Subiectul ăsta în sine mă face să mă simt bătrână. Da, o să scriu un text despre revistele de adolescenți din anii 90 și începutul anilor 2000, astăzi, când telefonul mobil este ca o prelungire a mâinii, iar tinerii nu au clară nici ideea de chioşc de ziare, darămite că ar exista opţiunea de a-şi cumpăra reviste de acolo. Asta în cazul în care ar mai exista astfel de reviste.
Când revistele astea despre care o să auzi în continuare își duceau zilele de glorie, puştii nu erau ultratehnologizaţi, iar Bravo sau Popcorn erau singurele noastre legături cu lumea entertainment-ului de afară. Împărțeam revistele în pauză, la școală, dar mai ales în timpul orelor, pe sub bancă. Nu știu de ce, dar alea erau locul şi momentul cele mai potrivite pentru a devora cu ochii ieşiţi din orbite pagini cu şi despre sex.
Videos by VICE
Paginile astea, de cele mai multe ori rupte din reviste, erau apoi ascunse bine, că nu voiai să te prindă ai tăi cu material „pornografic‟. Deşi, s-o zicem p-aia dreapta, şi ei voiau să înveţi despre sex de unde oi putea, chiar şi din schemele explicite ale unei fiţuici, numai de acasă nu.
Piața asta de reviste a murit, în România, prin 2008
Dar revistele nu erau cumpărate doar de puberi cu hormonii în clocot, ca să înveţe cum să se masturbeze corect, ci şi de puştii ăia care, acum 20 şi mai bine de ani, erau fanii oricui. Pe atunci, şi mai ales în România, accesul la viața vedetelor, la ce a mai făcut ăla sau ce melodie a mai scos ălalalt era unul dificil şi scump și se câștiga în schimbul achiziției unei reviste, al unui poster sau, mai rar, al unui bilet la concert. Sau mai aflai de una-alta de la prieteni, la discotecă:
Sebastian Kadas, redactor-şef al revistei Bravo România între anii 1999 şi 2007, spune că declinul acestor reviste colorate a început prin 2008, căci, aşa cum televizorul a omorât radioul, internetul a rezolvat partea asta cu publicaţiile pe print. „Boom-ul revistelor, în general, a început prin anii ‛90, cu artişti ca Madonna, Michael Jackson sau Bon Jovi. Singura metodă de a afla informaţii despre aceştia era prin intermediul revistelor. Pe la începutul lui 2008 a început declinul, cauzat în egală măsură de criza industriei muzicale, a filmului, care începuse să facă blockbustere în serie, şi de internetul care a devenit un fel de piaţă în care găseai tot ce voiai‟, spune Sebastian.
E adevărat că Bravo-ul românesc a făcut furori într-o ţară avidă de ştiri cu celebrităţi, însă tonul era dat în Germania, de revista mamă editată de Bauer, un clasic al genului, până la urmă. Unul care vindea, în 1996, de exemplu, 1,4 milioane de copii per ediţie, pentru ca astăzi să scadă la doar un sfert de milion.
Scurt inventar al figurilor din revistele pentru adolescenți
Cine erau cele mai populare chipuri acum 20 sau chiar 30 de ani? Răspunsul îl găseşti dacă ai răbdare să răsfoieşti toate arhiva online de coperți ale publicaţiei, din 1956 şi până în prezent, puse la dispoziţia nostalgicilor la această adresă. Vei descoperi, prin ’80, multe coperți cu trupa A-ha şi cu austriacul Falco (îl ştiţi, tipul ăla care striga obsesiv Jeanny), câte un Depeche Mode, Modern Talking, Samantha Fox, Vanilla Ice şi, curios, Prinţesa Stephanie de Monaco în costum de baie.
Un deceniu mai târziu, ce dădeau ei pe copertă cam apărea şi pe la noi: Take That, Bon Jovi, Michael Jackson, The Kelly Family, Backstreet Boys, Spice Girls, Marky Mark şi un Jared Leto debutant pe atunci. Adică oameni care cântau cam așa:
Cu toate acestea, fostul redactor-şef Bravo spune răspicat: atât în Germania, cât şi la noi cele mai populare rubrici n-aveau legătură cu numele celebre. Erau paginile de educaţie sexuală. „Până şi astăzi, publicaţia oferă cele mai bune sfaturi pentru adolescenţi. Şi să nu uităm de posterele cu vedete, și astăzi adolescenții cumpără revista pentru ele‟.
În 2000 rupeau revistele cu Akcent, 3 Sud Est şi Animal X
Bineînţeles că aveam şi noi talente locale demne măcar de o trimitere pe copertă, pe vremea în care fabrica de staruri româneşti lucra la foc continuu. Tot de la Sebastian Kadas citire: „Subiectele de copertă erau alese pe baza planurilor de promovare ale caselor de discuri şi ale companiilor de distribuţie de filme. Ştiam când şi cum se vor lansa anumite proiecte, se făceau şedinţe de redacţie săptămânale în care se discuta ce-ar putea funcţiona pentru copertă. Cele mai bine vândute numere ale revistei Bravo au fost copertele cu Akcent, 3 Sud Est, Animal X, Britney Spears, Candy şi coperta cu Claudia Pavel, fostă Cream, în care era învelită doar cu frunze. Ca o regulă, majoritatea vedetelor româneşti aveau mai mult succes decât cele străine‟.
