Scandalurile despre care nu înveți la școală, da’-s mai tari decât ăla dintre Alex Velea și abi

De câte ori nu ai trecut prin momentul ăla groaznic când, în mijlocul unei dezbateri aprinse, ai rămas fără replică? Știi și tu că, deși nedrept, uneori nu contează că ai sau nu dreptate, ci contează să ai ultimul cuvânt. Și-atunci îți amintești cum Eminem l-a demolat pe Machine Gun Kelly și ți-ai dori să ai și tu un flow invincibil de câștigat orice conflict. Apoi dacă ești prin preajmă dinainte de apariția telefoanelor mobile, îți aduci aminte de cum Tupac a dezlănțuit o apocalipsă lirică asupra lui Biggie în Hit ‘Em Up și inevitabil te gândești că ăla a fost cel mai bun diss din istorie. 

Mai recent, la noi, am avut scandalul dintre Alex Velea și abi. În 2020, internetul s-a împărțit într-una dintre tabere. Din zona muzicală au mai fost niște momente similare, între Cheloo, Guess Who și Doc sau ceea ce părea războiul anilor 2000 în muzică între Sișu și Puya și BUG Mafia. Unele replici au fost mai bune, altele previzibile și penibile de-a dreptul. 

Ce-ai simți dacă ți-aș spune că au fost episoade în istorie care l-ar face pe Slim Shady să se lase de meserie? Câțiva oameni din trecut s-ar califica cu brio la categoria thug life, iar replicile de mai jos le-au adus celebritatea vremurilor. Așa că le poți folosi drept inspirație pentru când vei avea nevoie. 

Păstorel Teodoreanu, pe numele de botez Alexandru Osvald, s-a născut pe 30 iulie 1894 la Dorohoi și a rămas în istorie ca un personaj boem și fascinant. A fost o fire polivalentă, fiind avocat, gastronom, oenolog și traducător, dar a cunoscut celebritatea ca epigramist. A fost, totodată, unul dintre preferații criticilor literari din secolul trecut, pentru că talentul său într-ale cuvintelor era incontestabil. Surprinzător sau nu, a fost printre altele și finul lui Mihail Sadoveanu, pentru care nu a avut mereu cuvinte de laudă. Epigramele lui Păstorel dedicate nașului au rămas în istorie.

O altă epigramă pe care Păstorel i-a închinat-o nașului Sadoveanu a fost cea care lua în derâdere apropierea celebrului romancier de puterea rusă de la acele vremuri.

Protipendada vremurilor nu a scăpat nici ea de condeiul ascuțit al epigramistului, printre cei ironizați fiind chiar Nicolae Iorga, somitate a culturii românești. Tot o epigramă i-a adus o condamnare de șase ani de temniță, din care Păstorel a executat trei, pentru că se pare că regimul comunist nu avea un simț al umorului prea dezvoltat.

În aceeași notă a beef-urilor cu oameni ai sistemului, Păstorel a avut ceva de împărțit și cu Romulus Zăroni. El a fost întâi ministru al Agriculturii și Domeniilor, apoi ministru al Cooperației în timpul guvernelor conduse de Petru Groza. A murit în 1962, dar până atunci a fost suficient timp ca Păstorel să-i scrie de bine despre cât de needucat e, ba chiar să facă un pic mișto și de Groza. 

La așa vorbe, există și un răspuns, deși nu există vreo dovadă că Zăroni ar fi spus următoarele vorbe: „Io nu mi-s decât ecoul, / Petru Groza este boul!” E, cumva, de înțeles de ce.

Altfel, despre Păstorel e bine să știi că i-a râs și morții în nas. Epitaful acestuia e o epigramă grăitoare pentru felul în care omul nostru și-a trăit viața.

