Cum să trăiești cât mai mult posibil

Grupul de Cercetare Gerontologică (GCG) a fost fondat de un tip, Dr. Stephen Coles, care era obsedat de încetinirea și inversarea procesului de îmbătrânire. Nu a reușit. A murit de cancer la vârstă de 73 de ani. În schimb, i s-a criogenat creierul în speranța că ar putea să-și continue studiile odată cu apariția tehnologiei de descărcare a memoriei într-un computer.

Website-ul dedicat muncii sale de-o viață pare că s-a oprit în timp și arată ca varianta 1.0. Între timp, adepții lui Coles, care așteaptă reînvierea acestuia, verifică afirmațiile oamenilor considerați super-centenari, adică peste vârsta de 110 ani. Deși grupul nu pare să mai facă evenimente, încă mai au ambasadori peste tot în lume care caută prin arhive și într-o bază de oameni de știință, încercând să amâne pe cât posibil sfârșitul inevitabil.

Acum vreo două săptămâni, m-am trezit cu mâna amorțită. Am interpretat această senzație cu ideea că o să mor, pentru că în esență sunt un copil adult. Evident, ca mecanism de apărare, am devenit foarte interesată de cercetările GCG. Pâna la urmă, e liniștitor să citești despre o femeie care a fumat țigări timp de un secol (la propriu) și s-a menținut pâna la 122 de ani.

Am hotărât să confrunt direct această frică de moarte și am apelat la directorul de la GCG. Robert Young (numele adevărat) era un puști care corecta gramatical lumea la vârsta de doi ani și a crescut în tipul care se laudă cu un caracter conversațional precoce. Dar are și o obsesie când vine vorba de statistici și știe mai multe despre moarte decât oricine în viață. Ipohondria mea nu s-a vindecat printr-o discuție, dar gerontologul m-a învățat despre durata maximă de viață a unui om și ce înseamnă să îmbătrânești la nivel celular, precum și despre povestea femeii numită „Michael Jordan al îmbătrânirii".

VICE: Ai fost interesat de când erai mic de oamenii super în vârstă?
Robert Young: Eu am devenit interesat de asta pe la 3 ani și jumătate. Stră-unchiul meu era un veteran din Primul Război Mondial, iar când s-a dus, am întrebat-o pe mama de ce a murit, la care ea mi-a răspuns: „Pentru că era bătrân". De aici mi-a venit ideea că oamenii bătrâni mor primii și eu vreau să mă împrietenesc cu ei ca să îmi amintesc de ei cât mai sunt în viață. Stră-mătușa mea avea 85 de ani pe-atunci și a trăit pâna la 96 de ani și 361 de zile. Asta m-a cam supărat pentru că a murit cu patru zile înainte să împlinească 97 de ani. Astfel am pornit de la interesul pentru durata maximă de viață, să țin cont de vârste.

Am primit Cartea Guinness a Recordurilor Mondiale la 10 ani. Cele mai în vârstă persoane erau femei, mai puțin cel care deținea recordul, care era un bărbat de 118 ani. Ceilalți nu depășeau vârsta de 113 ani. Ceva nu părea în regulă. Asta m-a făcut curios de validarea vârstelor acestora, iar mai târziu s-a dovedit că el era cu 15 ani mai tânăr.

Care este scopul suprem pentru GCG? Vrei să trăiești pentru totdeauna?
În momentul actual există două departamente principale: un departament este condus de succesorul lui Coles, care a fondat GCG în 1990 și a murit în 2004 la regretata vârstă de 73 de ani. Obiectivul era ca alți oameni de știință să se unească pentru a discuta procesul de îmbătrânire și potențiale tratamente. Problema la momentul respectiv ținea de medicina vestică care era concentrată pe tratarea simptomelor decât pe cauzele îmbătrânirii. Ideea era să adunăm mai multe minți strălucite pentru a putea obține rezultate cât mai bune.

Care este istoria validării vârstelor?
A început prin anii 1800 cu polițele de asigurare de viață. Cei din vremea respectivă încercau să afle cât de mult trăiau oamenii ca să poată calcula rata de supraviețuire. Cu excepția unui domeniu de cercetare nișat referitor la speranța de viață în funcție de vârstă, cercetătorii s-au concentrat foarte puțin pe super-centenari.