Nu se poate să fi fost cititor avid de reviste de adolescenţi şi să nu fi avut măcar un număr din Popcorn, celălalt titlul care domina piaţa la noi, născut, însă, tot de nemţi. Un titlu care-şi împărţea vedetele vremii şi sfaturile în materie de sex cu Bravo, singura deosebire între ele fiind frecvenţa.
Popcorn apărea lunar. Nu-l mai găseşti de mult la chioşcuri, dar, dacă ţi-e dor sau eşti colecţionar, îţi poţi cumpăra de pe Okazii tot felul de numere vechi şi, să zicem, de colecţie. Eu am găsit unul din ianuarie 1998, cu Backstreet Boys pe copertă şi Metallica în interior, pentru care posesorul cere 10 lei.
Oricum, la capitolul format, design şi hârtie stăteam mai bine decât vecinii din Ungaria, unde am descoperit numărul ăsta destul de tristuţ, din 1990, cu Madonna pe copertă.
„Nimeni nu e singur‟ dacă apare în Salut
Dar cum să rememorăm anii de glorie ai revistelor pentru puşti fără să ne aducem aminte de Salut, revista lui George Mihăiţă? Reţeta era împrumutată din Occident, însă prezentarea era mult mai sărăcuţă, iar despre hârtie nici nu e cazul să mai vorbim.
Chestia era simplă: se luau nişte Michael Jackson, Depeche Mode sau alte vedete de după Revoluţie, se condimentau cu rubrici despre sex şi confesiuni melodramatice ale puberilor români la celebra rubrică „Nimeni nu e singur‟ şi gata. „32 de pagini, 5 postere, 195 de lei”, strigă un slogan, înghesuit într-un colţ al acestui număr din anul 1993, cu Rod Steward, Loredana, Temişan şi Cotabiţă.
Dacă citești câteva din mesajele trimise redacției de către adolescenții de atunci înțelegi câte miliarde de ani lumină separă lumea de atunci, față de cea din zilele noastre.
„Mă dor îngrozitor prostia şi minciuna, şi nopţile cărora nu le văd capătul. Mă dor visele, gândurile, mă dor picioarele, mâinile, mă dor degetele şi ochii neputinţei, mă doare EU. Mă numesc Cristina… şi Mihaela şi…cum vrei tu. Am 18 ani şi n-am găsit încă scopul vieţii mele. Ai văzut vreodată un suflet? Nu? Vino să-l vezi pe-al meu!”. Cristina
„Fiind departe, descopăr că te iubesc mai mult decât aş fi crezut vreodată. E ca un vânt care se ridică şi dispare, care crezi că e numai o adiere jucăuşă şi deodată inima se pleacă în faţa lui, la fel ca o salcie în furtună. Te iubesc, inimă a inimii mele, linişte unică în tot ce e agitaţie, te iubesc pe tine, care auzi dacă unei flori îi este sete şi dacă a obosit timpul. Da, te iubesc. Am scris iubire? Iartă! Citeşte ardoare!”. Virginia
„Plâng tot timpul când mă gândesc că trebuie să mă despart de el, mă doare teribil de tare capul, nu ştiu ce să fac. Cu ce-am greşit în faţa lui Dumnezeu de mă pedepseşte astfel? Cu ce-am greşit dacă am oferit iubirea, dragostea mea unui băiat?”. Nicoleta
„A doua tentativă de sinucidere a fost astă-vară. M-am gândit să mă arunc de pe bloc, dar mi se părea că nu voi muri. Când m-am întors de la bunica mea, am aflat că sunt însărcinată. I-am spus prietenul meu, cu care eram deja de un an, dar el mi-a râs în faţă şi mi-a spus că nu e copilul lui. Că sunt o târfă şi că nu va accepta bastardul” Anonim
„Relu, iubitul meu, a fost şantajat de mama mea: dacă mai vrea să mă aibă pe mine, să o aibă din când în când şi pe ea. După multe discuţii, l-am pus să aleagă: ori cu două femei, ori niciuna. Silit fiind, s-a culcat cu mama mea, apoi cu mine. De ce v-am scris: pot s-o dau în judecată pe mama mea?”. Marinela
Topurile se trimiteau la redacție, scrise cu creionul
Dacă azi afli cine rupe în muzică după numărul de descărcări de pe internet sau de vizualizări pe YouTube, atunci, topurile Salut se contabilizau cu creionul, după preferinţele liceenilor trimise prin scrisori. Şi arătau cam aşa: 1. Michael Jackson – „Scream‟, 2. Queen – „Bohemian Rapsody‟, 3. Timpuri Noi – „Luca‟.
În final, mai aveam o singură curiozitate. Voiam să aflu, direct de la sursă, ce artist de la noi a zâmbit cel mai convingător pe coperte. Bine că n-am făcut vreun pariu sau ceva, sigur îl pierdeam. Pentru perioada 1999 şi 2007, când a condus Bravo România, Sebastian Kadas ne dă un răspuns la care, sincer, nu mă aşteptam: „Cel mai bine vândută copertă a fost cu Akcent, prima copertă oficială de după lansarea single-ului «Ţi-am promis (N-am bani de bilet)». Acel număr din revistă era aproape epuizat la toate punctele de vânzare din ţară. În anul ăla, Akcent a devenit trupa cu cele mai multe apariţii pe coperta Bravo. Cred că au apărut pe zece din cele 24 de numere anuale‟.
Urmărește VICE pe Facebook
Citește și alte materiale despre anii ’90:
Cum era să trăiești în anii ’90 în căminele din București
Cum era să copilărești în anii ’90, în România
Madonna anilor ’90, în toată splendoarea