Ce înțeleg liderii PSD din termenul „Identitate Națională” și de ce au făcut un minister doar pentru asta

Nu sunt naționalist, dar îi văd rostul în anumite contexte, doar nu-n cazul României. N-avem un trecut foarte glorios (în ciuda gargarei național-ceaușiste ce ți-a fost servită în liceu) și nici acum nu ne prezentăm prea bine, ca să avem cu ce ne mândri. PSD și sateliții săi au decis să redenumească Ministerul Culturii și Cultelor în Ministerul Culturii și Identității Naționale. Mulți oameni citiți ai Internetului au sărit cu referințe orwelliene și au comparat noua denumire cu Ministerul Adevărului sau Păcii din 1984. E foarte tentant să mă iau de ei, dar de data asta n-am de ce - chiar e un demers sinistru și cu iz autoritar.

Înțeleg naționalismul unor foste imperii sau actuale super-puteri, gen Marea Britanie sau SUA. Și eu m-aș mândri cu originile mele, dacă înaintașii ar fi controlat la un moment dat 24% din suprafața terestră. Sau dacă ar fi fost primii și ultimii care au trimis oameni pe Lună, cu sau fără ajutorul lui Kubrick. Dar nu, sunt român și îl am doar pe Prunariu, care a mers în spațiu pe banii celui mai sinistru regim politic din istoria omenirii. Impresionant, dar nu prea.

Nu vreau să par prea teribilist, dar nu dau doi lei pe identitatea noastră națională. Nu împărtășesc multe dintre credințele și valorile semenilor mei, așa că pot spune cu lejeritate că nu mă identific aproape deloc cu românismul. Singura mea consolare e că: „Hei, se putea mai rău". Da, într-adevăr, se putea mai rău, mult mai rău. Să mă fi născut în vreun stat eșuat și măcinat de război din Africa sau Orientul Mijlociu. Sau să-mi fi petrecut copilăria sclavagind prin orașe înecate de smog din China. Super, nu m-am născut în locurile alea oribile. Dar m-am născut în România, o țară care nu-i neapărat curul Europei, că mai există și chestii gen Ucraina, Rusia sau Belarus, dar perineul Europei tot poate fi numită.

De-asta nu înțeleg ce rost are un minister a cărui preocupare este prezervarea identității naționale. Ce avem noi atât de special și unic nouă de trebuie prezervat? Regimul politic e importat, oricât s-ar fi scremut Iliescu în anii '90 să construiască o democrație originală. Înainte de '89 tot importat fusese, că doar n-am inventat noi comunismul. Instituțiile-s importate. Sistemul economic e importat. Ideologiile partidelor de la putere sunt importate. Religia-i și ea importată, oricât am încerca noi să ne dăm Grădina Maicii Domnului. Doar limba-i specială și a noastră (momentan și a moldovenilor, dar se va ocupa Dodon de asta), dar m-am plictisit și de ea, că prea o vorbesc în fiecare zi.

Cu toate acestea-n minte, am plecat pe Internet să descopăr ce înțelege noua putere prin „identitate națională" și motivele pentru care aceasta ar merita ocrotită printr-un MINISTER. N-am găsit lucruri prea lămuritoare, doar retorică goală, adică multe cuvinte care de fapt nu înseamnă nimic.

Deși e un partid care se pretinde de stânga, PSD joacă de foarte mult timp cartea naționalismului și a dreptei credințe. Nu mai e de mult partidul ateului Iliescu, ci a devenit fieful credincioșilor de carton care-l plimbă pe Dumnezeu prin fața celor suficient de naivi încât să le ia exhibiționismul religios în serios. Geeen, Victor Ponta, băiatul ăla bucălat și lucios care la un moment dat ne-a fost premier și tot la un moment dat îl lua la rost pe Cioloș că de ce are un nume atât de neromânesc.

În 2014, în ajunul prezidențialelor, Ponta spunea într-un interviu că „identitatea naţională este legată şi de o identitate religioasă". Sigur, în interviul respectiv încerca s-o scalde, să ne asigure că poți fi moral și român chiar dacă nu ești ortodox, doar că imparțialitatea i-a pierit brusc două luni mai târziu, când, printr-o ordonanță de urgență, guvernul condus de el i-a dat Episcopiei Ortodoxe din Covasna și Harghita complexul Hotelier Bradul din Covasna. Decizie care era motivată-n felul următor:

În primul rând, aflăm că Biserica Ortodoxă este o instituție a statului român. Și nu orice fel de instituție, ci una FUNDAMENTALĂ. Asta, deși articolul 4 din Statutul Pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române spune clar că „Biserica Ortodoxă Română este autonomă față de Stat și față de alte instituții". Apoi, ni se mai vinde gogoașa cum că Biserica ar juca un rol esențial în apărarea identității naționale, iar nesponsorizarea ei de către stat ar genera „efecte negative". Practic, guvernul Ponta admitea la vremea respectivă că a fi român înseamnă a fi și ortodox, iar neglijarea dreptei credințe ar diminua din românismul poporului român.

Bun, deci reținem că e important să fii ortodox. Bine de știut.