Nu exista o bază de date atunci când GCG a decis să țină evidența, în 1998. Aproape unul din cinci americani au 110 ani și unii chiar mai mult. Înainte de internet era destul de greu să aduni persoane așa rare într-o bază de date. Dar după apariția netului, am putut obține informații de peste tot din lume și a devenit fezabil să îi studiem ca o grupare din populație. Lucrurile s-au schimbat foarte repede de când GCG a intrat pe net în 1995, acum 21 de ani. Smarthpone-urile au apărut prin 2007, 2008. Prin 2004, site-ul Ancenstry.com avea online doar 20% din recensământul Statelor Unite. În 2000 dacă voiai să găsești un document despre o persoană foarte în vârstă trebuia să te folosești de arhive vechi. Durează ore întregi să citești fiecare rând din fiecare pagină de arhivă.

Simt că în fiecare lună apare câte o știre despre moartea celei mai în vârstă persoane. Ți s-a întâmplat vreodată să zici: „La naiba, cum de am ratat-o?" Sau ai văzut știri cu persoane de care știi că mint în privința vârstei?
Treaba-i în felul următor: există o preconcepție că cea mai în vârstă persoană din lume moare tot timpul. Nu e adevărat. Din 1955, de când Guinness ține evidența, perioada medie de deținere a recordului este de un an și jumătate. O parte din problemă e faptul că avem afirmații neverificate de la oameni care consideră că sunt mai bătrâni decât cea mai în vârstă persoană și asta ajunge în media. Dacă intri pe net, poți căuta tipologiile de mituri ale longevității extreme. Un studiu făcut de Administrația de Securitate Socială arată faptul că 98% din afirmații sunt false. Data de baze din SUA este cea mai bună din lume. Deci, îți poți imagina că acum 110 ani, în locuri ca Nigeria sau Pakistan nu existau baze de date.

De asemenea, se ajunge la ce numim noi mitul longevității, unde imaginația persoanelor excede realitatea. După 80 ani, dacă nu mai ai documente de la naștere, oamenii tind să estimeze greșit. Cred că e din cauza vanității și a tinereții, dar când cei care ajung în punctul în care vârsta înaintată e ceva cu care să se mândrească, de obicei e vorba de stră-stră-bunici sau persoanele cele mai bătrâne din sat. Mai există și frica de moarte. Când auzi o poveste despre o persoană de 130 de ani care trăiește în pădure, ruptă de societate, e grozav.

Spune-mi sincer, cât de mult crezi că o să trăiesc?
Din punct de vedere științific, șansele să trăiești pâna la vârsta de 127 de ani sunt de una la un trilion, ceea ce înseamnă că e improbabil. Să trăiești pâna la 115-120 de ani e un lucru pe care eu îl numesc „posibil de imposibil". Aș spune că sunt șanse de 1%, dar există totuși o posibilitate. Între 120 și 127 de ani speranța de supraviețuire dispare complet. Când consultăm statisticile, la momentul actual avem 2 500 de persoane peste 110 ani. Dintre acestea, doar două au ajuns la vârsta de 118.

Când din 2 500 rămân doi doar în opt ani, pentru mine asta e înfricoșător. Ține de durata maximă de viață. Rezultatele decesului din cauza vârstei sunt mai mari decât cele din cauze accidentale, cum ar fi să te calce mașina, să te împuște cineva sau să te îmbolnăvești. Ne trebuie și o componentă biologică. Studiile arată că există o durată maximă de viață pentru fiecare mamifer în parte. Cea mai bătrână pisică a trăit până la 38 de ani. Cel mai în vârstă câine avea 30 de ani. Cel mai bătrân șoarece avea patru. Cel mai în vârstă elefant a trăit până la 78 de ani, iar omul până la 122. Balenele se pare că trăiesc mai mult decât oamenii, cea mai în vârstă de care se știe avea 211 ani. Țestoasele trăiesc până pe la 200.

Homarii nu trăiesc pentru totdeauna sau ceva de genul?
Uite care e chestia. Unele specii, cum sunt homarii sau scoicile, încetinesc procesul de îmbătrânire pentru că nu se opresc din creștere. Scoicile adaugă un cerc în fiecare an, iar homarii cresc din ce în ce mai mari. Oamenii se opresc din creștere pe la 20-25 de ani. Majoritatea speciilor se opresc din creștere și încep să îmbătrânească. Din punctul ăsta de vedere, ceasul tău biologic devine o problemă.

