În ultimul an Coaliția pentru Familie (CpF) te-a învățat intens ce este o familie. Mașinăria de propagandă homofobă și creștinopată, cu strânse legături cu extrema dreaptă și Putin, a fabricat cea mai mare dezbatere despre drepturile minorității LGBT în România. S-au prins în hora tradțional românească vedete care îți explică de ce contează doar majoritățile în țara asta sau pseudovedete care, cică, l-au descoperit pe Hristos și-acum le arată ei calea cea dreaptă tinerilor debusolați și supărați pe nedreptățile vieții.

S-au mai prins și politicienii disperați să-și câștige electoratul. Cu cartea naționalismului în mânecă, partidele României, că-s de stânga sau de dreapta, și-au tras o ie peste costumele de sute de euro și-au îmbrățișat retorica CpF. Bugetarul cu imperiu, Liviu Dragnea, și președinta care a îngropat PNL-ul, Alina Gorghiu, sunt fermi susținători ai democrației impuse de Coaliția pentru Familie. Șeful pesediștilor vrea referendum la primăvară, deși liderii CpF și-ar fi dorit să-mpingă demersul toxic pentru 11 decembrie. În Spania, guvernul socialist a fost ăla care a reușit legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex, în 2005, la noi, stânga se ia oricând de mână cu PRU să-ajute la „împlinierea destinului colectiv al Neamului Românesc".

Nici cu USR nu mi-e rușine, deși Nicușor Dan n-a vorbit mai nimic despre drepturile LGBT, doar Clotilde Armand a dat cu bâta-n perete prin postarea ei de pe Facebook, în care susținea organizarea acestui referendum. Franțuzoaica și-a editat statusul de zece ori ca să o dreagă, dar n-a mai crezut-o nimeni.

Politicienii au supt cât au putut din discuția asta, prezentă mai degrabă în spațiul virtual, cu gândul că tot mai mulți români vor pune ștampila pe partidul lor. Am vorbit cu mai mulți membri ai comunității LGBT din România, gay și lesbiene, să văd cum se simt în postura asta de „carne de tun" pentru politicienii români și cum cred ei că drepturile lor au ajuns o miză electorală, fiind mai degrabă numerică și nu ideologică.

VICE: Cum a ajuns LGBT-ul o cauză electorală în 2016?
Larisa: Aș presupune că atenția dată cauzelor LGBT e un trend general. De aici, de la mine din scaun, îmi pare că, în ultimii doi-trei ani, s-a vorbit despre gay rights mai mult decât s-a vorbit în ultimii 12, pe plan mondial. De la țările care au legalizat căsătoriile gay la toate vedetele care și-au făcut coming-out-ul sau care s-au declarat aliați. Totuși, am o vagă bănuială că la noi LGBT-ul a ajuns miză electorală din greșeală.

A contat discursul Coaliției pentru Familie?
Demersul Coaliției a căpătat legtimitate pe un schelet de întrebări și voturi fără nuanțe. Pe genul de întrebare care conține un hint către răspuns („credeți că familia trebuie să fie formată dintr-un bărbat și o femeie?"), care nu dă omului ocazia să stea pe gânduri: „Oare am cunoscut vreodată pe cineva care să fie atras de o persoană de același sex?" „Oare dacă cel mai bun prieten s-ar dovedi a fi…?" etc. Nu deschide o dezbatere. Scoate la iveală doar primul impuls, de a poziționa ceva diferit de tine cât mai departe de tine. Iei toate slăbiciunile și fricile și lipsurile unui om, și i le proiectezi pe acei „ceilalți". Cam asta a făcut Coaliția, și da, evident că a căpătat amploare.

Expunerea vine însă și cu anumite riscuri. Ai simțit mai multă ură în jurul tău?
Am simțit că discursul homofob devine „un drept". Că the white privileged majority se simte, dintr-o dată, stigmatizată și minoritară pentru că „își spune părerea". Că diferența dintre hate speech și părere a devenit și mai puțin clară. Dacă ei cer drepturi, eu de ce să n-o fac? Ceea ce e nasol.

