Sunt deja cinci ani de când m-am mutat cu jobul în Africa. Lucrez în cazinouri, iar asta înseamnă că intru în contact cu foarte mulți oameni. Primii doi ani și jumătate i-am petrecut în Kenya, de unde am plecat odată ce-au început să se înmulțească atacurile teroriste. Din cauza unor neînțelgeri cu Somalia, legate de resursele de petrol dintr-o zonă aflată la granția dintre cele două țări, teroriștii somalezi au devenit tot mai agresivi în ultimii ani. După ce mai mulți militanți Al-Shabaab au intrat într-un mall și-au început să tragă la întâmplare, omorând 67 de oameni, mi-am zis că nu mai am cum să stau. Mi-am dat seama că puteam să fiu și eu acolo, mai ales că și cazinoul în care lucram era amplasat într-un mall din Nairobi.

M-am mutat în Tanzania, la Dar es Salaam, cel mai mare oraș din țară. Tanzanienii n-au probleme cu terorismul, iar viața aici curge mai liniștit. Deși kenyenii au mai multe universități și pun accent pe educație, Tanzania e o țară mai civilizată și dezvoltată economic. Sigur, nu ești în siguranță dacă te îndepărtezi de zonele rezidențiale, dar cel puțin nu trăiești cu teama c-o să-ți explodeze vreo bombă în fața casei. Dacă o să ajungi prin zona asta a Africii, uite niște chestii care o să-ți fie de folos.

Probabil că primul lucru care-ți trece prin cap e „de ce s-a dus omul ăsta tocmai în Africa să muncească în cazinouri?". Răspunsul e că, din punct de vedere financiar, câștig mai bine decât în orice cazino din Europa în care aș putea să lucrez. Pe lângă salariu, am chiria și transportul plătite de companie. În plus, compania îmi virează încă 20% din valoarea salariului într-un fond, bani pe care pot să-i ridic când părăsesc țara. Deci e super ok pentru mine. De ce sunt condițiile astea? Simplu, pentru că specialiștii în domeniu refuză, în general, să vină să lucreze în țări din lumea a treia. Și de asta, companiile încearcă să-i atragă cu lefe mari.

Există motive întemeiate pentru care străinii evită Tanzania. Primul e climatul umed, din cauza căruia mulți europeni au probleme serioase cu respirația. Iar dacă ai probleme majore de sănătate și te duci la medic, o să dai o căruță de bani. Spre exemplu, un control de rutină, adică doar să se uite la tine și să-ți spună că n-ai nimic, te costă 50 de dolari. Dacă chiar suferi de ceva, o să te usuce de bani. Doctorii, la fel ca orice alt localnic pe care o să-l întâlnești, vor să scoată cât mai mulți bani de la tine, ca străin.

Apoi, sunt problemele cu mâncarea. Trebuie să fii mereu atent la ce mănânci, că poți să te-mbolnăvești ușor cu stomacul și nu numai. În general, e bine să eviți să cumperi alimente din piață sau de la magazinele locale, chiar dacă sunt mai ieftine. Igiena nu e punctul forte al tanzanienilor. Pentru expați sunt supermarketuri, care aparțin în totalitate indienilor, de unde poți cumpăra alimente ok, care, însă, costă de cinci-șase ori mai mult. Mâncărurile tradiționale nu-s prea tentante: orez cu fasole și-o lipie dubioasă tăiată în patru, pe care ei pun niște sosuri locale. Altfel, se mănâncă pui, mult pește, pentru că Dar es Salaamul e la buza oceanului, mai puțină vită și aproape deloc porc.

Mai nou, odată cu venirea la puterea a noului președinte, la sfârșitul anului trecut, au apărut și alte probleme pentru expați. Tipul vrea să scape de angajații și companiile străine din țară, cele mai multe indiene și chineze, deși ele au ridicat Tanzania. Tot ce ține de infrastructură și construcții e făcut de firmele de afară. Însă președintele are impresia că străinii vin și îi prăduiesc pe localnici, chiar dacă ei le dau joburi care nu ar exista în alte condiții. Una din piedicile puse, mai nou, străinilor, care și așa nu se înghesuie să lucreze aici, e legată de permisul de muncă în Tanzania. Dacă atunci când am ajuns în țară un work permit costa 2 050 de dolari pe doi ani, acum același permis costă 5 000 de dolari.

