Mi-am luat liber un an ca să găsesc dragostea adevărată

La sfârșitul anului 2015, Yvonne Eisenring s-a hotărât să-și dea demisia și să plece în lume ca să găsească dragostea adevărată. Într-un singur an, ea a vizitat 12 țări, a fost la peste 50 de întâlniri, iar când s-a întors, a scris o carte despre experiența ei. Am vorbit cu ea ca să aflu dacă e mai ușor să te îndrăgostești când asta e singura ta activitate.

VICE: Aveai un job atât de solicitant încât a trebuit să-ți iei liber un an ca să ieși la întâlniri?
Yvonne Eisenring: Eu am început să lucrez de la 20 de ani. Am fost unul dintre cei mai tineri reporteri din Elveția. Când am împlinit 27 de ani, mi-am dat seama că nu mă mai îndrăgostisem de ceva timp și m-am tot întrebat de ce. Am vrut să văd dacă e mai ușor să te îndrăgostești atunci când ai timp liber și zero responsabilități. Unii prieteni au considerat asta un lucru curajos, iar alții se îngrijorau că îmi risc cariera profesională.

Dacă făceam o pauză de un an ca să studiez, atunci nimeni nu mi-ar fi zis nimic, pentru că ar fi fost benefic pentru cariera mea. Dar, când vine vorba de dragoste, nu știi niciodată dacă merită.

Deci, abordăm într-o manieră capitalistă iubirea?
Suntem foarte practici. Orice am face trebuie să aibă un rezultat final. Din moment ce dragostea nu oferă rezultate concrete, alegem să ne ocupăm timpul cu lucruri mai fezabile, cum ar fi carieră, aspectul fizic sau profilul de Facebook. Nu mai ai timp să cunoști persoane noi, decât între job și mersul la sală.

Dacă abordezi dragostea ca pe un proiect, nu e asta o tendință spre performanța și eficacitate?
Eu nu am făcut asta. Nu e ca și cum m-am înscris pe toate platformele de dating, gen Parship și OKCupid. Eu doar am început să călătoresc, ca să văd ce se întâmplă când ai mai mult timp. Prietenii îmi făceau cunoștință cu bărbați, sau mi se întâmpla ca tipii să se bage în seamă cu mine pe stradă și aveam timp să le răspund. Am folosit Tinder doar în New York și Hamburg. Nu cred că aș fi întâlnit pe cineva în Hamburg dacă nu foloseam aplicația.

Ai întâlnit vreun bărbat care să reprezinte un stereotip național?
Ca să pot generaliza, ar fi trebuit să mă duc la peste cinci mii de întâlniri, nu 50. Dar mi s-au confirmat anumite clișee. În Cuba, chiar am ieșit des la seri de salsa, iar tipul cu care m-am întâlnit mi-a spus din prima că sunt cea mai frumoasă femeie pe care a întâlnit-o vreodată. Newyorkezii nu voiau relații serioase, pentru că mereu sperau să apare cineva mai bun. Pentru ei, întâlnirile amoroase erau ca un hobby.

Italienii pe care i-am întâlnit aveau o atitudine relaxată și îmi făceau multe complimente. Ei chiar au vorbit destul de mult despre mamele lor. De exemplu, spuneau chestii de genul: „Pastele carbonara de la restaurantul ăsta sunt bunicele, dar ale mamei sunt mai bune". De asemenea, am observat că în Italia, diferența dintre sexe este mai pronunțată: bărbații și femeile din sudul Europei par de pe planete diferite, nu se înțeleg reciproc, dar se pare că așa le place.

În Germania, clișeele nu au fost adevărate. Mulți dintre bărbații nemți cu care m-am întâlnit erau sarcastici și amuzanți. Erau capabili să râdă pe seama lor și toți arătau bine. Eu consider că persoanele din centrul Europei au o reputație nejustificată, când vine vorba de romantism.

Ce părere ți-ai format despre britanici?
Am cunoscut doar londonezi. Unul chiar m-a vizitat în Viena, pentru un weekend. El era foarte politicos și amuzant, un gentleman în adevăratul sens al cuvântului. După ce am hoinărit pe străzi toată ziua, el s-a schimbat într-o cămașă albă, ca să luăm cina la restaurant. Mi s-a părut super dulce, dar un pic cam exagerat. Londra, mi s-a părut ca oricare alt oraș imens: oamenii au prea puțin timp și prea multe opțiuni.

În general, am fost surprinsă de faptul că bărbații de peste tot din lume se chinuie să găsească dragostea. Există un clișeu care spune că bărbaților nu le pasă de asta, dar mie nu mi se pare adevărat. Unii chiar și-au rezervat bilete de avion ca să ne revedem și s-au deschis față de mine.

Care a fost cea mai nasoală întâlnire pe care ai avut-o anul ăsta?
Odată, vorbeam cu un tip despre cât de mult ne place să cântăm, iar el a început să cânte o arie italiană în mijlocul cafenelei în care ne întâlnisem. Vocea lui era destul de bună, dar nu la patru după-amiaza și fără băutură la bord.

Ce ai învățat în acest timp liber?
Cel mai important lucru pe care l-am învățat e că merită să riști și să te concentrezi pe viața ta personală. Unele persoanele se tem să nu piardă controlul sau să fie rănite. Dragostea te cam zdruncină. E ciudat cum oamenii investesc atât de mult efort în carierele lor, dar nu și în viața amoroasă.

Deci, ți-ai găsit dragostea vieții?
Nu vreau să spun, pentru că aș strica finalul cărții. Tot ce pot să spun e că, în momentul de față, sunt foarte fericită .

Multe comedii romantice se bazează pe ideea că ajungi să te îndrăgostești atunci când te aștepți cel mai puțin. E asta doar o iluzie?
Nu poți să vânezi dragostea, dar ajută să mai ieși din când în când și să fii deschisă. Desigur, poți să-ți găsești accidental dragostea vieții tale într-un supermarket, dar dacă tu te gândești mereu la altceva s-ar putea să treacă pe lângă tine. Trebuie să-ți faci timp pentru spontaneitate. Trebuie să descui ușa, ca dragostea să aibă pe unde să intre în viața ta.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre întâlniri amoroase:
Cum să mergi la întâlniri amoroase când ești tânăr și sărac
Întâlnirile amoroase sunt din ce în ce mai nasoale
O tipă a făcut o analiză în PowerPoint pe baza întâlnirilor amoroase din ultimii doi ani