Fotografii și text de Élodie Chrisment/Hans Lucas
În ultimii ani, numărul prostituatelor care lucrează în pădurea Bois de Boulogne a crescut semnificativ, conform Poliției din Paris. Purtătoarea de cuvânt a Colectivului din arondismentul 16 al prostituatelor din Bois de Boulogne, un grup compus din prostituate independente care lucrează în Bois de Boulogne, a declarat că a numărat deja 180 de prostituate care lucrează în zonă: femei sau transsexuali, independente sau conectate la niște rețele.
Cum am studiat arhitectura, am fost mereu interesată de arhitecturi informale și de persoane care pot construi ceva din nimic. M-am întrebat de multe ori cum se descurcă populațiile marginalizate în aceste cartiere ostile sau violente. Am avut ocazia să lucrez în favelele din Rio de Janeiro și să urmăresc populațiile evacuate din Sichuan după construirea digului Three Gorges din Chongqing. Sunt interesată de acest stil de viață extrem. Din acest motiv, am început să examinez condițiile de lucru ale prostituatelor din Bois de Boulogne.
Videos by VICE
Așa a luat naștere, acum trei ani, seria mea de fotografii „Lăcașele plăcerii”. Bois de Boulogne e o zonă cunoscută de toată lumea. Toți parizienii știu ce se petrece acolo. E un loc istoric pentru prostituție, la fel ca strada Saint-Denis. Dar, în spatele copacilor, oamenii care practică un job disprețuit de mulți sunt și ei ființe umane. Mi s-au părut interesante spațiile create și adoptate ca „birouri ”
Majoritatea prostituatelor pe care le-am cunoscut sunt persoane transsexuale. Au trăit mai multe vieți până acum, din sătucul din America Latină, unde au avut de suferit, în copilărie, din cauza sexualității lor, și până în Franța, unde se luptă să supraviețuiască, să-și hrănească familia și, eventual, să iasă din pădure și să aibă o viață normală. Viața lor e o luptă continuă și știu că nu le va fi ușor. Ca să-și găsească un job, trebuie, mai întâi, să învețe franceza, să urmeze niște cursuri și să renunțe, treptat, la salariul asigurat de jobul din pădure. Asociațiile le ajută cum pot pe aceste femei, dar tot mai au mult de lucru până să le poată oferi o viață normală. Unele femei se străduiesc din greu să-și întrețină copiii și au un trai foarte dificil cu partenerul.
În fiecare dimineață, aceste femei vin în pădurea din Boulogne. Unele cu autobuzul, altele cu mașina. Mai întâi își instalează spațiul de lucru, în cadrul unui soi de ritual. Unele își pun cortul în pădure, altele își aranjează spațiul în spatele unui camion, altele își folosesc propriile mașini. Le acoperă geamurile, întind scaunele și aprind bețișoare parfumate. Apoi se aranjează, se machiază, se îmbracă sau se dezbracă. Acest ritual zilnic le ajută să intre în rol și să uite de viața „normală “, ca să poată avea performanțe bune. O cunoștință le gătește în fiecare zi și le trimite mâncare și băutură la prânz. Dar de multe ori nu au timp de prânz ; jobul le taie pofta de mâncare. De multe ori lucrează pe stomacul gol și vezi că le iese din geantă câte o sticlă de alcool. Înainte de ora 5 după-masa, se grăbesc să se schimbe și să strângă, stau de vorbă cu prietenele și se întorc la viața din oraș. Sosește „schimbul de noapte”.
Sunt obișnuite să fie privite cu dispreț, înjurate și agresate. Eu am venit să le vizitez în fiecare săptămână. De fiecare dată le-am adus printuri cu fotografiile pe care le făcusem cu o săptămână înainte. Îmi oferă timpul și poveștile lor, așa că mi se pare normal să le ofer și eu ceva în schimb. Îmi spun că sunt liberale, că nu au un șef sau un pește, ceea ce a simplificat mult întâlnirile și discuțiile noastre. Cu timpul, au înțeles că fețele și identitățile lor nu sunt neapărat importante în abordarea mea fotografică.
Am cunoscut și câțiva clienți. E dificil să creionez un profil: sunt bărbați de toate vârstele și naționalitățile – tineri, studenți, tătici care au scaun de copil instalat în mașină. Majoritatea se întâlnesc cu prostituatele ca să se descarce. Înainte veneau aici să petreacă, acum vin ca la sanatoriu, să se vindece, mi-a zis o prostituată. Au un rol social și măsoară nivelul tristeții sexuale din Île-de-France. Toți clienții mi-au confirmat acest lucru.
Am fost surprinsă să descopăr un spațiu foarte ierarhizat, la nivel urban. Are un cod de comportament și legi nerecunoscute de mulți. S-a dezvoltat aici o lume paralelă în două feluri distincte, una de zi și una de noapte, cu două populații diferite. Clienții nu sunt la fel. Pădurea ilustrează și consecințele politicilor guvernamentale și ale crize economice. Nu mai există solidaritate între aceste femei sau, dacă există solidaritate, e diferită de cea din trecut. La nivel individual și uman, sunt impresionată constant de curajul lor. Reușesc să supraviețuiască într-o țară a cărei limbă și cultură nu o cunosc și fac jobul ăsta în fiecare zi într-un mediu ostil. Toate sunt femei în căutarea unei vieți normale, care vor să se integreze în societatea actuală.
Vezi și alte lucrări ale lui Élodie pe site-ul ei.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe proiecte foto pe VICE:
Fotografii de la concursul de frumusețe pentru cămile, din 2015
Fotografiile care îți arată absurdul vieții în Republica Moldova
Fotografii cu pustietatea superbă din centrul Bucureștiului, de Crăciun
Ce fotografii ți-au furat ochii în 2015