În ziua parlamentarelor, Tăriceanu sau unul din lacheii lui pe social media declara că, prin votul său, plănuiește să redea România românilor. Timp de un an fusese a americanilor, birocraților europeni și a trădătorilor de neam, noroc pe noi că au venit Dragnea și Tăriceanu să ne redea identitatea și demnitatea. Ce înseamnă toate astea? Nu știu exact, pentru că, din ce am observat, omul nu intră prea mult în detalii, de teamă poate că se încurcă-n definiții și ne trezim că ne numește iarăși republică parlamentară, deși suntem una semiprezidențială. Cred, totuși, că pot fi deduse anumite lucruri din restul scrierilor sale sforăitoare de pe Internet.

De pildă, deși se declară foarte liberal, de fapt singurul liberal autentic rămas în România, Tăriceanu pare un mare fan al protecționismului economic. La fel ca foștii lui tovarăși din PNL, nici n-ai zice c-a plecat d-acolo. Astfel, într-o notă postată acum câteva luni pe Facebook, am aflat că de acum încolo începe „vremea capitalului românesc". Pe scurt, se plânge de privatizări, că ponderea capitalului străin este prea mare, că statul nu face destule pentru a ajuta companiile românești și așa mai departe. Când vezi că Dragnea, liderul unui partid de stânga, miorlăie în tribuna Parlamentului că firmele românești nu primesc suficiente ajutoare de la stat, nu te miri. Dar când vezi că și Tăriceanu, cel mai liberal dintre liberali, face același lucru, începi să te întrebi dacă liberalismul și capitalismul mai înseamnă ce credeai tu că înseamnă.

Nu pot spune că Tăriceanu m-a învățat foarte multe despre ce înseamnă identitatea națională. Dar m-a învățat câte ceva despre identitatea capitalului, care trebuie să fie românească. Cred.

Asta zicea Bogdan Diaconu pe 1 decembrie 2016. Sigur, nu va face parte din noul guvern, partidul său nici măcar n-a prins Parlamentul, dar e un politician destul de reprezentativ pentru felul în care vor decurge lucrurile în următorii patru ani. E un fost PSD-ist care umblă cu aceleași mantre naționaliste, doar că defilează cu ele mai pe față, fără să le împacheteze frumos pentru mainstream-ul politic. Plus că e un apropiat al lui Victor Ponta și al fugarului din fața legii, Sebastian Ghiță.

Pe lângă pământ, spune Diaconu, România mai înseamnă cerul de deasupra noastră. Cu soare, furtuni și avioanele militare care zboară pașnic de 1 Decembrie. Deci soarele ăla pe care-l vezi din România are identitate românească, spre deosebire de alți sori, pe care-i vezi din alte țări, care nu mai au identitate românească. Apoi furtunile. Dacă o furtună începe în Calafat și totuși vântul o împinge tocmai până-n Bulgaria, România are dreptul să-și invadeze vecinul de la Sud pentru a-și recupera furtuna. Cred că așa funcționează.

Cam asta-i tot ce poți scoate de la niște goarne naționaliste precum Diaconu. Ei doar spun cuvinte frumoase, fără să știe foarte bine ce înseamnă sau dacă înseamnă ceva. România și identitatea națională sunt lucruri care se simt, nu se definesc.

Aici voi vorbi puțin despre Coaliția pentru Familie. Din nou, nu-i o organizație ce va participa la guvernare în următorii patru ani, doar că-i foarte influentă printre liderii partidelor mari și reprezintă cu brio valorile multor oameni care au votat tabăra câștigătoare în această iarnă. Unde mai pui că Dragnea a susținut public organizarea cât mai rapidă a unui referendum pentru definirea familiei în viitoarea Constituție. De asemenea, deși a spus că n-a semnat petiția aia semnată de trei milioane de cetățeni cu intenții nobile, a ținut să precizeze că valorile Coaliției sunt și valorile lui.

Deci da, avem un guvern care-i condus din umbră de un om ce crede-n valorile Coaliției pentru Familie. Valori precum: „Te rog, nu te mai fute-n locuri întunecate.", „Te rog, nu mai încerca să-ți oficializezi relația cu partenerul de același sex.", „Te rog, nu mai încerca să avortezi fetusul ăla rezultat din viol.", „Te rog, nu mai folosi mijloace de contracepție." și clasicul „Te rog, nu te mai atinge singur". Dacă respecți și împărtășești toate aceste valori, e foarte posibil să fii român, iar noul minister va lupta cu îndârjire să-ți protejeze identitatea națională. Dacă nu, asta e, caută-ți drepturile la alt minister.

Am plecat la drum din dorința de a afla ce înseamnă identitatea națională și ce va face viitorul Minister al Culturii și Identității Naționale. Nu pot spune c-am aflat mare lucru. De fapt, acum îmi dau seama că nu prea văd nici rostul fostului Minister al Culturii și Cultelor. Cu ce se ocupa el mai exact? Dădea bani Bisericii, nu? Sau organiza campanii inutile pentru cumpărarea unei statui de care nu-i pasă nimănui, nu? Sau finanța filme la care mă voi uita doar eu, alți câțiva snobi cu blugi strâmți și niște băieți Cannes. Da, nu prea-i văd rostul, dar mă opresc aici, că devin prea libertarian și risc să las guvernul fără trei sferturi din ministere.

Citește mai multe despre naționalism:
Am vorbit cu primari PSD despre ideea colegului lor c-ar trebui să cânte toți Imnul Național
A apărut primul film porno naționalist din România și e un clip electoral
Cum au ajuns prietenii lui Putin și fondatorul Noua Dreaptă să formeze Coaliția pentru Familie