Identitate

De ce victimele violenței domestice rămân în pericol chiar și după un ordin de protecție

violenta domestica

În urmă cu ceva ani, într-o dimineață de iarnă, Jillian a fost atacată de iubitul ei, Roger, cu care se certa și se împăca frecvent. Deși purta mai multe straturi de haine, pentru că era frig, Jillian a rămas, în urma atacului, cu vânătăi mari pe spate, semne roșii pe gât și urme de degete pe brațe. În timp ce se îndepărta, Roger a urlat că data viitoare o s-o bage în spital.

Prietenii lui Jillian au încurajat-o să meargă la poliție, iar Roger a fost arestat și s-a emis un ordin de protecție împotriva lui. Nu doar că era obligat să evite orice contact cu Jillian, dar a trebuit să predea toate armele de foc și a pierdut dreptul de a cumpăra unele noi.

Videos by VICE

Deși sunt considerate instrumente care le salvează viața victimelor violenței domestice, ordinele de protecție au și ele probleme. Procesul prin care poți obține un astfel de ordin e complicat, intimidant și, uneori, periculos, plus că au un termen de expirare.

Jillian a aflat asta pe pielea ei. Timp de un an – atât durează un ordin de protecție în Carolina de Nord, deși poate fi extins pentru încă doi ani – s-a bazat că ordinul de protecție îl va ține pe Roger la distanță. După ce a trecut anul respectiv, multă lume i-a recomandat să nu-l extindă, pentru că nu mai avea rost, așa că l-a lăsat să expire. Dar, după o lună, a fost surprinsă și alarmată să-l vadă pe Roger la o adunare publică. Acesta a început să o sune și să-i trimită e-mail-uri. I-a contactat prietenii și șeful de la job.

Jillian a realizat că fusese o greșeală să nu extindă ordinul de protecție. Dar tribunalul a decis că, pentru că Roger nu o atacase fizic timp de un an, nu avea rost să facă apel. Abia după șase luni, când a venit cu dovezi că Roger o hărțuise în tot acel timp, a primit în sfârșit un ordin nou de protecție. A hotărât că nu va mai face niciodată aceeași greșeală.


Peste jumătate dintre victimele feminine ale omuciderilor sunt ucise de un partener intim, conform unui raport CDC din 2017. Numeroase studii au descoperit că despărțirea duce adesea la uciderea partenerei, ceea ce înseamnă că e extrem de periculos pentru o victimă a violenței domestice să iasă din relație. Iar April Zeoli, profesoară de criminologie la Michigan State University, a zis că, de multe ori, despărțirea începe în contextul unui ordin de protecție. Majoritatea femeilor aplică pentru așa ceva după un act de violență severă, inclusiv abuz fizic sau sexual.

„Ordinele de protecție sunt instrumente importante de care persoanele care au fost abuzate de parteneri se pot folosi pentru a implica sistemul de justiție și a obține restricții pentru arme de foc”, a zis Zeoli. „Când cineva cere un ordin de protecție, e o decizie personală. Trebuie să analizeze bine care vor fi consecințele asupra siguranței lor, pentru că unele femei riscă să fie abuzate din nou.”

Jennifer Payne e o avocată din Chicago care a ajutat multe victime să obțină ordine de protecție. A numit această intervenție legală o armă incredibil de puternică, pentru că include o clauză de arest – fie că abuzatorul o amenință pe victimă sau îi lasă flori la ușă – dacă ordinul e încălcat.

În general, există două feluri de ordine de protecție civilă care variază de la un stat la altul în America: un ordin de protecție de urgență sau temporar și unul permanent.

Ordinul temporar e eliberat de un judecător când acesta e de acord că victima e într-un pericol imediat; în aceste cazuri, abuzatorul nu primește avertisment și nici nu e prezent la tribunal. „E un lucru neobișnuit pentru Statele Unite”, a zis Payne.

Ca să obțină un ordin temporar, o persoană trebuie mai întâi să dovedească că a fost abuzată sau hărțuită de partenerul domestic. Și pentru că abuzatorul nu e în tribunal la audierea inițială, ordinul de protecție nu durează mult. În Illinois, de exemplu, un ordin de protecție de urgență ține 21 de zile.

În România, legea 217 a fost modificată în 2018 ca polițiștii să dea „ordin de protecție provizoriu” pe loc, fie în urma unei sesizări la 112, fie după ce victima reclamă abuzul în scris, la telefon sau la sediul poliției. Polițistul are un chestionar cu 21 de întrebări, iar dacă victima răspunde cu „da” la minimum două din primele șapte, primește ordinul pe loc și agresorul e obligat să părăsească domiciliul. După care, polițistul predă dosarul unui procuror care confirmă sau infirmă ordinul în 48 de ore.

În anumite state din America, precum Carolina de Nord, Arizona sau Indiana, ordinul nu se aplică până când agresorul nu recunoaște că a primit documentul. „Și dacă poliția nu-l găsește? Dacă victima nu știe unde locuiește pentru că, între timp, s-au despărțit?”, a explicat Payne. De multe ori, o victimă trebuie să ceară ordinul de mai multe ori, până când agresorul îl primește, ceea ce înseamnă o amânare semnificativă.