Ființele umane au o perioadă de garanție de 100 de ani. O celulă obișnuită se divide o dată la doi ani. Celulele fac asta cam de 50 de ori într-o viață. Ca să ajungi la 115 ani ar trebui să îmbătrânești cu 15% mai încet. Jeanne Calment, care a trăit până la 122, era un fel de Michael Jordan al îmbătrânirii. Ideea e că tot antrenamentul din lume nu o să te ajute să joci baschet ca Michael Jordan. Ok? Pe de altă parte, dacă Michael Jordan nu s-ar fi antrenat, nu ar fi ajuns atât de bun. Deci, trebuie să îți atingi potențialul cum poți tu mai bine dar în același timp să fii conștient că nu poți să te transformi într-o stea a longevității.

Mai devreme vorbeai despre tratarea procesul de îmbătrânire, nu a simptomelor. Nici nu cred că știu ce înseamnă cu adevărat să îmbătrânești.
Asta e problematic. Cercetătorii nu sunt pe aceeași lungime de undă când vine vorba de o definiție a îmbătrânirii. Ai procesele metabolice entropice care acumulează în timp deteriorări din cauza unei funcționări ineficiente. Deci, există o îmbătrânire intrinsecă care e cea biologică și una externă, adică efectele. De exemplu, e posibil să îmbătrânești mai repede dacă te expui la soare tot timpul. Ăsta e un efect secundar. Îmbătrânești mai repede și dacă fumezi țigări.

În momentul actual, din cele 50 de persoane care au trăit cel mai mult, 48 sunt femei. De ce?
Unele teorii care au apărut mai demult au fost discreditate. De exemplu, au spus că e ceva hormonal, legat de menopauză. Ce am aflat cu ajutorul bazei de date de la GCG e că femeile trăiesc mai mult ca bărbații la orice vârstă, inclusiv în pântec. Sexul masculin iese cu o rată de 125 la 100 față de cel feminin. Un fel de compensare biologică. Fetușii masculi au o rată de mortalitate mai mare, iar bărbații sunt mai mulți decât femeile cu 105 la 100. Rata de mortalitate mai mare semnifică faptul că pe la vârsta de 13 ani, femeile ajung la același număr ca bărbații. Asta pare a fi un efect biologic. Există un concept numit Ipoteza Dublu X. Cromozomul Y este mult mai mic, iar majoritatea ADN-ului tău se învârte în jurul cromozomului X. În mod normal, dacă un bărbat are o greșeală la primul X, cum ar fi un defect genetic gen daltonism, practic e kaput. O să fie sigur daltonist. Dar la o femeie, e mai puțin probabil să se întâmple pentru că ar trebui să aibă acest defect la ambii cromozomi X. Astfel femeile primesc două șanse să iasă bine, nu doar una ca bărbații.

Care sunt țările cu cele mai bătrâne persoane? Există o dietă, un stil de viață sau un loc unde există o concentrație mai mare de super-centenari?
Speranța maximă de viață este la fel oriunde. Susannah Mushatt Jones, care a murit pe 12 mai, avea 116 ani. Cea mai în vârstă persoană din Europa avea tot 116. Cea mai bătrână persoană din Japonia a trăit până la 115. Foarte apropiați. Deși SUA nu are nici o persoană de 116 ani acum, cea mai bătrână persoană din America de Nord locuiește în Jamaica și are 116. Diferențele în funcție de regiune sunt foarte mici.

Există niște diferențe care țin de mediu sau stilul de viață. Dar sunt de doi sau trei ani în plus sau minus. Super-centenarii tind să se descurce mai bine într-un climat cald. E interesant faptul că Suedia nu a putut să depășească pragul de 113 ani. Locuri ca sudul Japonie, Caraibe, sudul Europei, Marea Mediterană sunt mai prielnice. Dar trebuie înțeles faptul că ne bazăm pe niște sisteme de arhive de mai bine de 100 de ani și aproximativ 98% din cele disponibile sunt din locuri ca America de Nord, Europa, America de Sud, Australia și Japonia. Sunt regiuni vaste din lume care nu au nici un fel de arhivă, de exemplu Arabia Saudită. Unii dintre conducătorii anteriori nici măcar nu aveau certificate de naștere. China a început să înregistreze nașterile prin 1950, deci prin 2060 o să avem parte de informații valide.