Când lucram la cazinouri în România, era o regulă să dau peste clienți scandalagii. Românii, mai ales cei care joacă și pierd mulți bani, își pierd cumpătul repede. Rup scaune, aruncă scrumiere spre dealeri sau înjură ca la ușa cortului. Odată, un client a pierdut vreo 20 000 de dolari și-a distrus ruleta, după ce-a aruncat cu telefonul în ea. Altădată, un tip a ridicat un scaun și-a început să lovească sălbatic displayul ruletei cu el. Evenimente din astea erau la ordinea zilei și ajunsesem să nu mai fiu surprins când se-ntâmplă.

N-am prea întâlnit reacții din astea în Africa. Și da, deși cei mai mulți localnici sunt săraci lipiți, destui își joacă puținii bănuți pe care-i au prin cazinouri. E adevărat, cei mai mari jucători sunt europenii, chinezii și indienii. Ăștia pierd o groază de bani, de obicei. Uneori, localnicii vin cu doar doi sau trei dolari în buzunare, ca să mănânce și să bea pe gratis. Prima oară n-ai cum să-i dai afară, dar apoi sunt trecuți într-o bază de date și a doua oară nu mai intră.

Nici kenyenii și nici tanzanienii nu prea fac diferențe între europeni. Poți să fii din România sau din Seudia, ei te percep doar ca pe un alb și tot ce vor e să facă un ban de pe urma ta. Cum te văd, cum ți-au pus un preț pe frunte. Dacă te duci să-ți cumperi ceva de la magazin, de la banane până la pâine, îți cer de două-trei ori mai mult decât prețul pentru localnici. Pe stradă, toți încearcă să-ți vândă câte ceva, orice, ca să scoată banul de la tine.

Vezi documentarul VICE „Camionagiii din Africa de Vest":

Când aud de România, cei mai mulți știu de Ceaușescu și Hagi. Mai mult de primul, despre care au o părere foarte bună. Ceaușescu a fost prieten cu președintele Sudanului și cumva s-a dus vestea pe tot continentul c-ar fi fost un om de treabă, care-i ajuta pe africani. Unii, destul de puțini, au auzit de Dracula, alții fac ceva asocieri cu Rusia, despre care știu că-i o țară mare, deci toate celelalte ar trebui să fie vecine cu ea. Să nu uit. Sunt localnici, atât în Kenya cât și-n Tanzania, care au impresia că românii sunt din Roma, iar Roma e o țară. E mult haos geografic în capul lor.

Tanzania e o țară săracă, în care aproape că nu există clasa de mijloc. Sunt câțiva bogătași, dar cei mai mulți o duc nasol de tot. Trăiesc în periferii, mulți dintre ei în barăci pe care le închiriază cu 100 000 de shillingi (aproximativ 50 de dolari) pe lună. Barăcile astea sunt ca niște ghetouri, unde toaletele sunt la comun, iar apa lipsește întru totul. Dar ei sunt mulțumiți cu puținul lor. În general, dacă-i pui să muncească, sunt cei mai leneși oameni din lume. Nu au responsabilitate, sunt obișnuiți să trăiască de pe o zi pe alta.

Am avut câțiva tanzanieni angajați în cazino și se-ntâmpla să nu vină cu săptămânile la muncă. Spuneau că au probleme medicale, dar îi vedeai prin oraș cum se distrează. Se-ntorceau după câteva săptămâni, erau dați afară, dar ei o ardeau fericiți că și-au luat banii atunci, pe moment. Trăiau clipa și-i durea-n cot dacă a doua zi n-aveau ce mânca. Mentalitatea lor e diferită și pentru că nu-s obișnuiți să trăiască foarte mult. Sunt fericiți dacă apucă 45-50 de ani, într-o țară în care peste 5% din persoanele între 15 și 49 de ani au virusul HIV.

Cu toate astea, distracția tinerilor e ca peste tot în Europa. Cel puțin în Dar es Salaam n-o să te plictisești. Se fumează la greu iarbă, care, însă, e cam slabă calitativ aici, iar dacă ești prins că vinzi, ești pedepsit cu ani grei de închisoare. Au destule cluburi, unde localnicii beau de sting, de toți banii. Și nu-i chiar ieftin să faci asta, mai ales în cluburile considerate mai de fițe. O bere, spre exemplu, ajunge și la 5 dolari, în condițiile în care mulți localnici muncesc pe salarii de 50 de dolari pe lună. În schimb, prostituatele, care sunt numeroase pe lângă cluburile din Dar es Salaam, au tarife mici de tot. Cu 25 de dolari, le-ai închiriat pentru o noapte întreagă. O faci pe riscul tău.

