistram. Eram complet deconectată de situaţie."

Nu am găsit statistici despre câte din victime au îngheţat în timpul agresiunilor la care au fost supuse şi nici nu cred că există. Anthony mi-a precizat că nu s-au făcut prea multe studii despre îngheţ în general, cu atât mai puţin despre îngheţ în situaţii specifice. Dar, în cazul ăsta, cred că experienţele oamenilor care s-au confruntat cu agresiunea sexuală vorbesc de la sine.

Îngheţul şi retragerea sunt reacţii defensive, nu o formă de consimţământ tacit.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre violenţa sexuală:
Cum să te porți când ești într-o relație cu o fată care a fost violată
Ce am învățat după ce mi s-a pus în băutură drogul violului
Cum ar trebui pedepsiți violatorii?
Mi-am contactat violatorul prin sms