Jean Moscopol e una dintre vocile care a umplut orele mici ale dimineților din barurile bucureștene din perioada interbelică. Doar că, odată cu finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, au venit comuniștii în România, iar Moscopol n-a mai avut așa o viață bună – asta și pentru că i-a detestat cu poftă pe noii conducători. Vezi asta foarte bine din următoarele versuri care fac trimitere la „apostolii lui Stalin”. A pierdut însă lupta cu regimul comunist și-a murit în afara țării – în 1980, în New York. Familia a aflat de moartea lui de la Radio Europa Liberă.

Tensiunile dintre Alexandru Macedonski și Mihai Eminescu erau bazate pe o animozitate profundă începută încă de pe vremea când cei doi poeți se aflau la Viena. În această perioadă, Eminescu a debutat în lumea literaturii și primea primele ovații, în timp ce Macedonski, cu o bună părere despre sine însuși, a publicat timid primele poezii, comparațiile între cei doi fiind inevitabile.

Exasperat de succesul lui Eminescu, Macedonski decide să se confrunte cu rivalul său direct prin intermediul poeziei, iar tensiunile dintre aceștia culminează în anul în care poetul nepereche Eminescu își pierde mințile și este internat în spital. Insensibil, Macedonski suscită condamnarea societății când publică poemul de mai jos.

Că a fost o alegere bună sau proastă de versuri nu mai contează. Macedonski a fost izolat de lumea literară – i-ai putea spune chiar canceled, în termenii moderni, și s-a autoexilat la Paris pentru câțiva ani. Dispariția lui Eminescu i-a dat ocazia să se reinventeze, fără complexe, în plan creativ și acum are șanse, poate egale, de-a pica la bac elevilor.

Caterina s-a născut în anul 1463 la Milano ca fiica nelegitimă a Marelui Duce de Milano Galleazzo Maria Sforza. S-a căsătorit la zece ani cu Giralomo Riario și devine rudă prin alianță cu Suveranul Pontif, alesul inimii fiind nepot al acestuia. După diverse jocuri politice în care s-a implicat pentru a impune un nou Papă, Caterina s-a găsit într-o poziție dificilă, deoarece dușmanul său Giovanni Battista Cybo a devenit Papa Inocențiu al optulea. 

Cum pe vremea aia nu prea îți doreai să îl ai pe Papă de adversar, soțul Caterinei a fost ucis, iar ea a devenit prizonieră. Caterina a fost eliberată pentru a liniști tensiunile sociale apărute ca urmare a încarcerării sale, dar copiii i-au fost ținuți ostatici pentru a evita orice tentativă de rebeliune a acesteia. 

A rămas în istorie pentru fraza pe care se presupune că a rostit-o imediat după ce a fost eliberată. Le-a arătat acestora organele genitale și le-a transmis că pot face orice vor cu copiii ei atât timp cât ea are ceea ce îi trebuie ca să facă alții. Alte surse istorice afirmă că și-a dezvelit organele genitale pentru a le semnala că este însărcinată și astfel amenințările legate de odraslele ostatice nu au vreun sens. 

Oricare dintre variante ar fi adevărată, Caterina Sforza își merită locul pe listă, pentru că, spre deosebire de alte personaje istorice, nu s-a rezumat doar la invective și persiflări, ci a ales și un mod practic de închide gura celor cu care era în conflict.

În caz că nu ai auzit până acum de cazacii zaporojeni, ar trebui să știi că ei sunt unii dintre strămoșii lipovenilor care locuiesc astăzi în România. Pe lângă asta, erau un popor războinic, curajos și plin de umor. Legenda spune că acestor bravi luptători însuși sultanul Mahomed al IV-lea le-a scris o epistolă prin care le cerea supunerea necondiționată.

Această cerere nu a fost tocmai pe placul cazacilor, care i-au răspuns sultanului într-un mod cel puțin original pentru acele vremuri.