În plus, restricțiile pentru arme de foc nu se aplică în cazul ordinelor de protecție temporare; restricțiile federale au efect doar după un proces complet. Activiștii spun că această discrepanță le pune în pericol pe femei. Un studiu din 2003 a descoperit că șansele ca o femeie abuzată să fie ucisă de agresorul ei cresc de cinci ori dacă acesta deține o armă de foc. Între 2006 și 2014, peste cinci mii de femei au fost împușcate fatal de un fost partener sau de cel actual în America.

Una dintre aceste femei a fost Lori Jackson, 32 de ani, mama a doi copii, care a fost împușcată și ucisă de soțul ei în Connecticut după ce a obținut un ordin de protecție temporar împotriva lui. Mama ei a declarat pentru presa locală că soțul lui Jackson „a luat viața unui înger în ziua aceea”.

După ce agresorul primește ordinul, victima are oportunitatea să ceară unul permanent, deși, în multe state, au o durată de expirare între unul și cinci ani. Dar pentru a primi acest ordin permanent, victima trebuie să convingă tribunalul că sunt mari șanse ca aceste abuzuri să aibă loc. Dacă nu are un avocat sau o organizație feministă care să o ajute, procesul e copleșitor și complicat. După cum spune Jillian, din experiența ei, „procesul nu le ajută deloc pe victime”.

Pentru unele victime, e intimidant să stea în picioare în fața juraților și să povestească ce au pățit, în timp ce agresorul e la câțiva metri de ele. „E traumatizant, mai ales dacă ești singură”, a zis avocata Susan Pearlstein.

Pearlstein a adăugat că obstacolele cresc atunci când victima face parte dintr-o comunitate marginalizată sau are venituri mici. Iar o persoană nu primește întotdeauna un ordin de protecție doar pentru că aplică.

Întrebarea e dacă aceste ordine chiar funcționează. Un studiu din 2009 efectuat de Departamentul de Justiție a descoperit că cercetările n-au reușit să răspundă la această întrebare definitiv – statisticile despre eficiență variază în funcție de mai mulți factori contextuali. Mai multe alte studii confirmă că ordinele de protecție contribuie la stoparea sau reducerea violenței.

Cercetările au arătat, totuși, că ordinele de protecție pot salva vieți atunci când includ clauza de restricție pentru armele de foc: Conform unui studiu din 2017 efectuat de Zeoli, cercetătoarea de la Michigan State University, statele care conțin în ordinele de protecție clauza împotriva armelor de foc au o rată a omuciderilor domestice cu zece procente mai mică. În statele în care ordinele de urgență includ restricția pentru arme de foc, omuciderile sunt reduse cu 12 procente.

Legislatorii au încercat, fără succes, să aprobe Actul de Protecție a Victimelor Violenței Domestice Lori Jackson, numit așa după femeia din Connecticut care a fost ucisă de soțul ei în timp ce aștepta să obțină un ordin de protecție permanent.

„Dacă scopul tău e să protejezi pe cineva de un potențial atac cu arme de foc, atunci nu are sens să aștepți două săptămâni”, a zis Zeoli.


Acum, Jillian locuiește în alt stat, dar revine periodic să își reînnoiască ordinul de protecție. Ca să facă asta, trebuie să zboare cu avionul în Carolina de Nord. Legea îi cere să arate că a făcut efortul să-l contacteze pe agresor și să-l anunțe.

La zece zile după ce a înaintat petiția, Jillian trebuie să-și ia din nou liber de la muncă și să zboare în Carolina de Nord ca să-și spună din nou povestea și să convingă tribunalul să-i reînnoiască ordinul. „Iar ei mă întreabă mereu dacă m-a contactat, eu le spun că nu, pentru că am ordin de protecție împotriva lui, a zis ea.”

Pearlstein, avocata din Philadelphia, a zis că sistemele care se ocupă de violența interpersonală sunt problematice. „Multe cliente sunt epuizate și traumatizate de numeroasele proceduri pe care trebuie să le inițieze și uneori renunță să mai ceară ordinul. E înfricoșător pentru supraviețuitoarele abuzului să încerce să dovedească unui tribunal că au nevoie de un ordin de protecție. Simt că nimeni nu le ia în serios sau nu le crede.”

Dar ordinul de protecție a liniștit-o pe Jillian; dacă Roger apare vreodată acasă la ea sau la job, știe că va fi arestat. Și mai important e că știe că nu își poate cumpăra o armă de foc.

Jillian recunoaște că i-a fost greu să înțeleagă cum funcționează sistemul și că acesta e destul de sadic, având în vedere că multe victime nu au acces la resursele de care ea avut parte. Crede că un agresor precum Roger ar trebui să dovedească că ordinul de protecție nu trebuie prelungit. „El ar trebui să argumenteze de ce ar trebui să i se permită din nou să aibă arme de foc”, a zis ea.

„Ca victimă, nu te poți liniști niciodată, nu ți se oferă această posibilitate, trebuie să faci eforturi continue să te protejezi.”

Dacă ești victima violenței domestice sau știi pe cineva care are nevoie de ajutor, poți găsi sprijin aici, aici și aici.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

https://business.facebook.com/viceromania/