Cum ți se pare poziționarea evidentă a politicienilor români?
Când ai un electorat amorțit care, dintr-o dată, se acidulează la ceva, normal că devii atent la acel ceva, ca politician. Chiar dacă nu îți pasă realmente de subiect. Probabil că foarte puțini sunt ăia care nu dorm nopțile de grija „pericolului" homosexualității sau care au deasupra patului, scris cu litere de aur, valorile creștine, dar evident că iei cu trei mâini oportunitatea de a-ți asigura trei milioane de votanți.

Vrei să-mi zici cu cine o să votezi și de ce?
Da. O să votez cu USR. Pentru că par umani.

Nici USR nu s-au arătat foarte interesați de drepturile gay.
Mă gândesc că îmi doresc în primul rând politicieni corecți, oameni, nu mașinării de spălat bani. Și abia atunci poate o să fie loc și de dezbateri pe teme LGBT.

Cum crezi că va fi viața ta după ce va câștiga PSD alegerile de duminică?
Mult mai plină de politică, probabil. Ceea ce nu-mi doream neapărat.

VICE: Cum de drepturile gay au ajuns miză politică anul ăsta?
Vlad: Coaliția pentru Familie este principalul motiv. Și-au folosit la maximum toată influența politică pentru a presa Parlamentul să organizeze un referendum în același timp cu alegerile parlamentare. Dacă-ți amintești, totul a început în octombrie 2016, când au organizat adunarea „pro-familie" de opt-zece mii de oameni la Oradea, mai apoi au început discuțiile cu partidele, s-a încercat forțarea procesului de modificare a Constituției și s-a ajuns, într-un final, la protocoale semnate de PNL și ALDE.

Crezi că s-ar fi discutat atât de mult despre drepturile minorității gay în România fără toate astea?
Coaliția a revigorat comunitatea LGBT și aliații. Așa e cu grupurile minoritare, când se simt sub atac, crește identitatea de grup, se formează solidarități între oameni care poate până mai ieri nu aveau nicio miză în tema LGBT.

Pe tine te-a afectat cumva, la nivel personal, retorica asta a Coaliției?
N-aș vrea să intru în detalii, dar da, vedem o escaladare a amenințărilor, a violenței verbale. Eu, personal, chiar am fost urmărit pe stradă și amenințat, însă nu am depus plângere la poliție din lipsă de probe. Sunt vedetă deja pe paginile conservatoare oricum, diverse video-uri cu mine circulă. Avem un coleg de la MozaiQ care a primit un telefon de amenințare după ce numarul său (public, e drept) a fost preluat pe pagina Coaliției.

Se schimbă ceva după ce câștigă PSD alegerile astea?
Dacă mă uit pe listele PSD, văd persoane care militează pentru drepturile omului, Petre Florin Manole, Ciprian Necula, la București, sau Gabriel Horia Nasra la Cluj, așa că sunt optimist. Dacă nu aș fi optimist n-aș mai lupta pentru drepturi egale.

VICE: Coaliția pentru Familie a aruncat drepturile LGBT pe masa politicienilor?
Andrada: Coaliția pentru Familie se definește ca vocea autohtonismului etnic și a creștinismului. În concluzie, miza este de a crea o societate homofobă, sexistă, rasistă și fascistă. Comunitatea LGBTQ e prima victimă, în cuprinsul celor 50 de măsuri ale Coaliției, femeia este definită ca un simplu mijloc în vederea unui scop, ea este valorizată exclusiv prin capacitatea ei de a naște copii.

