Acum trei săptămâni am fost la Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis din Alexandria. Festivalul ăsta a ajuns la a unșpea ediție și e un fenomen, un curent, un must go pentru tinerii care le au cu teatrul și evenimentul anului pentru locuitorii unui oraș în care nu se întâmplă mai nimic cultural.

Prima dată am ajuns la Ideo Ideis acum trei ani, când am scris la Colaj, gazeta neoficială a festivalului. Anul ăsta nu m-am dus să scriu, ci am vrut să văd spectacole și să-l ascult pe Adrian Ghenie, dar ceva mi-a făcut degetul mare să apese butonul rec al reportofonului. Apoi, același „ceva” m-a făcut să mă gândesc ceva vreme, până am luat decizia să scriu textul ăsta.

Videos by VICE

Într-o după-amiază, stăteam cuibărită într-un puf roșu din cortul amplasat în fața Casei de Cultură. Eram la o sesiune de Q&A, unde cei care puneau întrebări erau liceeni lungiți și ei pe pufuri, iar cei care răspundeau erau Șerban Pavlu, Andi Vasluianu, Cătălin Ștefănescu și Corina Șuteu. Adică doi actori de teatru și film, realizatorul emisiunii Garantat 100 % și Ministrul Culturii.

La un moment dat s-a auzit din ușa cortului o voce stridentă. O bătrână de 70 de ani, cu două franzele la subraț, a întrebat: „Dumneavoastră ați văzut piesa de teatru Omul Pernă? Și dacă da, v-ați duce copilul la piesa asta?”. Întrebările femeii s-au rostogolit în cort în momentul în care Vasluianu povestea că oamenii în vârstă se plâng că azi nu se mai fac BD-uri. Vasluianu i-a răspuns femeii că n-a văzut Omul Pernă. „Păi foarte rău, ar trebui să vă uitați înainte la spectacolele pe care le aduceți aici”, a continuat femeia.

Citește și: De ce teatrele românești sunt conduse de actori și regizori cu mandate infinite

Cu o seară înainte, doamna cu părul alb fusese la spectacolul ăsta cu nepoata ei de 11 ani. Piesa Omul Pernă e scrisă de britanicul Martin McDonagh și spune povestea unui scriitor interogat de doi detectivi în legătură cu textele lui care seamănă izbitor cu crimele din oraș. După vreo zece minute, a ieșit cu fetița de mână, pentru că limbajul i s-a părut prea vulgar. În drum spre casă, trecuse și pe la cortul din fața Casei de Cultură, unde rula filmul Lumea e a mea. „Iar aici se făcea sex”, a spus femeia revoltată. A urmat o explozie de râsete, continuată de întrebarea lui Ștefănescu: „Ce se făcea, doamnă?”. Imaginea era atât de pitorească, încât efectiv n-aveai cum să te abții.

Femeia, vizibil deranjată că a fost luată la mișto fiindcă n-a zis clar că filmul avea scene de sex, a continuat să-și înșire nemulțumirile. „Filmele de la primele ediții au fost foarte bune, aveau ce să învețe.” A mai zis că liceenii nici nu sunt atenți la ce se vorbește acolo, că i-a luat somnul, moment în care iar s-a râs cu sughițuri, dar cine a stat aproape de intrare a văzut că cineva dormea pe bune.

Una peste alta, femeia a părut inițial bunica aia cicălitoare. A mai adăugat că o altă nepoată a ei se află printre copiii din cort, după care Ștefănescu i-a urat: „Să rămâneți vigilentă!”.

FEMEIA DE 70 DE ANI CARE IESE DIN CASĂ PENTRU TEATRU ȘI FILM

Chiar dacă am râs la început, mi s-a părut ceva de admirat la femeia asta. A depășit pragul televizorului și s-a dus să vadă filme și spectacole de teatru. Încă de la prima ediție a festivalului. Chiar nu cred că mulți bunici de vârsta ei fac asta când se întâmplă un eveniment la ei în oraș, așa că zilele următoare am căutat-o pe doamna cu pâinile, ca pe pâinea caldă.

Singura pistă pe care o aveam era nepoata ei despre care spusese că se află printre participanți. Fata nu fusese de fapt în cort în momentul cu pricina, dar am dat de ea prin președinta festivalului. Nepoata a sunat-o pe bunică și mi-a dat-o la telefon. Mă gândeam că e supărată că am râs cu toții de ea și că n-o să vrea să stea de vorbă cu mine. I-am spus că aș vrea să scriu un reportaj prin care să o cunoaștem. Devenise deja un personaj, se vorbea despre ea la bere și la cafea printre participanții la Ideo Ideis. „Sigur, mamă, eu sunt foarte deschisă”, mi-a spus la telefon.

Pentru că scena cu nuditate care o deranjase era din filmul Lumea e a mea, am vorbit la o cafea, despre cum vede ea lumea de azi și despre cum a fost lumea ei.

Și asta am înțeles despre ea:

FEMEIA ASTA ÎNȚELEGE EXACT CE ÎNSEAMNĂ UN PLĂTITOR DE TAXE

Ioana Cioacă are 70 de ani și a îndrăznit să-și spună părerea, pentru că se consideră printre contribuitorii la festival. „În ianuarie mă duc să plătesc impozitul la primărie pentru clădirea în care stau și luna viitoare plătesc impozitul obligatoriu. Pentru că primăria este sponsor la Ideo Ideis, am și eu o contribuție, poate să fie de cinci bani, pentru că e plătit din impozitul meu”.

