Pe 20 noiembrie, în Rotterdam, dezastrul după o noapte de proteste antiguvern încă e vizibil pe străzi, iar ziarele dau pe afară de știri despre o iarnă grea, plină de boală și măsuri de prevenție. Așa că încerc să evadez din mizerie la un târg luxos de lifestyle numit Masters Expo (anterior se numea Masters of LXRY și înainte de asta Millionaire Fair) în Amsterdam RAI. Am fost invitat la o după-amiaza VIP, iar tematica este Roaring Twenties: o oportunitate excelentă să aflu dacă anii 20 ai secolului ăsta sunt într-adevăr o bucurie pentru bogați.
Când vorbim despre Roaring Twenties, te gândești de obicei la anii 1920. Acea epocă a fost descrisă în cărți (mai exact, cartea Marele Gatsby) ca fiind o perioadă bahică a clasei superioare care, după ororile Primului Război Mondial și ale Gripei Spaniole, s-a răsfățat cu șampanie, piscine, pălării cu pene și alte desfrâuri. În ultimii doi ani, au apărut nenumărate articole în reviste care promiteau vremuri de aur comparabile. Doar că ele nu au venit încă pentru cei cu salariul mediu sau mic.
Videos by VICE
La intrarea în templul luxuriant, se vede puțin din grandoarea care sper că mă așteaptă în interior. „Nu pare așa de impresionant”, îi spune o tânără pe tocuri prietenului ei, cumva dezamăgită. „E doar un târg”, îi răspunde el. Are dreptate cu asta, dar acum că numele s-a schimbat din nou, abia poți distinge de afară că ăsta e un târg plin de bărci, mașini și oameni scumpi. „Masters Expo” sună mai degrabă a ziua de absolvire a unei academii de artă. Posterele nu spun nimic, zici că-s din serialul cu gangsteri Peaky Blinders sau ceva film despre era Prohibiției. Și anii 20, dar cu o latură mai puțin festivă.
Înăuntru, ca întotdeauna, mașinile de curse, diamantele și iahturile strălucesc în lumina reflectoarelor. Dar strategia de comunicare slabă pare doar o cale prin care lumea răutăcioasă să nu afle ce se petrece în interior. Chiar și la cel mai exclusivist târg de lifestyle, limita nu este cerul. Pe un poster pentru complexul de apartamente de lux The Mayor scrie: „Amstelveen este răspunsul”. Chiar și pentru milionari e aparent dificil să găsească o locuință în centrul capitalei. La un stand mare de la intrare poți cumpără metri pătrați de natură care este apoi protejată. „Bogații sunt diferiți de tine și de mine”, a scris Scott F. Fitzgerald, dar încă locuiesc pe aceeași planetă.
Când mă gândesc la anii 1920, îmi vine în minte dezastrul de pe Titanic. Nava de croazieră gigantică, simbolul progresului tehnologic, era pe drum spre America când a lovit un aisberg și s-a scufundat. În 2021 se vând aici croaziere cu scopul de a da peste un aisberg. Cu nava de cinci stele Le Commandant Charcot poți să faci o călătorie polară de două săptămâni pentru prețul de 33 de mii de euro „în lux franțuzesc”. „Am crezut că o să mă plictisesc, dar nu a fost așa”, zice Stephen, un american versat în călătorii care lucrează pentru organizație și a navigat la Polul Nord. Spune că a văzut opt urși polari, că nu s-a întunecat niciodată și că gheața a fost foarte impresionantă. „Când am intrat în zona de 90 de grade, am deschis șampania și am făcut tot felul de petreceri.” O mare bucurie.
Cu toate astea, Stephen nu vede aceste călătorii ca fiind escapism fără griji, fiindcă spre deosebire de anii 1920, schimbarea climatică (și odată cu ea topirea calotei glaciare) este o problemă de necontestat. „Ducem sustenabilitatea la un nou nivel!” spune el. Nava lor hibrid este opțiunea cea mai prietenoasă cu mediul, oamenii de știință pot călători gratis, și se țin prelegeri despre Pământul care se încălzește, spune el. „Oamenii de pe vapor pun și întrebări”. Dacă l-aș crede pe Stephen, aceste călătorii ar putea chiar ajuta la combaterea schimbărilor climatice: „Când pasagerii văd cât de frumoase și vulnerabile sunt regiunile polare, vor vrea să le protejeze.”
