Ce se întâmplă cu organele tale genitale din cauza substanțelor toxice din jur

Poate că vom salva planeta de schimbările climatice în următorul sfert de secol - exact la timp, spun unii oameni de știință, ca mai apoi majoritatea actelor sexuale hetero să culmineze în mici bălți de spermă tristă și infertilă, din cauza substanțelor care perturbă sistemul endocrin, precum ftalații. 

Aceste substanțe chimice, numite „perturbatori endocrini”, sunt folosite pentru a produce articole de zi cu zi, cum ar fi hârtia igienică, produse de îngrijire personală, cosmetice, ambalaje de alimente și detergenți. De la introducerea lor în practicile moderne de producție în anii 1950, perturbatorii endocrini au devenit omniprezenți în mediile și corpurile noastre. Unii dintre acești perturbatori sunt cunoscuți ca „substanțe chimice eterne” fiindcă sunt foarte dificil de descompus. Și-au făcut drum în apa potabilă, în mâncare și chiar în sângele a 97 la sută din americani. Așa cum ți-ai putea imagina, nu e un lucru bun. 

Epidemiologii specializați în reproducere și mediu, precum experta în ftalați Shanna Swan, profesoară la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, spun că aceste substanțe chimice dăunează semnificativ în primul rând prin inhibarea funcțiilor hormonilor.

Cercetările lui Swan, compuse din peste 200 de studii evaluate de alți oameni de știință, la care a fost coautoare, demonstrează că perturbatorii endocrini pot afecta mai multe aspecte ale sănătății hormonale și ale fertilității. Efectele ar putea fi grave în cazul femeilor gravide; studiile au arătat că unele dintre substanțele chimice pot trece de bariera placentei și pot astfel afecta sănătatea fetusului și dezvoltarea organelor reproductive. 

În cartea sa din 2021 despre acest subiect, Swan susține că abilitatea substanțelor chimice de a împiedica dezvoltarea adecvată a organelor reproductive în uter contribuie probabil la scăderea ratei noastre de fertilitate. Cercetările sale au descoperit că numărul de spermatozoizi a scăzut cu 50-60 la sută la bărbații occidentali între 1973 și 2011. Odată cu asta au scăzut și calitatea spermei și nivelurile de testosteron. Acesta din urmă scade cu aproximativ unu la sută pe an. Cancerul testicular, disfuncția erectilă, avortul spontan și ratele sindromului ovarian polichistic cresc, de asemenea, într-un ritm îngrijorător, spune ea. 

În ciuda gravității declarațiilor sale cu privire la sănătatea reproductivă, publicul pare să fie deosebit de interesat de descoperirile ei cu privire la dimensiunea penisului și distanța anogenitală. În cartea sa, scrie „colegii mei și cu mine am publicat studiul care a arătat că o viitoare mamă cu niveluri crescute de DEHP (o substanță chimică care perturbă sistemul endocrin) la începutul sarcinii avea mai multe șanse să aibă un fiu cu organe genitale mai puțin «tipice masculine», de exemplu, o distanță anogenitală mai scurtă (AGD) și un penis mai mic.”

Dar un avertisment interesant cu privire la această conversație a apărut luna trecută: un studiu de meta-analiză realizat de cercetătorii de la Stanford, Emory și mai multe universități din Italia a arătat că lungimea penisului a crescut cu 24 la sută în ultimii 29 de ani. 

Statisticile legate de mărimea penisului nu au fost autoraportate. În schimb, autorii au revizuit studiile trecute în care lungimea penisului a fost măsurată de clinicieni. Au analizat măsurătorile penisurilor în stare flască, întinsă și erectă (ambele spontan și după o injecție) și au raportat o tendință în lungimea penisului erect. Tendința pentru măsurătorile în stare întinsă sau flască nu a fost clară, au scris ei, cel mai probabil fiindcă aceste metode sunt inerent mai puțin standardizate decât măsurarea în stare erectă. 

„Am fost surprinși că lucrurile nu deveneau mai scurte”, a spus Michael Eisenberg, un coautor al studiului, într-un interviu cu Motherboard. „Cu unele dintre descoperirile făcute de Shanna (Swan)... și declinul sănătății reproductive, mai multă expunere la aceste substanțe chimice, am crezut că va exista un declin în mărime. Și epidemia de obezitate este, de asemenea, foarte răspândită și astfel lungimea funcțională poate scădea ca urmare a existenței mai multor țesuturi acolo. Așa că am fost surprinși că a existat o potențială creștere.”

În timp ce această descoperire pare că e în contradicție cu cercetarea lui Swan, aceasta a clarificat într-un interviu cu Motherboard că „lățimea penisului este redusă la sugari atunci când mama lor este expusă la ftalați”, perturbatorul endocrin asupra căruia își concentrează mare parte din munca sa. 

„Nu ne-am uitat la lungime, fiindcă lungimea este foarte greu de măsurat… ce anume este în totalitate erect?” a spus ea. A susținut că lungimea penisului „nu este o măsurătoare precisă. Lățimea e precisă”.

Eisenberg a spus că nu crede că munca echipei sale afectează descoperirile lui Swan despre efectele perturbatorilor endocrini asupra fertilității. Există literatură care arată că obezitatea și expunerea crescută la substanțe toxice ar putea contribui la pubertate timpurie la băieți, a explicat el.

„Ne-am întors la literatura de specialitate ca să ne uităm cum se dezvoltă și definește lungimea. Există date că pubertatea se petrece mai devreme, iar când se întâmplă asta, tendința este să ducă la penisuri mai lungi”, a spus el. 

Poate ambele ar putea fi adevărate - poate expunerea la perturbatorul endocrin scade lățimea penisului în uter, dar cauzează instalarea timpurie a pubertății în copilărie, lucru care duce la penisuri mai lungi în adolescență și mai târziu când copilul devine adult. Dar și Swan și Eisenberg au menționat că datele sunt prea preliminare ca să ajungă la această concluzie. 

