Ilustrație de Cei Willis
Injectarea heroinei nu este pentru oricine. Unii oameni se panichează doar când se vorbește despre vaccinuri și nu se pot gândi la donarea de sânge fără să leșine din cauza spaimei. Dacă ai o asemenea fobie, sunt slabe şansele c-o să dezvolți o dependență față de drogurile intravenoase. Totuși, frica de ace nu este întotdeauna suficientă pentru a îndepărta oamenii de acest comportament destul de nociv.
Videos by VICE
Pe lângă excepțiile recunoscute, există destui dependenți de heroină care se injectează, dar partea ciudată este că niciunul nu a ținut vreodată o seringă în mână. Sunt o mulțime de motive pentru care se întâmplă asta, dar unul dintre cele mai importante este că injectarea drogurilor e mai dificilă decât crezi, iar acele nu vin însoțite de un manual cu instrucțiuni.
Majoritatea celor care se injectează au început ca mine, cu venele sănătoase și vizibile. Totuși, după o vreme în care-ţi tot poluezi fluxul sangvin, venele devin cu mult mai greu de găsit și de înţepat.
După câțiva ani de injectat droguri, ajunsesem la un impas. Toate locurile injectate anterior dispăruseră simultan. Încă mai existau părți pe care nu le-am folosit, unele pentru că erau greu de atins și altele pentru că bunul simț mi-a dictat să le evit, așa că am perseverat pentru un timp. Dar cum nu am găsit o soluție pe termen scurt, am pornit în căutarea unei persoane care ar putea să mă injecteze.
Am ajuns să mă folosesc de tot felul de oameni, care se droghează intravenos, ca să-mi injecteze heroina. De obicei erau oameni cu care nu avem nicio legătură, pe care nici măcar nu-i cunoșteam atât de bine, pentru că toate contactele mele cu drogurile din Marea Britanie se rezumă la întâlnirile cu dealerul. După câteva luni în care m-am bazat pe acești oameni ca să-mi introducă doza zilnică, venele din mâna mea au devenit din ce în ce mai puțin vizibile. Oamenii refuzau să-și mai piardă timpul, şi au vrut să-mi injecteze gâtul sau abdomenul, zone pe care nu le-am injectat înainte, unde se vedeau și se simțeau venele. Nu am vrut să încep să mă injectez acolo, dar problema cu dependența este că uneori simți că nu mai nici o altă opțiune.
Mereu mi s-a părut ciudat cu câtă inconștiență am fost de acord ca oricine să mă injecteze. Am avut foarte puțin de spus în legătură cu asta, chiar dacă erau corpul şi drogurile mele. Fără îndoială situația este la fel și în cazul celorlalți. Am vazut oameni care trăgeau aer în seringă, iar beneficiarul trebuia să spere că nu moare când va fi injectat. Am văzut oameni care ștergeau vârful acului cu degetele sau care injectau în piele, în loc de vene (ambele sunt de rău). Dar nu poţi să te plângi, pentru că te temi că va trebui să găsești pe altcineva care să facă treaba asta pentru tine, sau c-o să-ți pierzi doza.
Atunci când rogi pe cineva să te injecteze, obiceiul e să-i dai din drogurile tale sau să-i dai bani să-şi cumpere, ceea ce transformă totul într-o provocare financiară, cât şi într-un fel de piață neagră a dependenților care caută ajutor și sprijin. Prețul mediu pentru a injecta pe cineva este o pungă de droguri în valoare de 10$, sau mai puțin de atât, dacă îi dai jumate din drogurile tale. Prețul se aplică pentru fiecare unitate (gram, linie, fum), ceea ce îi încurajează pe consumatori să ia mai mult decât ar lua de obicei.
Fotografie realizată de autor
Am vorbit cu Jane (toți cei cărora le-am luat interviul m-au rugat să le schimb numele), care în ciuda fricii de ace, a stat zece ani pe heroină. A început să consume droguri intravenoase cu un fost iubit. Mi-a spus că în timp ce se recupera după ruptura legăturii lor emoționale, și-a dat seama că exista atașament fizic mult mai puternic care trebuia satisfăcut: dorința de a injecta droguri.
„Am fost norocoasă, pentru că aveam pe cineva de încredere și mă ajuta,” mi-a spus ea. „Aș prefera să o facă nişte cunoscuți, dar nu e posibil să stai să-i injectezi droguri altcuiva tot timpul”
Deloc surprinzător, această situație are un impact la fel de mare asupra portofelului tău, cât și asupra trupului. Lui Jane, care lucrează două joburi part-time, i se pare frustrantă finanțarea noii dependențe, dar și a celor care o injectează. Am întrebat-o de ce ia asemenea măsuri extreme doar ca să i se injecteze droguri, când ar putea să folosească o altă metodă de ingerare, ca fumatul.
„Cred că imi place să mă pedepsesc”, mi-a zis ea. „Când mă injectez, situația mea pe termen scurt devine puțin mai bună, dar efectele pe termen lung asupra sănătăţii se înrăutățesc. Această situație este un coșmar și nu o recomand nimănui, dar nu am nicio dorință să încep să fumez. Singura metodă prin care aș putea să-mi imbunătățesc situația ar fi să invăț să mă injectez singură.
Joy, o altă consumatoare cu care am vorbit, a ramas fără persoana care să o injecteze, atunci când partenerul ei a fost inchis în inchisoare pentru 12 luni. „După ce am digerat veștile, am fost doborâtă că am realizat că aveam droguri și nu le puteam consuma,” mi-a zis ea. „După multe încercări eșuate, m-a surprins cât de puțin am consumat de fapt în ultimii ani. “
Fotografie realizată de autor
Cei care nu-și pot injecta doza ajung să colinde străzile ca să-și găsească un dependent de droguri fără adăpost, care ar putea fi convins de o pungă de zece dolari. Joy a explicat: „Nu mă puteam gândi la cineva care ar putea să facă treaba asta pentru mine, așa că m-am dus la o biserică care servea micul-dejun pentru oamenii străzii.”