Simți vreun fel de schimbare după retorica asta a Coaliției pentru Familie?
Având în vedere tipul de propagandă, e mai ușor de citit care e procentul celor care aderă la „valorile creștine" atunci când te uiți în jurul tău. Da, simt ură. Și toată povestea asta e un reminder claustrofobic pentru mine că există un număr atât de mare de oameni care oricând ar putea să genereze violență pe tema asta. Înainte de campania pentru alegeri, politicienii au avut o poziționare destul de evidentă.
Este pentru prima oară în istoria politică post-decembristă când partidele politice din România fie aderă explicit la valorile Coaliției, fie aleg să tacă pe această temă.

Propaganda asta care te face automat necredincios dacă ești anti-Coaliția pentru Familie a câștigat o grămadă de adepți. Tu crezi în Dumnezeu?
Pentru mine Dumnezeu este cea mai mare prăjeala a umanității, sub pretextul căruia s-au făcut enorm de multe hate crimes. Care încă continuă. Să zicem că PSD câștigă alegerile de duminică. Ce se va schimba?
Fără excepție toate partidele sunt vinovate pentru ce se întâmplă. Ignoranța și lașitatea lor o sa ducă la un declic politic grav, în care nici măcar democrația liberală nu o sa ne mai „salveze".

VICE: Membrii LGBT din România au ieșit din conul de umbră în 2016 și ca miză electorală?
Mihnea: Mă întreb de ce nu a ajuns până acum. Se pare că 2016 a fost anul în care comunitatea LGBT și-a făcut coming-outul pe scena politică. Desigur, de parteneriat civil se discuta de mult timp însă puține din discuțiile purtate în Parlament au reușit să rezoneze cu publicul larg. Însă anul acesta avem pentru prima oară o conversație extinsă despre cum înțelege România ca în următorii ani să protejeze drepturile unei comunități care până în 2001 trăia în ilegalitate.

Ai putea spune că, de fapt, campania pe care o duce Coaliția pentru Familie v-a ajutat?
Sigur, Coaliția pentru Familie ne-a dat un imbold și a aruncat o comunitate din genericul „dulap" în prim-plan pentru trei milioane de oameni care nu prea știau care-i treaba cu persoanele, cuplurile și familiile LGBT. Tot răul spre bine – acum am avut ocazia să le povestim și să-i facem să înțeleagă.

Dar există și riscuri. Te-a afectat treaba asta?
Implicarea mea în mișcarea LGBT a pornit prin 2014, iar anul ăsta am văzut cum discursul instigator la ură a luat niște proporții la care nu mă așteptam, ca intensitate. Când declari că „apărăm familia tradițională" e clar că există un inamic care vrea să îți ia ceva. În cazul nostru, situația este cu atât mai ușor de manipulat cu cât „inamicul" este invizibil, neînțeles de mulți și ușor de demonizat. Este o tactică clasică de comunicare politică, exersată nu doar în România. În Slovacia, Alianța pentru Familie a demarat în februarie 2015 același proces. În Croația au încercat la fel, în decembrie 2013. Nu mai contează ce neam, contează că salvarea o au ei. Ei și biserica.

Politicienii au început să ia mai în serios tema LGBT sau e doar o miză elecotrală?
Mulți politicieni au simțit presiunea Coaliție pentru Familie și au cedat. Câțiva au folosit Coaliția ca instrument de atac politic, însă este încurajator că mesajul politicienilor a fost unul de mjloc. Sunt trei mesaje care încep să se contureze în discursul politic: nu putem să ignorăm nici trei milioane de semnături, dar nici să marginalizăm o comunitate; putem avea referendum, dar cu prag de validare de 50%+1 din populație, nu cu prag de 30% cum este legislația acum; trebuie evitat conflictul între valorile tradiționale și drepturile minorităților. Aceste mesaje de fapt sunt sănătoase politic și lasă loc dezbaterii și dezvoltării de proiecte legislative care să sprijine comunitatea LGBT și familia.

Care-s candidații care susțin drepturile LGBT?
Într-un astfel de climat, sunt cu atât mai de respectat politicienii care și-au exprimat deschis susținerea pentru drepturi egale. Și pentru prima oară, nu ne bucurăm doar de sprijinul susținut al lui Remus Cernea, ci și a unor noi candidați precum Florina Presadă (USR), Petre Florin Manole și Ciprian Necula (PSD) precum și Vișinel Bălan (independent).

