18+

Ce am învățat despre bărbați din cariera mea de prostituată

Ca majoritatea femeilor, am fost sexualizată de mai multe ori decât pot număra, fie cu sau fără permisiunea mea. Șefii mi-au spus să port o fustă data viitoare – cu cât mai scurtă, cu atât mai bine. Ca aproape oricare altă femeie pe care o cunosc, am stat într-o cafenea, cu o carte în mână, doar ca să fiu ținută ostatică de un bărbat oarecare, care din afară părea că poartă o conversație nevinovată cu mine. Pentru că nu vor să fie nepoliticoase sau hărțuite, nici fizic, nici verbal, femeile intră în conversație cu hărțuitorii atât timp cât este necesar. Un tip a aruncat cu cafea fierbinte în mine pentru că am refuzat să-i zâmbesc când mi-a făcut un „compliment”. Am avut prieteni, colegi de clasă și de muncă care m-au lăsat fără cuvinte cu câte un comentariu venit de nicăieri despre forma fundului meu sau mărimea sânilor.

Când am devenit lucrătoare sexuală, am avut un fel de moment de a-ha! Mi-am dat seama că era treabă grea să-i suport pe bărbați – și că nu trebuia s-o fac pe gratis. Indiferent dacă lucram ca dansatoare la bar în Londra, într-un club de lux în New York sau în vreun bar îndesat pe o autostradă în vestul mijlociu, bărbații erau la fel. Ei nu voiau doar să dansez, ci și să tac și să-i ascult în timp ce se plângeau de muncă sau de rahaturile fostelor. Eram terapeută, consilier matrimonial, consilier pe probleme de orientare profesională şi preot. Eu sunt plătită pentru munca emoțională pe care bărbații cred că sunt îndreptățiți să o primească gratis de la femei. Și – spre deosebire de alte joburi de prestare servicii sau de realitate – dacă un tip era incredibil de nașpa, paza ar fi intervenit în timp ce eu aș fi plecat.

Videos by VICE

Câțiva ani mai târziu, când m-am întors în domeniul ăsta ca escortă pe Craiglist, situația era similară: era mai mult despre partea emoțională decât despre cea fizică. Sexul în sine nu era foarte diferit de întâlnirile pe care le aveam atunci când nu lucram în domeniu. Câteodată plăcute, dar de cele mai multe ori ușor de uitat. Nevoile bărbaților aveau prioritare, indiferent dacă o făceam gratis sau pe bani. Până să mă apuc să fac sex pe bani, precum multe alte femei, aveam în spate o grămadă de futaiuri care mă lăsaseră pustiită. Măcar, ca prostituată, eram plătită.

Să crezi că toate lucrătoarele sexuale sunt în mod inerent victimizate de profesia lor invalidează experiențele celor care au trecut cu adevărat prin asta. Deși lucrătoarele sexuale sunt expuse unui risc mai mare de victimizare din cauza naturii infracționale și stigmatului muncii lor – nu sunt, într-o zi obișnuită, mai mult sau mai puțin hărțuite sau exploatate decât orice altă femeie din societatea asta sexistă. Astea fiind zise, să crezi că industria sexului nu are un efect asupra vieților private și a identității prostituatelor– așa cum argumentează unii susținători ai industriei – este o gândire la fel de limitată.

Ani de zile după ieșirea din industrie am încercat să accept şi să înțeleg experiențele sexuale complicate pe care le-am avut de-a lungul vieții. Se pare că, acum, femeile care n-au cerut bani pentru sex au ajuns la o concluzie similară: de la mișcarea #metoo și Harvey Weinstein la Cat Person, povestea foarte citită (și dezbătută), apărută în New York, despre o noapte nasoală în oraș cu Aziz Ansari; vorbim despre o cultură a hărțuirii sexuale și a semnificației „sex prost” în termeni mai largi. Vorbim despre experiențe consensuale care ne lasă nesatisfăcute, de parcă am fi fost folosite. Am ajuns să ne dăm seama că să-ți dai consimțământul nu este uneori suficient.

Mișcarea #metoo a mers mai departe și a complicat înțelegerea noastră asupra conceptului de sex etic. Sexul etic nu este doar consensual – nu exploatează, este protejat, este sincer, este plăcut. Ceva poate fi consensual și nasol în acelaşi timp – exploatator, nesincer, nesigur, neplăcut. Așadar am ajuns într-un punct în care trecem dincolo de ideea de „viol”. Mi-am cumpărat singură apartamentul ăsta după ce am părăsit industria. M-am împăcat cu faptul că serviciile sexuale pe care le-am prestat pentru bani, cu toate că au fost consensuale, au fost imorale în alte feluri. Mă exploatau. Erau lipsite de bucurie. Nu aveam nimic în comun cu clienții mei. Câteodată îi uram.