Nu cred că aș putea să-mi găsesc certificatul de naștere nici dacă mă obligă cineva. Dacă o să trăiesc până la bătrânețe, cum ai putea să-mi verifici vârsta?
Multe din documente sunt online. În zilele noastre, singura problemă e să te asiguri că persoana în viață este cea din certificatul de naștere. Practic, avem nevoie de trei indici pentru validare: unul din perioada nașterii, avem nevoie de particularități unice pentru a stabili faptul că persoana în viață este cea din certificat. Ne trebuie și o identificare recentă a persoanei și un document de pe la mijlocul vieții, un certificat de căsătorie sau din război sau ceva de genul, pentru a detalia povestea. Dacă persoana în cauză a rămas în același oraș majoritatea vieții, dacă a păstrat contactul cu familia, dacă apare în recensământuri, poate fi relativ ușor de validat cu certificatul de naștere. Dacă persoana dispare din sistem, atunci e mai complicat.

Ai primit vreodată impresia că merită să trăiești atât de mult? Există o calitate a vieții la 115 ani?
Cred că am cunoscut vreo 50 de persoane care au peste 110 ani. Un lucru este clar pentru mine: nu poți să îi bagi pe toți în aceeași oală. Am cunoscut o femeie care trăia singură la ea acasă, putea să meargă cu un cadru, mânca la Wendy's, se uita la televizor și era în stare să dea un interviu. Asta e varianta supremă de a trăi bine la vârsta asta și să apuci să stai cu stră-stră nepoții. Pe de altă parte, mai știam o femeie care era țintuită la pat 21 de ore pe zi, era trează doar trei și nu putea să se ridice singură. Asta e o situație tristă în care poate nu se merită. Majoritatea oamenilor sunt undeva la mijloc. Mai vreau să precizez un lucru: persoanele care trăiesc cel mai mult sunt în cea mai bună formă. Deci, aproape toți care au trăit până la 115 ani se descurcau pe cont propriu la 100. Deci, trebuie să scăpăm de ideea că o să ajungem la azilul de bătrâni pentru tot restul bătrâneții. Nu e chiar așa.

Din ce cauze mor oamenii care sunt atât de bătrâni?
Pneumonia este factorul cel mai mare pentru cei de 115 ani. Oamenii de știință nu vor să zică asta, dar de cele mai multe ori este doar procesul de îmbătrânire. Deseori se întâmplă să adoarmă în camera lor și să nu se mai trezească.

Am citit pe site că Dr. Coles a fost criogenat. Care-i treaba cu asta?
Creierul lui a fost criogenat. Păi, ideea e că în viitor s-ar putea să fim capabili să descărcăm memoria unei persoane într-un computer. Momentan nu există tehnologia necesară. Deci, dacă îngheți creierul cuiva e posibil ca într-o sută de ani să poți decoda amintirile.

E un lucru de care ești interesat?
Nu sunt sigur. Trebui să înțelegi că te costă în jur de 100.000 de dolari să conservi un creier. Cred că în cazul lui Coles, Fundația Alcor Life Extension a acceptat să facă asta. Deci dacă privești în perspectivă, dacă tot ai de gând să conservi o minte strălucită, de ce să nu fie cea a lui Dr. Coles?!

Deci, maximul de viață al unui om este de 122, corect? Pe durata vieții mele crezi că o sa crească speranța de viață?
Limita observabilă este de 122. Oamenii de știință au calculat că, în cazul a 100 de universuri ipotetice și cu o populație (de acum 110 ani) de 800 de milioane, șansele ca o persoană să ajungă la vârsta de 122 de ani sunt de 13%. Asta înseamnă că există doar o șansă din șapte ca Jean Calment să existe. Dar eu estimez că limita reală este de 125 de ani, poate 127 dacă toate lucrurile merg bine. În viitor e posibil.

Nici o specie de mamifer nu a trecut de limita maximă de viață cu ajutorul oamenilor de știință. Doar musculițele. Va trebui mult mai multă cercetare pentru a ajunge acolo. Dar, indiferent de orice descoperire științifică, o persoană care trăiește în prezent are o traiectorie mai bună decât una de acum 110 ani. Susannah Mushatt Jones, care avea 116 ani, s-a născut într-o lume segregată, din Alabama. Familia ei folosea sistemul de troc. Erau extrem de săraci și nu se îngrijeau de sănătatea lor. Așadar, consider că o să existe creșteri ale speranței de viață, pentru că oamenii din trecut, care nu aveau aceste beneficii, au reușit să trăiască până la 116 ani. Cu astfel de îmbunătățiri cred că putem să mai adăugăm cinci, chiar șapte ani.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre speranța de viață:
Cum vor reacţiona oamenii la nemurire
Am dat de singurul om nemuritor din România şi ne-am certat pe bani
Cum ne ajută meduzele, cârtițele și nanoboții să devenim nemuritori