Paradoxal, exact opusul pare că s-a întâmplat pentru el. „Bineînțeles că din punct de vedere istoric există din ce în ce mai puțină gheață, dar apare și gheață nouă în fiecare an. În timpul croazierei, a trebuit să trecem prin gheață zile la rând. E gheață pretutindeni!” Și repetă că a văzut urși polari.
Potrivit Rosannei, o femeie de afaceri plină de farmec cu care am băut mai târziu șampanie la bar, schimbarea climatică este prohibiția de azi. „Trebuie să ne gândim la ce vom face diferit, să elaborăm noi modele de afaceri. De data asta este o adevărată perturbare.” În timpul său liber ajută tinere antreprenoare care se confruntă cu obstacole. Nici ea nu a fost scutită de ele. „Împreună cu soțul meu deținem o pensiune în Modena, în apropiere de Bologna. Este un complex frumos, un adevărat paradis cu priveliște deasupra dealurilor. Dar când am vrut să-l deschidem, a început pandemia și nu au venit invitații. Apoi am locuit doar noi acolo.” Bucurie.
E plăcut la barul ăsta care e oferit de către Icoinic. Este un startup de criptomonede care încearcă să reducă decalajul din lumea financiară tradițională. Intru într-o discuție cu șeful, Egbert Krop. Vorbim despre hiperinflația din Republica Weimar în anii 1920, care a forțat oamenii să se ducă la brutărie cu o roabă plină de bancnote. În lumea criptomonedelor inflația nu are loc niciodată, spune Egbert. Prețul diferitelor monede poate fluctua mult, dar este încrezător în conceptul de cripto pe termen lung. Egbert operează într-o afacere prosperă, dar nu se pierde în euforia decadentă. Spune lucruri precum: „Am destui bani ca să nu mai muncesc, dar de ce aș face-o?”. Mai vine și la târg, unde poți cumpăra cele mai grozave lucruri, doar ca să-și ia o cutie cu vin. „Nu sunt atât de materialist.”
Disprețul pentru lucruri frumoase pare să fie răspândit la scară largă printre noii bogătani care-și fac averile în lumea digitală. Puțin mai încolo este un Lamborghini pictat de artistul PabloLücker. Mașina (în valoare de jumătate de milion) este ca un extra drăguț, o poți primi pe gratis cu o operă de artă digitală vândută de Pablo. Opera include un NFT și, prin urmare, poate crește semnificativ în valoare. Pablo vrea să schimbe lucrurile aici, spune el. „Mulți oameni sunt puțin blazați.”
Atmosfera de la standul lui este fără îndoială plină de viață. M-am întâlnit cu actorul Manuel Broekman și iubita lui, Adriana Mosk, care dezvoltă oglinzi smart, printre altele. Manuel spune că aproape că a distrus un Lamborghini cu mult timp înainte să o facă Dave Rowlvink și Afrojack. Pablo adaugă că i-a plăcut să dea cu pensula lui aspră pe mașina scumpă. Dar poate cel mai disprețuitor din lumea fizică este YouTuberul Kwebbelkop. Se gândește să cumpere NFT-Lambo. „Nu pentru Lamborghini, ci pentru NFT”. Spune că vrea să vândă mașina. „Și apoi să mă bucur de distrugerea autostrăzii digitale cu NFT-ul.”
La ora șase, distracția s-a terminat. Din păcate, măsurile guvernamentale anti-corona nu fac o excepție pentru Masters Expo. A fost o zi drăguță, dar momentan, anii 20 cei plini de veselie par mai degrabă un vis decât o realitate. Și tocmai în sectoarele în care se fac profituri mari în ciuda vremurilor grele, cei care câștigă cel mai mult tind către modestie și eficiență în locul hedonismului nestăpânit. Din păcate.
Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.