Am vorbit cu adolescente din România despre afacerile prin care mai fac un ban pe lângă alocație

În urmă cu un an când viața mea de adolescentă se derula în izolare, am povestit cum mi-am pus la vânzare pe Instagram un tricou, o brățară și niște cercei făcuți de mine. Am reușit să vând tricoul. E o afacere și asta, nu? Sau, cel puțin, e un demers din partea mea de-a intra în lumea antreprenoriatului despre care am tot auzit că ar fi fascinantă și productivă.

Momentul acela m-a inspirat să întreb alte persoane ca mine, încă la liceu, cum își suplimentează alocația și ce idei pun în aplicare. Cel puțin din punctul ăsta de vedere generația mea trăiește într-un moment excelent: ne-am născut în perioada de glorie a internetului și a digitalizării, iar cele două în sine prezintă atât avantajul de-a avea acces la tot felul de informații, cât și beneficiul de-a pune în aplicare idei care, să zicem, în urmă cu câteva decenii ar fi fost aproape imposibil de implementat. 

În fine, ca să nu divaghez prea mult, te las cu următoarele povești de antreprenoriat făcut încă de pe băncile liceului. 

Andra cu Hash Shop – haine și accesorii vintage. București

„La un moment dat am prins pasiunea de a colinda prin second hand-uri, însă de multe ori articolele frumoase pe care le găseam îmi erau prea mici, prea mari sau pur și simplu nu erau pentru mine. Așa m-am gândit că ar fi multe piese cu potențial care probabil pe rafturile unui second hand nu inspiră tocmai ceva «trendy», mai ales că mie îmi lua ore bune să găsesc ceva pe gustul meu, iar din moment ce în perioada aceea îmi schimbam stilul vestimentar destul de des aveam o mică idee referitoare la trend-urile actuale. 

Așa am început să testez diverse materiale cu sau fără print-uri în fața telefonului cu niște LED-uri pe fundal și treaba a luat amploare. Când am trimis primul meu colet nu știam nimic despre procesul de livrare, dar am aflat destul de repede după cum stau lucrurile în legătură cu transportul, alte taxe și politici. Mi-am făcut stocul de haine și accesorii pe care urma să le vând, am cumpărat plicuri speciale și cutii pentru colete, după care am stabilit metoda de plată și prețurile pe baza mai multor criterii, cum ar fi calitatea produsului, brand-ul și zona din care face parte.

În principiu, adolescenții sunt target-ul meu. În ziua de azi tinerii adoptă look-uri cât mai deosebite prin care vor să se exprime, așa că încerc să ofer ceea ce aș fi vrut eu să găsesc când abordam un anumit stil vestimentar, majoritatea fiind noutăți de pe Pinterest și ce voiam era cam greu de găsit în mall.

Venitul variază în funcție de activitatea mea și de marfa pe care o aduc. Într-o săptămână pot face cinci sute de lei, iar în următoarea doar 30. Într-o lună în care strângeam bani pentru un telefon nou mi-am monitorizat destul de atent profitul și a ajuns undeva la 2 500 de lei, mai mult sau mai puțin. A fost însă un caz special, care a presupus și multă dedicare, așa că nu am același profit în fiecare lună. Ca promovare pot spune că n-am plătit niciun influencer pentru așa ceva, ceea ce arată că se poate și fără. Am plătit o dată 14 lei în promovarea celor de la Instagram, dar nu prea m-a ajutat.

Momentan strâng bani pentru școala de șoferi, posibil și o mașină, iar în rest investesc în anumite aspecte ale afacerii. După ce stabilesc toate detaliile cu clientul, încep să pregătesc coletul. Dacă sunt și bijuterii în comandă, le pun în punguțe sau săculeți mai mici, separat de restul comenzii, apoi parfumez hainele și le împachetez, astfel încât să încapă în plicuri antișoc sau în cutii reciclate de la pantofi sau electrocasnice. Dacă e cazul, lipesc bandă adezivă unde e nevoie și încep să scriu datele mele și ale destinatarului pe colet. Ultimul pas este să completez aceleași date online odată cu greutatea coletului pentru a-mi fi mai ușor la poștă cu livrarea. După ce predau coletele, le trimit clienților poză cu chitanța pentru a se asigura că totul este în regulă. 

E ok dacă nu merge din prima, la mine succesul nu a venit peste noapte și nu pot spune nici acum că am vreun succes extraordinar. O afacere, oricât de mică sau mare ar fi, se clădește în timp – pentru cei care vor să facă asta recomandarea mea e să nu se lase descurajați.”

Maria cu Fairy Rings – inele handmade din clay. Timișoara

„Totul a început acum câteva luni când simțeam o mare nevoie să fac ceva nou, să creez. În perioada aceea vedeam mereu pe Instagram inele din clay și știu că îmi doream foarte mult – m-am gândit: de ce să nu le fac chiar eu?

Am cumpărat de pe diverse site-uri materialele și, imediat ce am făcut câteva inele, mi-am deschis pagina. Livrarea o fac prin Poșta Română, iar mie îmi vin plățile prin mandat poștal. Nu prea am avut probleme cu poșta, în afară de câțiva clienți care nu mergeau după colet și în zece zile comanda revenea la mine.

Coletele ajung, de obicei, în trei-patru zile, maximum o săptămână în cel mai rău caz. O problemă a fost că cei de la poștă nu trimit tot timpul avizul destinatarului sau îl trimit mai târziu, după ce ajunge comanda, și de aceea uneori a trebuit să meargă clienții personal să verifice dacă a ajuns comanda.

