Cum să fumezi corect iarbă în 2016

Legile pentru folosirea marijuanei în scopuri medicale există deja în 23 dintre state, iar folosirea în scopuri recreative e legală în alte câteva, deci putem să spunem că percepția societății americane asupra ierbii s-a dat peste cap la-nceput de mileniu. Planta demonizată notoriu de campaniile isterice anti-cuie și făcută drapel pentru încarcerări în masă, pe criterii rasiale, se bucură azi de o Renaștere binemeritată. Ca adevărat cunoscător pe termen lung al cannabisului și fost prizonier în războiul anti-drog, am asistat la valul de decriminalizare pe jumătate încântat, pe jumătate șocat. Luna asta, stonerii vor sărbători 4/20 cu senzația că au din ce în ce mai multe libertăți personale și măcar cu un pic mai puțină paranoia decât au avut parte generațiile anterioare.

Pe măsură ce marijuana devine mai mainstream, David Bienenstock, fost editor High Times, redactor la VICE, producător al Bong Appetit și expertul de serviciu în iarbă pentru companiile mari de media, a scris Cum să fumezi iarbă (corect): Un ghid elitist să te spargi, care ajunge marți în librării. Ilustrează în detaliu chestiile de bază, gen cum rulezi un cui când bate vântul, dar pune și întrebări mai spinoase, gen dacă-și are locul iarba, când ești în companie selectă, în epoca post-prohibiție. Bienenstock, care caracterizează iarba drept un drog-minune, se raportează la a te sparge ca la o destinație care îmbogățește momentele plăcute din viață, prin faptul că-i ajută pe oameni să aibă o viață mai plină de sens și încurajează creativitatea. Ca toți fanii, crede că iarba e o alternativă mult mai sigură la alcool și multe dintre substanțele de sinteză, dar doar dac-o fumăm cum trebuie și în dispoziția necesară. L-am sunat să vorbim despre carte și despre starea culturii cannabisului în 2016.

VICE: De ce și în ce feluri nu pricepe lumea fumatul de iarbă în zilele noastre?
David Bienenstock: Titlul cărții e nițel la caterincă. Dar Bill Clinton era bursier Rhodes la Oxford și tot n-a știut că trebuie să tragi în piept, așa că poate oricui i-ar prinde bine niște sfaturi despre cum funcționează treaba. E despre ce-nseamnă să fii pasionat de cannabis, sau susținător, la momentul de față, când se schimbă atâtea la felul în care e privită iarba de societate. Cred că, de fapt, restul societății chiar are multe chestii importante de învățat de la cultura underground a cannabisului. Când facem schimbarea asta de paradigmă, vreau să mă asigur că păstrăm părțile bune din cultura underground a marijuanei. Există ideea asta, promovată de mass media, că, OK, gata, acum corporațiile și Wall Street-ul or să-nceapă să „legitimeze" marijuana. Ei, faza e că marijuana e deja mai mult decât legitimă. E un super medicament și pentru mulți e sfântă.

Pe la sfârșitul anilor '80, începutul anilor '90, am fost implicat în industria de contrabandă cu iarbă și, pân-la urmă, m-am ales cu o condamnare de 25 de ani la pușcărie, pentru trafic de LSD. Ce-am ratat cât am stat la pușcărie, până-n 2014? Se pare c-am ieșit la timp.
La ora actuală, poți să te duci la un magazin legal de marijuana în Colorado, să cumperi marijuana, să plătești impozit pentru asta și să fii un cetățean de ispravă, sau poți să treci granița în Kansas și să ți se ia copiii dacă folosești planta asta medicinală. Cultura asta a fost atât de oprimată, inclusiv ție ți s-a întâmplat, și-atâtor oameni cu care am avut de a face ca reporter.

Pe vremea când am început să fac reportaje pentru High Times, pe vremea când scriam despre societate și politicile legate de marijuana, aveam un job mega-deprimant. Majoritatea reportajelor mele erau despre razii sinistre și oameni cărora li se distrugeau complet degeaba viețile. Oricine știe adevărul despre marijuana înțelege că războiul împotriva marijuanei nu e, de fapt, despre marijuana, ci despre rasism și oprimare și cum să umpli pușcării pe bani. Era un job foarte greu și adevărul e că încă se mai întâmplă de-astea.