Acest episod istoric este ilustrat într-un celebru tablou pictat de Ilia Repin și care se găsește și astăzi la Muzeul Rus din Sankt Petersburg. Pictorul a fost atât de fascinat de istoria acestui eveniment, încât încercările lui de a executa un tablou perfect au durat 11 ani.

Sultanul nu a gustat prea mult această scrisoare, astfel că otomanii au pornit o amplă acțiune militară care îi vizează și pe cazacii zaporojeni.

Fostul comandant de cursă lungă a fost un real tonomat politic de replici de închis gura. Probabil voiajele lungi și liniștea mării i-au dat timpul și starea necesară pentru a coace unele dintre cele mai bune replici din politica autohtonă. Băsescu a avut de-a lungul timpului multe de împărțit cu PSD-iștii și, deși cunoscuți ca oameni cu obraz gros, aceștia nu au ieșit prea bine din confruntările cu fostul președinte. 

Prima victimă a fost Adrian Năstase, căruia, într-o confruntare televizată Băsescu i-a adresat fraza celebră: „Adriane, nici nu știi, cât de mic începi să fii.” Traian a câștigat confruntarea – nu doar datorită acestei replici, dar ea a rămas în folclor. Cu câțiva ani înainte a scăpat în direct replica: „Muie, ți-am spus!” Nu e cert cui a spus-o, și el n-a venit cu clarificări din motive evidente, dar cel mai probabil i se adresa viitorului partener de coaliție Theodor Stolojan, alături de care a înființat Alianța DA (Dreptate și Adevăr) când Băsescu a preluat conducerea PD, iar Stolojan era șef PNL.

Pentru al doilea mandat de președinte, confruntarea a fost cu Mircea Geoană pe care l-a întrebat: „Aseară v-a plăcut la Sorin Ovidiu Vântu?” – și Geoană a sfârșit prin a fi președintele de-o seară al României. În fine, ca mai sus, nu doar datorită replicii a câștigat, dar și tipul ăsta de miștocăraie a ajutat. 

În fine, tot Traian Băsescu a fost cel care i-a dat lovitura de grație inamicului public numărul 1 de la acea vreme Liviu Dragnea. De la tribuna Parlamentului, Dragnea a afirmat că nu știa că Băsescu se pricepe și la creșterea porcilor, în contextul în care acesta cerea anchetarea afacerilor zootehnice ale familiei Dragnea. „Ați uitat că v-am crescut la PDL?” a fost replica lui Băsescu. 

În schimb, poate cea bună replică a lui Traian Băsescu a fost una de diplomație externă. A fost întrebat de un parlamentar rus dacă România are de gând să încerce o unire cu Republica Moldova și acesta a răspuns: „România nu are niciun fel de experiență în anexarea altor state”, speculând anexarea ilegală a Crimeei de către ruși în 2014.

Încă nu-i istorie, și probabil nu va fi, dar e un exemplu bun despre cum poți folosi vorbele când te chinui un pic și te pricepi la ele. Iar Mircea Dinescu nu este un străin al vorbelor meșteșugite și al jignirilor cu stil. Provocarea lansată de Gabriel Liiceanu în 2021 nu l-a lăsat pasiv. 

Gabriel Liiceanu a semnat un articol dur împotriva poetului în care spunea că eticheta de revoluționar a disidentului Mircea Dinescu este eronată. Specula inclusiv colaborarea sa cu Securitatea. Dinescu a răspuns pe Facebook. 

Aceste personaje sunt dovada vie sau, mă rog, unele au fost cândva dovada vie, că diss-ul își are originile mult mai adânci în societatea umană decât am bănui. Arta meșteșugirii cuvintelor și umilirea verbală și scrisă a persoanei pe care o detești e o treabă veche de când lumea și, deși personal nu încurajez violența verbală, uneori e bine să fii pregătit. Poți aspira la dictonul „Cel mai deștept cedează”, dar suntem încă la faza de „Ba p-a mă-tii”, așa că n-ar fi bine să duci lipsă de inspirație.