Am primit deja semnalul că ne apropiem de o extincție în masă, spun oamenii de știință

Dacă locuiești aproape de un râu sau un lac, probabil ai văzut pe marginea lor indicatoare care avertizează în privința înmulțirii periculoase a algelor și coloniilor de bacterii. Ei bine, un nou studiu arată că aceste explozii de alge indică un dezastru ecologic cauzat de oameni, similar cu cea mai severă extincție în masă din istoria planetei.

Acum 251 de milioane de ani, extincția de la sfârșitul perioadei permiene, cunoscută sub numele de „Moartea cea Mare”, a șters de pe fața planetei aproape 90 la sută dintre specii, ceea ce înseamnă că a fost cel mai grav eveniment de acest gen de pe Pământ.

Acum au apărut semne care preconizează apropierea unui eveniment similar, conform unei echipe de cercetători condusă de Chris Mays, un doctorand și paleobotanist de la Muzeul de Științe Naturale din Stockholm, Suedia. Cercetătorii au descoperit că înmulțirea excesivă a algelor și bacteriilor toxice din timpul Morții celei Mari este similară cu proliferarea recentă a bacteriilor în lacurile și râurile moderne – un fenomen asociat cu activitățile umane precum emisiile de gaze cu efect de seră, defrișările și distrugerea solului.

„Încă nu am ajuns acolo. În timpul extincției din Permian, nivelul dioxidului de carbon a crescut de șase ori, dar nivelul dioxidului de carbon din zilele noastre nu s-a dublat încă de la perioada preindustrială încoace”, a zis Mays într-un e-mail.

„Dar cum nivelul dioxidului de carbon crește rapid, o să ajungem acolo mai repede decât credem. Toate semnele indică asta: explozia coloniilor de alge și bacterii nocive, uraganele tot mai distructive, incendiile, inundațiile”, a avertizat el.

Corelația repetată a înmulțirii bacteriilor cu evenimentele de extincție în masă e un semn tulburător care preconizează schimbări ecologice majore, au raportat cercetătorii într-un studiu publicat pe 17 septembrie în revista Journal Communications. Într-adevăr, există multe dovezi care sugerează că ne aflăm în mijlocul unui alt eveniment major de extincție în masă cauzat de oameni.

Înmulțirea coloniilor de bacterii nu doar că ucide fauna din ape, ci și întârzie recuperarea ecosistemelor cu milioane de ani, a notat echipa.

Mays și colegii lui au ajuns la această concluzie îngrijorătoare după ce au analizat fosile de lângă Sydney, Australia, care există dinaintea extincției permiene.

Deși încă se dezbat mecanismele din spatele Morții celei Mari, se știe că aceasta a fost declanșată parțial de niște erupții vulcanice intense care au crescut dramatic temperatura globală și nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră. Acestea au fost urmate de incendii și secete care au distrus flora și pădurile.

Dispariția bruscă a pădurilor, care absorb dioxidul de carbon, a făcut o diferență enormă. Nutrienții și solul care erau metabolizate de aceste ecosisteme botanice au început să se infiltreze în apele din jur și au dat naștere unor colonii de bacterii toxice care deja erau înfloritoare din cauza temperaturilor mari și a nivelului mare de dioxid de carbon din atmosferă.

Aceste comunități microbiene sunt o parte integrantă a sistemelor acvatice din toată lumea, dar activitățile umane au dus la înmulțirea lor excesivă.

„Cele trei ingrediente principale ale acestei supe toxice sunt creșterea nivelului gazelor cu efect de seră, temperaturile mari și nutrienții în exces”, a zis Mays. „În timpul extincției din Permian și al altor evenimente meteorologice extreme, erupțiile vulcanice au favorizat primele două ingrediente, iar defrișarea l-a favorizat pe al treilea. După ce copacii au dispărut, solul s-a scurs în râuri și lacuri și le-a oferit microbilor toți nutrienții necesari să se prolifereze.”

„Astăzi, oamenii favorizează toate cele trei ingrediente din plin. Încălzirea globală și creșterea nivelului de dioxid de carbon sunt rezultatul inevitabil al arderii de combustibil fosil timp de sute de ani, iar agricultura a cauzat infiltrarea nutrienților în ape. Toate acestea au dus la înmulțirea coloniilor de alge și bacterii toxice”, a notat el.

Acest tipar amenință să se răspândească și să creeze zone mortale similare cu cele care au dus la Moartea cea Mare. Echipa lui Mays a zis că există paralele foarte clare între respectivul eveniment și evenimentele de azi.

„Concentrațiile de alge din extincția permiană erau la fel de mari ca cele pe care le întâlnim azi în diverse zone pe glob. Diferența e că Moartea cea Mare s-a declanșat fără ajutorul omului”, a zis Mays.

Echipa notează că temperatura optimă pentru aceste colonii de bacterii e de 20-32 de grade Celsius, adică temperatura verilor de la începutul triasicului, perioada care a urmat după era permiană. Studiul precizează că apele globale vor ajunge la aceste temperaturi până în 2100.

Dacă analizăm evenimentele de încălzire extremă din era preistorică, realizăm că ele sunt foarte similare cu schimbările climatice de azi. Doar că fosilele și rocile ne arată rezultatele încălzirii fără influența activităților umane, cum ar fi agricultura, defrișările sau pescuitul excesiv. Activitățile umane grăbesc și mai mult procesul.

„Se pare că poți cauza un număr mare de extincții doar prin eliberarea unei cantități mari de gaze cu efect de seră într-un timp scurt. Nu contează de unde provin gazele – vulcani, avioane, uzine cu cărbuni. Rezultatul e același”, a continuat el.

Urmărirea acestor colonii microbiene îi poate ajuta pe cercetători să prezică toate consecințele ecologice ale crizei climatice în următoarele decenii. Una dintre ele poate fi o recuperare extrem de târzie a ecosistemelor distruse de coloniile microbiene.

Mays și colegii lui au de gând să studieze rolul incendiilor în extincțiile în masă, cât și în dispariția pădurilor din America de Sud și Siberia.

„După cum ne arată fosilele, fără pădurile care absorb dioxidul de carbon, lumea poate rămâne fierbinte și nelocuibilă timp de sute de milenii. Deși incendiile au rolul lor în unele ecosisteme, cred că majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că prevenirea dispariției pădurilor e o prioritate globală, dacă vrem să reducem impactul încălzirii globale pe termen lung.”

„Spre deosebire de trecut, noi avem ocazia să prevenim răspândirea coloniilor microbiene toxice prin reducerea emisiilor cu efect de seră și curățarea apelor”, a concluzionat cercetătorul.