„M-am chinuit toată seara să bag o doză, dar treaba era îngreunată de faptul c-aveam deja sistemul circulator distrus. Ziua următoare a fost oribilă. Am vomitat toată noaptea și m-am întrebat dacă s-ar putea să-ți fie atât de rău încât să nu mai poţi să ieşi din casă și, în final, să cazi jos şi să mori.”
Să injectezi oameni cu substanțe interzise, clar nu e cel mai etic lucru pe care ai putea să-l faci. Chit că persoana care știe cum să bage doza intravenos nu are bani sau droguri, se creează un dezechilibru din cauza faptului că beneficiarul are fizic nevoie de acea persoană ca să-și hrănească dependența.
Mereu i-am condamnat pe cei care îi injectează pe alţii, dar după ce am simţit lipsa de droguri, cel puţin le-am înţeles raționamentul. Din cauza nivelurilor crescute de anxietate, disperare și panică care se instalează pe măsură ce drogul părăsește sistemul, ţi se pare din ce în ce mai rezonabilă încălcarea legii sau acționarea împotriva valorilor personale.
Pachete de heroină
L-am rugat pe Nick, care în prezent se aprovizionează din drogurile altei persone, să-și exprime părerea despre această situație.
Când l-am întrebat despre cum a decurs relația cu acea persoană, el a zis: „Locuiesc într-o casă cu alte trei persoane care îşi injectează droguri, deci ca rezidenți primim multe întrebări de la oameni care ne roagă dacă putem putem să facem rost de droguri pentru ei sau dacă pot să tragă un fum. Am refuzat-o prima dată (pe persoana pe care o injectez), dar una dintre persoanele cu care locuiesc a făcut asta pentru ea, pentru prima și ultima oară, dar ea s-a întors și următoarea zi.”
L-am întrebat ce l-a făcut să se razgandească. „Sincer, nu mai aveam nimic și nu-mi permiteam să refuz droguri,” a răspuns. La început, fluxul continuu de heroină ajungea cât să mă convingă să continui, dar ea aștepta să-i injectez doze pe tot parcursul zilei.”
L-am întrebat dacă s-a obișnuit să injecteze femeia sau dacă era ceva ce îl deranja în acest moment. „E ciudat, pentru că încă o fac, dar mă face să mă simt ca dracu,” mi-a zis el. „Am vrut să spun nu, dar cand era cazul s-o fac, nu puteam. Când nu sunt într-o dispoziție bună, mi se pare imposibil să refuz o pungă. Altfel, totul se duce de râpă!”
„E greu să accept ideea că am fost cumpărat,” a continuat el. „Ca să fiu sincer, m-am săturat de toată treaba asta. Nu vreau să-mi dau găuri, și cu atât mai mult altcuiva.”
Fotografie realizată de autor
Momentan, pot să mă injectez singură, așa că nu am fost forțată să găsesc pe altcineva ca să mă ajute. Nu toţi pot să spună același lucru, iar unii trebuie să facă rost de o sumă dublă de bani ca să cumpere o cantitate dublă de droguri şi să alerge după cineva zilnic ca să-i injecteze.
Deci ce se poate face pentru a reduce riscul? O soluție ar fi introducerea unor locuri de injectare supravegheate, precum cele din Elveția, Germania, Spania, Danemarca și Olanda. Dar cum serviciile legate de droguri din UK se bazeză pe tratarea dependenței de heroină cu metadonă, mulți consumatori au trecut la o nouă dependență. Nu e un rezultat tocmai îmbucurător.
O problemă asemănătoare, care necesită atenție, este dependența de injectarea în sine. De exemplu am cunoscut oameni care au renunțat la heroină, dar au continuat să-și injecteze apă în vene. Și când am întrebat-o pe Joy dacă ar lua în considerare fumatul în loc de injectat, ea a zis, „Nu am fumat doza niciodată, dar nu cred ca m-aș putea opri din injectat. Reprezintă o parte atât de mare din dependenţa mea, încât mă întreb dacă mă pedepsesc prin forma asta neobișnuită de auto-distrugere, care sunt sigură că s-ar diminua dacă aș putea să mă injectez singură.”
Pentru cei care se injectează demult, procesul concret de preparare a drogurilor devine foarte intens şi reprezintă o parte importantă din viața lor.
Această reacţie este explicată de eliberarea dopaminei în creier în timpul în care se pregătește doza cu diverse dispozitive speciale pentru droguri. Fenomenul este cunoscut sub numele de „condiţionare a stimulilor” sau „stimulare condiționată”. De fapt e o afecțiune care se poate trata în timp și prin terapie.
Soluția care m-ar ajuta să merg mai departe ar fi să merg la specialiști, să fac terapie cognitiv-comportamentală și să încerc recuperarea prin abstinență. Nu e vorba dacă ai droguri, sau dacă le ai și nu știi să le injectezi. Asta este baza întregii probleme. Să înveţi să trăiești fără droguri ar fi calea cea mai rapidă către recuperare, nu substituirea unui drog care provoacă dependență, cu altul, ca în cazul tratamentului cu metadonă. Din păcate e ușor de zis și greu de făcut.
Traducere: Adelina Amzăr
Citeşte mai multe despre heroină:
Mi-am vândut chiloţii purtaţi pentru heroină
Dependenţii de heroină sunt forţaţi să spele pe jos prin secţiile de poliţie
În Olanda, drogaţii se plâng de heroina oferită gratis de stat