Toți oamenii inteligenți pe care-i cunosc au înțeles încă de când erau puști că e greșit să interzici marijuana. Schimbarea asta din societate a venit din activism la firul ierbii pe bune și dintr-o comunitate redusă la tăcere. Așa că mulți și-au riscat sau și-au pierdut libertatea ca să provoace schimbarea asta. Cred că toată lumea care participă la cultura cannabisului a făcut parte și din una dintre cele mai importante mișcări de nesupunere socială de la noi din țară și din istoria lumii și în sfârșit începem să vedem victoria.

Ce părere ai despre studiul ăsta recent, care sugerează, practic, că iarba te transformă într-un ratat?
Ronald Reagan a spus, practic, că acum are dovada supremă că, dacă fumezi măcar o țigară cu marijuana, îți distrugi creierul la fel de rău ca și dac-ai fi pe Insula Bikini când se detonează o bombă cu hidrogen. Și, vai, o să-ți facă așa și pe dincolo sau o să te facă impotent, o să te-mbolnăvești de cancer la plămâni. Și toate chestiile astea s-au dovedit a fi greșite. Chiar nu cred că studiile de genul ăsta mai au vreun pic de credibilitate. Din experiențele mele cu reportajele despre cultura asta pe care le-am făcut în ultimii 15 ani, aș zice că e fix opusul.

Trăim în țara în care n-avem cum să facem un studiu, să aflăm dacă-i ajută pe soldații cu sindromul de stres post-traumatic, când există atâtea dovezi. Toate cercetările pe tema asta au fost blocate și totuși, dacă vrei să faci o aberație de studiu, care demonstrează efectele negative, o s-arunce în tine cu toți banii din lume.

Acum că s-a legalizat, e mai puțin interesant să scrii despre iarbă sau s-o fumezi? Vreau să zic că și-a mai pierdut din farmec drogul, nu?
Pe de-o parte îmi place haiducia și, pentru mine, haiducie înseamnă să încalci legile care ți se par greșite. Nu să fii criminal, să fii haiduc. Chiar am un mare respect pentru haiducie. Cred că oamenii care-au încălcat cu onoare legile alea au fost un element important în toată mișcarea asta de nesupunere civică. Dar, pentru mine, să știu de oameni ca tine, care erau la pușcărie în timp ce eu mă bucuram de-un joint, din cauza chestiei ăsteia a fost mult mai puțin distractiv. Și cred că oricine se oprește un pic să se gândească la asta simte la fel.

Mie o să mi se pară distractiv când nu mai e nimeni la pușcărie din cauza marijuanei și nu mai e nimeni arestat pentru asta și comunitățile minoritare nu mai sunt sufocate de poliție, care te opresc și te percheziționează și-ți fac alte căcaturi în numele războiului anti-drog. Facem progrese uriașe împotriva războiului anti-marijuana și chiar trebuie s-o ținem tot așa.

OK, care-i cel mai bun candidat pentru fanii iarbă în 2016?
Eu îl susțin pe Bernie Sanders din multe puncte de vedere. Mai e și Gary Johnson, candidatul libertarian. Nu cred că are șanse la fel de mari să câștige ca Bernie Sanders, dar amândoi sunt ok pe tema asta. Dacă te uiți la epoca Clinton, când s-a legalizat folosirea marijuanei în scopuri medicinale în California, i-au amenințat pe doctori c-o să rămână fără licențe dacă le recomandă oamenilor. Iar în tabăra republicanilor nici nu-ncape vorbă. Așa că aș zice că dacă vrei un candidat la președinție care să fie echilibrat, corect și pro, cu o istorie pe bune, ar fi Bernie Sanders sau Gary Johnson.

Ce părere ai despre fumatul de ulei de iarbă? Pentru un stoner pe stil vechi ca mine pare cam intens și poate și nițel problematic.
O metaforă bună ar fi ca diferența dintre a bea o bere și a bea tărie. E același drog, dar într-o formă mult mai puternică și trebuie să ai grijă cu asta. Ăștia care-s pasionați de fumat ulei nu-s fumători ocazionali sau de categorie ușoară de marijuana. Sunt ăia care fumează multă marijuana și care înghit multă marijuana.

