Acum treizeci și doi de ani, Sally Ride, în vârstă de 32 de ani, a fost prima femeie americană lansată în spațiu.
Exista o singură problemă: Dacă îi venea ciclul?
Videos by VICE
În timpul antrenamentului pentru lansarea în spațiu se fac multe lucruri: se verifică nivelele de oxigen, se testează sistemul de comunicare și așa mai departe. Dar înainte de primul zbor al lui Ride, absorbantele nu erau pe lista de lucruri necesare.
Bieții ingineri nu aveau idee ce să facă în cazul menstruației, spune Lynn Sherr, biografa lui Sally Ride, în documentarul MAKERS: Women in Space. Inginerii s-au pregătit ani de zile pentru includerea femeilor în misiunile de zbor în spațiu. Au creat costume speciale, toalete speciale, dar singura problemă a rămas menstruația.
Subiectul menstruației într-un mediu cu zero gravitație i-a lăsat perplecși pe specialiștii medicali ai NASA. Ce se întâmplă dacă îți vine ciclul în spațiu? Oare sângele rămâne în uter sau iese afară sub formă de bule? Medicii erau îngrijorați, în special, de sindromul menstruației retrograde, în cadrul căruia fluidul menstrual circulă înapoi în tuburile falopiene. Menstruația retrogradă e o problemă care apare pe Pământ (se crede că ar fi cauza endometriozei), dar oamenii de știință s-au gândit că lipsa gravitației ar crește șansele să se declanșeze. Dacă gravitația împinge sângele menstrual afară, atunci lipsa gravitației l-ar putea absorbi în interior.
Rhea Seddon, care a făcut parte din primul grup de astronauți care includea și femei, își amintește aceste conversații despre menstruație în cadrul echipei medicale NASA. În biografia ei, Seddon spune: „Noi, femeile astronauți, am fost întrebate ce ar trebui făcut în această situație. Am răspuns că n-ar trebui să ne facem griji despre asta până când nu devine o problemă. Dacă se îmbolnăvește cineva dintre noi, ne puteți aduce acasă. Până atunci hai să zicem că e o non-problemă.”
În mod curios, conform spuselor lui Margaret Weitekamp, istoric al călătoriilor spațiale la Muzeul de Aviatică și Spațiu Smithsonian, nu există studii despre menstruația în medii cu gravitație zero, deci nimeni nu știe dacă asta ar fi sau nu o problemă în spațiu. S-au făcut, totuși, o serie de teste în anii 1960, în cadrul programului Lovelace Femei în Spațiu, care avea scopul să testeze dacă femeile pot călători în siguranță în spațiu.
Nouăsprezece femei au fost selectate pentru studiile Lovelace, care au inclus și o serie de examene fizice riguroase identice cu cele efectuate de candidații de sex masculin. Cercetătorii au speculat că femeile s-ar putea să se descurce și mai bine în spațiu pentru că sunt mai mici ca statură decât bărbații. Într-adevăr, cercetătorii au notat că mai multe femei decât bărbați au trecut examenele fără probleme medicale. Singura problemă a fost examenul ginecologic: ciclul menstrual ar putea împiedica o femeie să-și facă treaba. Raportul susținea că „e foarte complicat să potrivești o ființă umană temperamentală cu o mașinărie complicată.” Cu alte cuvinte, o femeie hormonală nu e în stare să opereze o stație spațială. Așadar, cercetătorii au concluzionat că „probabil femeile nu vor participa la misiuni în spațiu în viitorul apropiat.“
Până la urmă, evident că NASA a hotărât să trimită femei în spațiu. Au aflat că femeile sunt potrivite, din punct de vedere anatomic, pentru călătoriile în spațiu, plus că ocupă mai puțin spațiu, mănâncă mai puțin și consumă mai puține resurse. Cât despre menstruație, medicii au hotărât să trateze menstruația spațială ca pe cea terestră și să vadă ce se întâmplă.
Totuși, a mai rămas o întrebare: ce-o să facă cu tot sângele ăla? Risipa de spațiu e o mare problemă. NASA dezvoltase deja o toaletă spațială specială cu capacități de sucțiune (în formă de cupă pentru femei și în formă de con pentru bărbați), spațiu de depozitare și centuri de siguranță, ca astronauții să nu-și ia zborul în timp ce-și fac treburile. Au mai creat și un fel de scutec special care poate fi purtat atât de bărbați, cât și de femei în lipsa toaletelor speciale. Dar dacă femeile vor sângera în spațiu, ce o să folosească pentru absorbția sângelui?
Nu există tampoane create special pentru spațiu, așa că femeile astronaute urmau să folosească aceleași tampoane ca pe Pământ. Dar întrebarea e: de câte tampoane are o femeie nevoie în spațiu? Sally Ride vorbește despre asta într-un fragment din biografie în care povestește despre pregătirile pentru primul zbor:
„Câțiva astronauți au primit jobul să calculeze de câte tampoane ar avea nevoie o femeie în spațiu, în timpul unei călătorii de o săptămână.“
Conversația a decurs cam așa?
Oare o sută sunt de ajuns?
Nu. Nu e tocmai numărul corect.
În biografia lui Sally Reid mai e o scenă grozavă în care astronauta descoperă un șir de o sută de tampoane legate unele de altele, ca niște cârnați, ca să nu se desprindă și să plutească.
Nu se știe exact câte femei au sângerat în spațiu pentru că majoritatea au ales să ia contraceptive orale ca să-și stopeze ciclul menstrual. Dar profesorul de medicină William J. Rove spune că e păcat. Într-un articol din Journal of Men‘s Health and Gender, Rowe argumentează că femeile la menstruație ar putea avea un avantaj în spațiu, pentru că menstruația le face pe femei să piardă fier. Iar astronauților li se întâmplă des ca în spațiu să le crească nivelul de fier din sânge, ceea ce „poate fi extrem de toxic pentru că duce la un stres oxidativ mare“.
Oare sângele menstrual ar putea fi superputerea unei femei astronaut? E posibil. Deocamdată, știm că menstruația într-un mediu cu zero gravitație e cam la fel ca o menstruație pe Pământ.
Așa cum își amintește Seddon în biografia ei orală: Nu sunt sigură cine dintre noi a avut prima menstruație în spațiu, dar când s-a întors, a zis: „Menstruația în spațiu e la fel ca pe Pământ. Nu vă faceți griji.“
Urmărește-o pe Arielle Pardes pe Twitter.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Urmărește VICE pe Facebook.
Mai multe despre spațiul cosmic:
De ce e nasol să ai vagin în spaţiul cosmic?
Sexul în spaţiu e mult mai dificil decât crezi
I-am întrebat pe aplicanții Mars One de ce vor să părăsească planeta pentru totdeauna