Majoritatea celor care cumpără sunt adolescente și cred că afacerea merge bine, deoarece inelele și accesoriile handmade sunt foarte în trend acum. Sincer, nu m-am chinuit prea mult, mi-a mers bine de la sine de când am început. Dacă ar fi să dau niște sfaturi altora, ar fi să vină cu reduceri, oferte, să răspundă cât de repede pot la mesaje și să dea toate detaliile pe care vrea și ar trebui să le știe clientul.”

Florentina cu Blind Date With A Book – cărți surpriză. București

„Afacerea s a născut din dragostea pentru cărți. Conceptul există de ceva timp în străinătate și mie mi s-a părut foarte interesant să poți pătrunde într-o poveste fără să îi știi numele, așa că am adus-o la viață și la noi în țară.

Înainte să încep business-ul am făcut planuri peste planuri și foi întregi de calcule. Am început cu puțin, am cumpărat cărțile mele preferate, un sul de hârtie de împachetat și doar câteva cutii, nesigură de cum va merge și am lăsat imaginația să se ocupe pe parcurs.

Procesul unei comenzi este foarte lung. Citesc recenzii despre fiecare carte înainte să o cumpăr, iar cea mai grea parte este cea cu indiciile. Schițez câteva desene pe hârtia de împachetat, cu multă grijă, apoi scriu un mic sinopsis, cât de frumos pot și țin cont să evit nume și alte cuvinte care ar putea da titlul de gol. Totuși, la semnele de carte stau cel mai mult. Le personalizez cu personajele preferate, editez, măsor, decupez, arunc, decupez altele mai drepte. Sunt puse în cutie, alături de mai multe obiecte book-ish verificate și așezate cum pot mai bine. Pun multă hârtie pentru a evita accidentele și nimic din plastic, pentru că îmi pasă de natură. Generez un AWB acasă apoi plec cu toate cutiile spre poștă pentru a fi expediate.

Publicul meu țintă sunt cititorii, în special adolescenții. Sunt persoane care doresc să citească un anumit gen pentru prima dată, iar eu îi ajut cu câteva recomandări – și sunt alte persoane care nu știu ce sa mai citească și se lasă cuprinse de misterul cărților. 

Profitul nu este deloc mare, asta și pentru că am decis să țin prețurile jos pentru ca oricine să își permită cartea preferată. Să zicem că din trei colete expediate reușesc să mai cumpăr un titlu nou. În prima lună nu am avut decât o singură comandă, apoi a început să prindă ideea, iar acum am undeva la 50 de comenzi pe lună.

Banii probabil o să-i investesc tot în business. Un sfert dintre ei sunt puși deoparte pentru a-i dona unor cazuri speciale. Iar ca sfat nu pot spune decât să nu te lași niciodată pradă descurajării, nici de comenzile puține, nici de comentariile negative sau de concurență. Dacă îți place ce faci, continuă și vei reuși în timp și cu răbdare. Este pus foarte mult suflet în colet și cu siguranță vei găsi atenție și dragoste la toate small business-urile de la noi din țară.”

Ana Hoblea cu Meshok – tote bags pictate manual. București

„Afacerea mea s-a născut din dorinţa de a-mi susține celelalte pasiuni. Pentru mine este foarte important să fac ce îmi place, așa că am ales calea puțin complicată de a porni un small business în locul unui job part time. Procesul nu a fost ușor, dar am avut noroc să am lângă mine o groază de oameni minunați care m-au susținut și care m-au ajutat. A fost o muncă de research, trial and error să văd ce materiale mi se potrivesc cel mai bine, ce stil, ce mod de livrare se împăca cu clienții mei.

Publicul meu țintă cred că ar putea să fie toată lumea, de la adolescenţi până la adulți și chiar persoane mai în vârstă, indiferent de gen. Asta și pentru că că tote bag-urile sunt un «accesoriu» foarte versatil, ușor de purtat și, cel mai important, util și prietenos cu mediul.

Comenzile se plasează pe Instagram, fie că e un model disponibil, fie unul custom. La modelele personalizate încerc să comunic cât mai bine cu persoana respectivă pentru a crea exact ce îşi doreşte și să se împace și cu stilul meu. După mă apuc de pictat sau printat modelul pe sacoșă ca pe urmă să îl împachetez și să-l trimit. Fac livrare personală în București și prin curier în toată țara. Îmi place să adaug la comenzi și niște stickere din partea casei.

Cererea de produse diferă de la lună la lună și e copleşitoare mai ales în jurul sărbătorilor, dar în rest mă bucur că mi se cere fix atât cât pot duce. Acum nu este atât de mare cererea pentru sacoșe cum este pentru bijuterii sau haine, dar simt că prinde tot mai mult și asta mă bucură, pentru că în primul rând sacoșele sunt şi prietenoase cu mediul.

Din banii pe care îi strâng o parte se duc tot în Meshok, iar restul îi strâng pentru a-mi lua un apartament la facultate. Visez să am spațiul meu propriu în care să creez și în care să pun doar eu limitele. În ceea ce privește profitul, fluctuează foarte mult de la lună la lună. Am avut luni în care am făcut și șapte-opt sute de lei, dar şi luni în care am făcut una-două sute de lei. Să fiu sinceră, nu mă interesează atât de mult banii, cât faptul că reușesc să share-uiesc cu lumea partea mea creativă.

Cel mai bun sfat pe care pot să-l dau este să fii consistent. Când simți că ai dat de un zid sau că nu mai poți, e important să ai în minte că se mai poate puțin. Plus a sta «true to yourself» și să îți menții principile. Nu te angaja la chestii de care nu ești sigur/ă și nu îți subevalua produsele doar pentru că cineva crede că sunt prea scumpe.”