Când am părăsit industria, am început să caut orice lipsea în viața mea intimă: voiam ca sexul să fie plăcut și să nu mă facă să simt folosită. Voiam un partener romantic cu care puteam să fiu sinceră și care îmi împărtășea valorile. Voiam pe cineva care să mă trateze cu îngrijorare și respect. Sigur că unele prostituate pot să găsească asta şi în timp ce lucrează în industrie – și unele lucrătoare sexuale privilegiate pot să găsească asta chiar printre clienții lor –, dar majoritatea îmi imaginez că se așteaptă la mult mai puțin (ca multe alte femei).

Fiind atât de familiarizată cu abuzul, am intrat într-o relație codependentă cu un bărbat care a profitat de mine din punct de vedere financiar, folosind în același timp împotriva mea faptul că eram o prostituată. După ce l-am părăsit și am început să întâlnesc bărbați online, mă grăbeam prea repede să mă culc cu ei. Sexul prea devreme însemna că mă îndrăgosteam puternic de bărbați pe care îi simțeam compatibili din punct de vedere sexual, dar cu care nu aveam nimic altceva în comun. A trebuit să-mi las deoparte toate gândurile care au la bază rutina și prin care femeile sunt încurajate să amâne sexul, pentru a sparge tiparul obiceiurilor mele proaste într-ale datingului.

Într-un final, am învățat să-i evit pe cei care se încadrează în tiparul „clienți” – bărbați atât de preocupați de propria persoană, încât abia îmi remarcă prezența. Bărbați care aleg un bar ca loc pentru prima sau a doua întâlnire, deși nu pun gura pe alcool. Bărbați care vorbesc iar și iar despre romanele lor, dar nu mă întreabă niciodată cu ce mă ocup eu. Am încetat să le mai ofer tuturor timpul meu și l-am păstrat pentru bărbații pe care chiar i-am găsit interesați. Am început să le cer bărbaților la fel de mult spațiu pe cât îşi rezervă şi ei.

Am început să iau în calcul sexul într-o relație împlinită şi funcțională din punct de vedere emoțional. Aventurile cu străinii erau uşoare, pe când sexul într-o relație prezenta anumite provocări. Nu ştiam cum să mă comport – sau, mai exact, nu ştiam cum „să nu” mă comport. Mă obişnuisem atât de mult să mă prefac. Cu toate că am fost o profesionistă într-ale plăcerii, ca multe alte femei, aveam sentimente contradictorii despre reciprocitate. După sute de parteneri, nu ți-aş fi putut spune ce anume mă excita.

Bărbatul cu care m-am măritat într-un final a fost, încă de la început, grijuliu. Din punct de vedere al muncii emoționale, îşi face partea. Una dintre cele mai importante diferențe între a face sex cu soțul meu şi un client este că cel din urmă contoriza întâlnirea. La început, dacă simțea că nu mă bucuram de sex sau avea senzația că nu vreau să continuăm, se oprea. Comunicam constant – fie verbal sau în alt mod – înainte, după sau în timpul sexului. Ca să fiu sinceră, chestiile astea îmi omorau cheful la început. Am învățat că trebuie să accept să fiu văzută pentru a primi intimitate.

Încă mai sunt nevoită să depun muncă emoțională. Zilele trecute, după ce un bărbat m-a ajutat să car căruțul pe treptele din fața blocului, l-am ascultat politicos în timp ce îmi dădea sfaturi despre creşterea copilului. Când s-a oferit să se întoarcă cu o cutie de haine pentru bebeluşi abia folosite, l-am refuzat politicos. Câteodată sunt politicoasă. Este doar amabil, îmi spun. Ştie unde locuiesc. Noaptea trecută, când un tip de la sală a insistat să-mi dau jos căştile ca să-mi complimenteze rutina, i-am spus să mă lase în pace. Bărbații sunt bărbați şi, din experiența mea, sunt cu toții în căutarea unui singur lucru: un pic de atenție, nişte companie, un boost de ego, poate sex. Îmi cer scuze, domnilor, nu mai este ăsta job-ul meu.

Acest articol a apărut inițial în VICE US.

https://www.facebook.com/viceromania/