Altfel, să nu te crezi vreun macho, dacă o să vezi cum localnicele dau toate din fund pe lângă tine. Tanzanienilor le place să danseze, iar unul din dansurile lor tradiționale e twerk-ul, care presupune ca femeile să dea din fund cât mai cu talent. În concepția lor, dacă o tipă nu știe să facă twerk, atunci nu e bună la pat și nici nu va fi o soție ok.

Ca să evadezi din barăcile alea unde chiria e 50 de dolari pe lună, trebuie să ai ceva bani în buzunar. Mai mulți în Tanzania decât în Kenya. În ultimii ani, Dar es Salaamul s-a dezvoltat, iar prețul locuințelor a escaladat. Spre exemplu, o chirie pentru un apartament în cea mai bună zonă din oraș ajunge și la 2 700 de euro. De asta, în zonele rezidențiale populația e majoritar străină, preponderent indieni și chinezi, plus alți străini care muncesc pe aici și câștigă bine.

Dacă-ți trece prin cap vreodată să-ți cumperi o locuință în Dar es Salaam, trebuie să ai cel puțin o sută de mii de dolari. Cu banii ăștia îți iei un apartament la periferie, unde criminalitatea e ridicată și riști oricând să-ți fie spartă ușa și să intre băieții peste tine în casă. În cartierele rezidențiale, un apartament poate ajunge și la șapte sute de mii de dolari.

Apartamentele n-au calorifere, că n-au nevoie, n-au gaze, ci butelii, în schimb toate sunt dotate cu aparate de aer condiționat, pentru că e nevoie de așa ceva la clima de aici. Practic, pentru un tânăr tanzanian normal e imposibil să-și cumpere o casă în perioada asta.

Dar es Salaamul este plin de mașini și aglomerat ca Bucureștiul la ore de vârf. Drumurile sunt ok, dar sunt puține deocamdată, însă există ceva planuri de extindere. Se circulă haotic, iar culorile semaforului sunt cel mult orientative pentru șoferi și pietoni. Ai voie să conduci beat, dar dacă ești implicat într-un accident, ai cam îmbulinat-o. O chestie inedită e că 90% din mașinile pe care le vezi pe stradă sunt modele japoneze, foarte vechi. Pentru că sunt cele mai ieftine: ca să le cumperi, plătești cam 1 000 de dolari în Japonia, plus 1 500 feribotul care le aduce. O lege prin care Guvernul îi stoarce de bani pe localnici prevede că, pe lângă banii ăștia, trebuie să plătești încă 2 500 de dolari ca să primești număr de Tanzania.

Corupția în Africa atinge cote maxime. Spre exemplu, un străin care vine în Tanzania n-are drept de șofat până nu face școala auto, chiar dacă el are permis valabil în țara lui. Dar costă 150 de dolari să sari peste pasul ăsta și să primești permisul valabil în câteva zile, direct acasă. Ca să n-ai probleme, ca străin în Tanzania, e indicat să ai mereu actele la tine. Se-ntâmplă des să fii legitimat pe stradă, la controale de rutină, iar dacă nu le ai, ești bun de dus la secție sau de dat șpagă. Iar dacă ai ajuns la secție, o să pierzi pe puțin șase ore ca să completezi zeci de declarații.

Când am părăsit Kenya, mi s-a cerut șpagă în aeroport ca să trec cu pisica mea, pe motiv că n-ar fi în regulă actele animalului. Firește că erau ok, numai c-au încercat să mai stoarcă ceva de la mine. Tot în Nairobi, am fost surprins că fumam pe stradă, lucru care e interzis la ei. Amenda era de 500 de dolari, dar polițistul mi-a spus pe față că putem să rezolvăm și altfel, pe loc, și ies de cinci ori mai ieftin. Ce să fac, m-am adaptat și-am rezolvat totul pe loc.

*Numele autorului a fost schimbat din cauza unei clauze de confidențialitate între el și compania pentru care lucrează.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Africa:
„Sexul pe uscat" e o problemă de sănătate sexuală din Africa, despre care nu vorbește nimeni
Cocaina săracului câștigă tot mai multă popularitate în Africa de Sud
Viața în timpul Apartheidului în Africa de Sud