Eu unul nu cred că în asta ar trebui să constea prima experiență cu cannabisul a cuiva. Acestea fiind zise, cred că oamenii cărora le place genul ăla de experiență intensă cu cannabisul, clar, e alegerea lor. Doar că trebuie să fii conștient de faptul că poate să fie foarte puternică. Cred că, pentru începători, pentru oamenii care abia descoperă marijuana, e mai bine să rămână la plantă, să dezvolte o relație cu planta de marijuana în forma ei crudă, cu mugurii ei superbi.

Ți-e teamă că, încet-încet, o să dispară metodele clasice de fumat iarbă, acum că există atâtea chestii comestibile șmechere, vaporizatoare și altele?
Cred că-i loc pentru toate. Când am făcut episodul cu Bong Appétit pentru MUNCHIES, de exemplu, am avut cinele astea super elegante, bucătari de restaurant care-au pregătit chestii comestible și soiuri scumpe și e foarte tare. Dar eu aș putea să fumez o pipă cu aromă de măr în spate la bowling când vrei tu. Mi-e tot una. Nu cred că dispare nimic. Nu-mi place ideea că această cultură a marijuanei o să se schimbe în bine dacă se-apucă mai mulți oameni bogați de ea și dacă devine mai scumpă și mai elitistă.

O-ntrebare mare: crezi că iarba devine mai puțin importantă în cultura americană?
Tocmai ni s-a spus că administrația Nixon s-a concentrat pe marijuana ca să vâneze minoritari și oameni din grupurile anti-război, de stângă. Spun asta de 15 ani. Oamenii care-au fost în mișcarea asta cu zeci de ani mai mult decât mine au spus același lucru tot acest timp. Pe măsură ce marijuana devine mai accesibilă și mai mulți oameni au ocazia să experimenteze planta asta și mai ales să o experimenteze fără atâta paranoia, care nu vine de la înghițit marijuana, ci de la faptul că ai putea oricând să fii arestat. În carte explic că dacă opt sute de mii de oameni pe an ar fi arestați pentru posesie de avocado, toată lumea ar spune că guacamole provoacă paranoia.

Ce părere ai despre New York și celelalte state cu legi super restrictive împotriva folosirii marijuanei în scop medicinal?
Au existat dintotdeauna politicieni care s-au temut să nu fie prea îngăduitori cu delicvenții sau în războiul anti-drog, dar acum își fac griji să nu dea dovadă de prea puțină compasiune și acces la tratament pentru familiile astea care au nevoie de el. Dar sistemul din statul New York nu se bazează pe ideea de a ajuta cât mai mulți oameni. Se bazează pe ideea că vreau să nu mă confrunt cu amenințarea asta politică, să nu fiu văzut ca prea insensibil la nevoile familiilor ăstora și, în același timp, să ajut cât mai puțin un număr cât mai mic de oameni.

Care e viitorul ierbii în America?
Planta asta e o amenințare colosală pentru industria farmaceutică și toți cei care analizează, gen, etapa asta care urmează în efortul de a opri războiul anti-marijuana, trebuie să țină minte chestia asta. Dacă te uiți la numărul de substanțe de sinteză care poate fi redus sau înlocuit de marijuana medicinală și te uiți la eventualele costuri pentru industria farmaceutică pe care le-ar provoca chestia asta, înțelegi că n-or să renunțe așa ușor. Adevărul e că riscă să piardă nenumărate miliarde de dolari dacă marijuana devine tratamentul numărul unu pentru toate bolile astea, iar asta-i face foarte agresivi în încercarea de a reduce accesul la marijuana întrebuințată în scopuri medicale și la acceptarea marijuanei în comunitatea medicală.

Despre cartea lui David, aici.
Urmărește-l pe Seth Ferranti pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre iarbă:
Hei, fumezi iarbă? O să ajungi un ratat
Bunicuţa asta fumează mai multă iarbă ca tine
Un canadian promite că oferă gratis un milion de semințe de marijuana