Nu ține cont că în fața ei e Cătălin Ștefănescu, primarul sau vreun puști de școală. Dacă nu e de acord cu ce aude, o să-ți zică în față. Într-o zi i-a ținut piept primarului unei comune din județ:

„Era îmbrăcat de la pantof alb până la freză neagră. Pantof alb, scârțaia când mergea, pantaloni albi, la o dungă de te tăia, un tricou alb cu o dunguță bleu, mi-aduceam aminte de tinerețea mea, dar ce-a putut să-i iasă din guriță… Și m-am întors spre el. «Mă, mamă, nu ți-e rușine să scoți asemenea nenorociri pe gură?»”.

Soțul îi zice să nu se mai ia de oamenii mari, că nu-i mai educă ea acum, dar ea nu-l ascultă. „Mă’, nu-i mai educ eu acuma, dar dacă tu taci din gură, eu tac din gură, moare omul lângă noi dacă noi nu-i întindem mâna să-l ridicăm. Am ajuns nepăsători”.

Libera exprimare e cel mai mare drept pe care l-a câștigat după Revoluție. „Nu pot să las să treacă lucrurile pe lângă mine, dacă nu-mi convine să nu zic nimic.”

TOATĂ VIAȚA A FOST O OPTIMISTĂ

Ioana Cioacă are trei fete și toate au făcut facultate pe vremea lui Ceaușescu. Probabil că ai auzit de la ai tăi cât de greu era să ai pe vremea aia „școli înalte”.

Când una dintre fetele ei a dat prima dată admiterea la Industrie Ușoară la Iași, a picat. I s-a făcut frică, așa că anul următor s-a hotărât abia în penultima zi de înscriere că vrea să-și mai încerce o dată norocul la Iași, de data asta la Mecanică. Seara i-a zis mamei: „Hai să mergem la gară”, iar mama nu a stat pe gânduri chiar dacă „atunci trebuia să-ți iei bilet cu o lună înainte. Am stat de la Alexandria până la București și de la București la Iași pe culoarul trenului, în cămașă de noapte sau în pijama”, povestește Ioana Cioacă.

Ține minte și acum numărul exact de candidați care s-au bătut pe cele 30 de locuri. „Erau înscriși 1 257 de copii”. A meritat. Fata ei a intrat a șaptea.

Tot așa făcea și când primea telefon dimineața de la Iași, că fetei i s-a terminat mâncarea. Gătea repede, apoi se urca-n primul tren. „Plecam de la Alexandria cu personalul până la București la trei jumate ziua. La unșpe noaptea aveam accelerat, dimineața la cinci eram în Iași și la ora unu veneam înapoi”.

REGRETĂ CĂ N-ARE STUDII SUPERIOARE

Ioana Cioacă a mândră că a ținut trei copiii în facultate, dar are un mare regret. „Îmi pare rău că-n ăștia zece ani cât au făcut fetele facultatea, n-am făcut și eu la fără frecvență cel puțin una, dacă nu două.” Ar fi dat la Matematică sau la ASE și s-ar fi făcut contabilă. Crede că ar fi trăit altfel, iar acum ar fi avut o pensie peste o mie de lei.

I-a plăcut matematica de mică, a făcut liceul real pe vremea în care doar vreo doi copii din sat ajungeau la liceu. „Am vrut să dau la facultate, dar la vremea aia trebuiau să te susțină părinții din toate punctele de vedere și părinții mei n-au avut posibilitate.” Timp de un an a fost profă de mate la un gimnaziu, iar apoi a fost zece ani planificatoare la Cooperația Meșteșugărească.

„Aveam secții de cămăși, de frizerie, de depanări radio-TV și trebuia să planificăm. că la sfârșitul anului respectiva secție trebuie să aducă atâta producție sau atâția bani încasați. Apoi am lucrat 15 ani la o cooperativă de construcții. Și de acolo cred că vine defectul ăsta de a fi impulsivă. Majoritatea sunt muncitori necalificați și trebuie să te adaptezi mediului. Și acolo se vorbea urât.”

Probabil acum înțelegi de ce asociază înjurăturile cu șantierul.

FOLOSEȘTE FACEBOOK ȘI SKYPE

Are o nepoată în Anglia și nu, nu vorbește cu ea pe fix sau prin scrisori, ci fix pe Facebook și Skype. „Am un calculator mai bătrânesc, așa ca mine”. Dă comentarii, like-uri, tot ce trebuie. Recunoaște că putea să citească pe net despre spectacolul Omul Pernă înainte să-l vadă. Ea i-a dat bani nepoatei de 11 ani să cumpere biletele, fiindcă fetița participase la un atelier aproape de Casa de Cultură, unde se ținea spectacolul.

Crede că trebuia să i se spună fetei că în spectacol se vorbește urât, altfel e ca și cum ai da țigări unui copil și presupui că sunt pentru un adult.

Până la urmă i-a trecut supărarea, o să mai vină și la anul la Ideo Ideis, dar o să se informeze mai bine înainte. Dacă va fi cazul, o să fie din nou critică.

Întotdeauna am crezut în dialogul între generații. De curând, i-am dat bunicii mele, care are doar șapte clase și care regretă și ea că n-a făcut școală, să citească Lumea Sofiei, o carte în care istoria filosofiei e povestită pe înțelesul unei fete de 14 ani. Mamaia a ajuns pe la jumate și mi-a zis că i-a deschis mintea, a mai găsit niște răspunsuri.

Bunicii sunt chiar mișto dacă știi cum să-i iei.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre cultură, în general:
Rezistenţa prin cultură sau cum să dai la ruşi în gură
Întrebarea zilei: Vreți să treacă cultura prin caloriferul lui Marga?
Am încercat să fac un proiect cu Ministerul Culturii și m-au tratat ca pe ultimul gunoi