În orașul ăsta din Marea Britanie traficanții de droguri sunt răpiți și torturați

Într-un sat bogat de lângă Manchester, un presupus traficant de droguri tocmai și-a tuns părul. Bărbatul, să-i spunem Clive, abia făcuse doi pași la ieșirea din frizerie când a observat șase figuri care se îndreptau spre el. Aveau căști în urechi și veste, așa că și-a imaginat că erau polițiști sub acoperire, o suspiciune care i-a fost confirmată când l-au prins și l-au încătușat.

„Ești arestat pentru suspiciune de trafic de droguri de mare risc”, i-au spus ei. Clive nu a fost surprins; un prieten de-ai lui fusese recent acuzat de aceeași infracțiune.

După ce l-au condus pe o stradă dintr-o zonă rău famată la periferia orașului, bărbații i-au spus lui Clive că nu mai aveau loc la secția de poliție și i-au dat drumul. Atunci a realizat adevăratul motiv pentru care a fost răpit: membrul unei bande a ieșit mascat dintr-o dubă, cu o replică a unei arme de foc. Închisoarea ar fi fost o alternativă mai bună decât ce urma să i se întâmple. 

„Știm cine ești și ce faci”, i-a spus mascatul. „Dă-ne tot ce vrem și totul va fi în bine.”

Clive a fost băgat în dubă și dus într-o zonă industrială. Acolo au pornit un malaxor de beton ca să-i acopere urletele. A fost ars cu o lampă de sudură, iar testiculele i-au fost electrocutate, înainte ca banda să-l sune pe cumnatul său ca să-i ceară bani. Arderile, electrocutările și bătăile au continuat preț de 12 ore, până când, într-un final, a venit poliția și l-a eliberat, lucru care probabil că i-a salvat viața. 

Scenariul ăsta poate să sune ca o scenă dintr-un film de Ray Winstone, dar a fost doar una dintre multiplele răpiri reale care au avut loc în Greater Manchester în ultimii ani. Violența și genul ăsta de infracțiuni au crescut în oraș, cu victime care au fost înecate, arse și marcate cu fier încins pentru răscumpărare. 

Profesorul John Pitts, care-i specializat în bande, îmi spune că escaladarea răpirilor violente în lumea interlopă din Manchester ar putea fi parțial datorită impactului pe care l-a avut coronavirusul asupra aprovizionării cu stupefiante. Spune că asta ar fi putut duce la situația în care traficanții îi răpesc pe alții din aceeași profesie ca să pună mâna pe rezervele lor de droguri. 

Robin* este un infractor dintr-un oraș de lângă Manchester, care a fost implicat în răpirile cu tortură. A spus că e de părere că unul dintre motivele pentru care aceste infracțiuni violente sunt în creștere ar putea fi faptul că există mai multe ținte potențiale pentru răpiri, fiindcă a crescut numărul oamenilor care s-au apucat de trafic de droguri. 

„Nimeni nu va răpi aleatoriu un om de pe stradă”, a explicat Robin „Nu vezi că cineva răpește un copil de miliardar și încearcă astfel să obțină bani. Nu este vorba despre asta, întotdeauna sunt răpiți alți infractori. Principala motivație este mereu aceeași în orice situație: banii. Deși pot fi și alți factori la mijloc, cum ar fi că un traficant vinde în zona ta, așa că-l răpești ca să-i iei banii și drogurile și-i spui că, dacă mai vine din nou acolo, faza se va repeta, doar că se va finaliza cu moartea.”

Potrivit spuselor lui Robin, traficanții sunt vizați fiindcă au de obicei mulți bani cash pentru răscumpărare, la fel și asociații care sunt mai predispuși să plătească decât o persoană obișnuită. Foarte important, sau așa gândesc făptașii, este că e mai puțin probabil ca traficanții să caute ajutor de la autorități. 

„Știu oameni care au fost răniți serios”, a spus Robin, „dar când poliția s-a dus la spital ca să vorbească cu ei, tot nu au vrut să dea nicio declarație.”

Asta se datorează atât fricii de repercusiuni cât și codului de tăcere asociat cu lumea drogurilor. Conform polițistei Julie Connor, de la Poliția din Greater Manchester, răpitorii implicații în aceste infracțiuni știu adresele victimelor, ceea ce înseamnă că dacă ar apela la poliție cei dragi ar putea avea de suferit.

Multe victime ar prefera de asemenea să uite de chinurile prin care au trecut și să nu le mai menționeze niciodată, dar nu o pot face din cauza traumelor fizice și mintale pe care le-au îndurat. Ăsta este și cazul lui Clint*, un traficant de droguri care a fost racolat de pe stradă de rivalii săi, dus într-un garaj și bătut cu un ciocan, înainte să i se dea drumul.

„Am rămas cu sechele la picioare și la umeri pentru tot restul vieții”, a spus el. „Nu există recuperare pentru când ești lovit cu ciocanul, îți schimbă viața.”

În ciuda experienței îngrozitoare, Clint acceptă că să fie răpit și bătut face parte din riscurile meseriei. „Este o parte din risc”, a explicat el. „Este vorba de sume imense de bani. De aia aia merită să răpească un tip oarecare care investește într-un kilogram de droguri cu amicii lui. Și sunt oameni care așteaptă momentul. Ăsta e jobul lor, să ia drogurile altor traficanți.”

*Numele au fost schimbate