„Este un singur studiu”, a spus Eisenberg. „Cred că e primul studiu de genul care s-a uitat la asta… una dintre concluziile noastre a fost că trebuie să fie replicat.”

„E interesant, dar este limitat”, a spus Swan despre studiu. „Dacă te uiți la Table One și la metodele de măsurare, majoritatea dintre ele nu sunt listate”, a spus ea. 

Când a fost întrebat despre asta, Eisenberg a recunoscut că „oricând faci o meta-analiză pe parcursul a zeci de ani, cred că lucrurile se pot schimba, la fel și centrele de cercetare… Recunosc cu siguranță că ar putea exista unele variații.” A continuat să explice că au ales să se uite la lungimea penisurilor erecte în locul întinderii fiindcă „în cazul lungimii erecte… nu mai poți să tragi mai mult, atâta e. Am considerat că s-ar putea să fie mai de încredere.”

Atenția asta asupra mărimii penisului pare să excludă ceva: cum rămâne cu vaginele, ovarele și uterele? Mai exact, ce se întâmplă cu vaginul și dezvoltarea uterului în relație cu expunerea la perturbatorul endocrin când fătul e în uter?

Se știu mai puține despre asta. Swan explică în cartea ei că „în primul rând, sunt mai multe studii despre funcționalitatea sistemului reproducător la bărbați, parțial fiindcă se fac mai multe studii medicale pe bărbați - punct.”

În plus, „s-ar putea să existe un element de practicabilitate în joc aici: organele genitale ale bărbaților sunt în totalitate la vedere, iar o mostră de spermă poate fi obținută fără prea mult efort sau probleme”, a spus Swan. „În cazul femeilor, nicio mostră de fluid nu poate releva potențialul reproductiv sau limitările sale. Nu există nicio modalitate ușoară de a număra numărul de ovule pe care o femeile le are în rezervă.”

Deși semnificative, schimbările în mărimea organelor genitale par a fi o notă secundară în comparație cu greutatea gigantă a altor întrebări chinuitoare din această discuție - una dintre ele fiind modul cum vom depăși acest lucru.

„Nu este doar faptul că numărul spermatozoizilor a scăzut cu 50 la sută în ultimii 40 de ani. De asemenea, această rată alarmantă de declin ar putea însemna că rasa umană nu se va mai putea reproduce dacă tendința continuă”, a explicat Swan. 

Avertizează că până în 2045, majoritatea cuplurilor heterosexuale se vor chinui să conceapă numai prin act sexual. „Pare greu de înțeles, dar s-ar putea argumenta că Homo sapiens deja se încadrează în standardele de specii pe cale de dispariție, pe baza cerințelor US Fish and Wildlife Service (FWS)”, a scris ea. 

Pe lângă problemele de fertilitate, aceste substanțe chimice au și alte riscuri de coșmar, inclusiv cancer. Societatea Endocrină estimează că „două treimi din toate cancerele au legătură cu mediul într-un anumit fel”. Unele cercetări au legat, de asemenea, expunerea la aceste substanțe chimice de problemele de sănătate mintală, obezitate, leziuni hepatice, afecțiuni ale tiroidei și alte câteva afecțiuni care perturbă sănătatea. 

Deci ce se face legat de permanența acestor substanțe chimice? Uniunea Europeană a început reglementările. Până acum, au limitat sau interzis 1 300 de substanțe chimice din produsele cosmetice, care sunt absorbite prin piele. Statele Unite, pe de altă parte, au adresat doar 11. 

„În Europa, există principiul precauției, unde trebuie să demonstreze că substanța chimică este sigură înainte de a începe să o folosească”, a explicat Matt Simcik, chimist de mediu la Universitatea din Minnesota. Într-adevăr, programul REACH al UE cere producătorilor să demonstreze că substanțele chimice pe care le introduc în produse nu sunt dăunătoare, înainte de a le folosi. Statele Unite nu sunt atât de proactivi. În schimb, ei reglementează substanțele chimice după ce s-a demonstrat că au făcut rău, potrivit lui Simcik. 

Cu toate astea, o declarație de la Casa Albă de la începutul lui aprilie ar putea oferi o rază de speranță. Administrația Biden-Harris a propus reglementarea unui set de substanțe chimice periculoase care perturbă sistemul endocrin, PFAS, din apa potabilă. Momentan sunt abundente în apa potabilă de la robinet în America.

În timp ce așteptăm nerăbdători să fie implementate legi mai riguroase, există modalități de a reduce expunerea la perturbatori endocrini. Asta dacă ai voință și bani. 

Cartea lui Swan enumeră mai multe modalități puternice și deloc distractive prin care să limitezi proactiv contactul cu aceste substanțe chimice. Pe scurt, cele mai de impact acțiuni pe care le poți face este să-ți filtrezi apa de la robinet, să folosești produse de igienă și cosmetice care au un nivel scăzut de perturbatori endocrini cunoscuți și să te abții din a mai încălzi plasticul - asta înseamnă să nu mai încălzești la microunde mâncarea, decât dacă o pui într-un recipient separat. 

Din fericire, Simcik e optimist în privința reglementării. „Mă bucur că începem să realizăm că lucrurile astea pot cauza probleme”, a spus el. „Cred că devenim mai inteligenți prin felul în care producem aceste substanțe chimice și prin faptul că vedem ce facem mediului nostru înconjurător. Sper că vom învăța din asta și că următoarele substanțe chimice nu vor face acest rău și că le vom putea folosi în continuare pentru industrii, consumatori și produse din gospodărie și toate lucrurile care ne fac viețile atât de grozave.”