Tu crezi în Dumnezeu?
Cred că binele, la fel ca răul, vine din oameni. Cred că putem face lumea mai bună sau mai rea pentru toți sau pentru o parte din oameni. Cred că pentru mine este mai util să fac bine pe strada mea, în orașul meu și în țara mea în loc să mă rog pentru o lume mai bună. Așa cum declara și Marșul de acum căteva săptămâni, cred că „Dumnezeu nu face Politică". Dumnezeu a ajuns să fie o armă politică și asta afectează pe toată lumea, indiferent de credințele personale.

O să te duci la vot?
De la primul meu vot am o tradiție în familie – iată că pot și eu să am o tradiție. În ziua votului, merg cu mama, tata și restul familiei la vot și după urmărim și dezbatem știrile electorale ale zilei. Duminica aceasta nu o să fie o excepție.

Se va schimba viața ta după votul de duminică?
Duminică nu o să fie un singur câștigător. Mă aștept ca PSD să ia un scor mare, dar am încredere că o să fie o victorie morală și pentru Uniunea Salvați România, Remus Cernea și Vișinel Bălan care vor reuși să intre in Parlament. Indiferent de cum se vor configura forțele politice în Parlament, viața și activitatea mea în domeniul LGBT o să fie la fel.

VICE: Cum crezi că a ajuns comunitatea LGBT pe agenda politicienilor?
Andrei: Tema nu a ajuns întâmplător pe agenda electorală a candidaților, ci a fost calculată conform unui calendar bine pus la punct de CpF. Efortul de a strânge trei milioane de semnături (deși cinci sute de mii ar fi fost suficiente) accentuează tocmai această intenție bine premeditată de a șantaja politicienii populiști și de-ai atrage de partea unui discurs homofob. Cele trei milioane de voturi pe care le țin cei de la Coaliție sunt halca pe care se bat politicienii. Cu sau fără referendum. PNL-ul, într-un exces de zel populist a semnat și pact ca să demonstreze că-s mai catolici decât Papa.

Discursul a continuat, deși referendumul s-a mutat pentru anul viitor.
Politicienii nu s-au poziționat până acum de unii singuri pentru familia tradițională. Nu am întâlnit în vreun program electoral un mesaj anti LGBT (tema era ignorată complet, ceea ce nu e neapărat mai bine). Majoritatea clasei politice e homofobă (și nu numai, derapajele de incorectitudine politică sunt foarte dese și nu se rezumă doar la comunitatea LGBT), însă șantajul Coaliției a adus la suprafață un discurs retrograd.

Dar găsești ceva pozitiv în toată mișcarea asta?
N-aș descrie acțiunea Coaliției ca un beneficiu, dar câteva aspecte pozitive legate de modul în care a reacționat comunitatea sunt. Acest reflector pus pe persoanele LGBT devine în același timp o oportunitate. Rareori îți dă cineva un microfon și atâta expunere pe care ai putea să o folosești pentru a clarifica lucrurile.

Cu cine o să votezi?
Sunt doi candidați cool pe listele PSD, Petre Florin Manole și Ciprian Neculă. Apoi mai e Remus Cernea, care e grozav și mai nou are și pisică, ăsta-i un avantaj. Și Florina Presada e LGBT friendly. Dar eu nu am buletin de București, deci doar mă uit

Pai, du-te acasă să votezi.
Nu știu cu cine să votez. Nu prea am cu cine în Slobozia.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii interesante despre alegeri:
Dacă vrei să le dai țeapă politicienilor români, fă-te observator în loc să te plângi pe net
Am întrebat liceeni din România cu cine ar vota și mi-au arătat de ce totul le provoacă scârbă
Am întrebat tineri din România cu cine votează și am înțeles de ce niciun partid nu e ok pentru ei