Bun, deci faza e cam așa: există „cămașa de co-prezentator de podcast”. Uite, aici e Tweet-ul:
Și uite-i povestea pe Modcloth, magazinul online unde se vinde:
Videos by VICE
Și mi se pare corect, pentru că e genul ăla de cămașă care spune: „băieți!! nu uitați de recompensele de pe contul nostru de Patreon”. Foarte „o să citesc foarte lent detaliile unei crime vechi de 20 de ani de pe Wikipedia”. Ți se livrează o atitudine reală în felul în care-ți apar reclamele cu directori de la Blue Apron. Dar te mai face și să te gândești la alte haine, nu? La chestiile pe care le purtăm și ce spun ele despre noi ca oameni. Cum ne proiectăm în lumea din jurul nostru prin alegerile vestimentare. Cum fiecare pălărie, fiecare tricou și fiecare pantof spune lumii: hei, lume. Ăsta… sunt eu.
Iată cine ești, pe baza a ceea ce porți:
HANORACUL DE „O SĂ MĂ SUPUN POLIȚIEI CÂND BAT LA UȘĂ LA UN CHEF ACASĂ”
„Da, bună seara, domnilor polițiști. Dealerii sunt în dormitorul de sus. Nu i-a inventat nimeni, pur și simplu au intrat ei! Da. A, ups, am scăpat portofelul pe care mi l-a dat tata… care, apropo, e în armată…”
MICUȚUL CARDIGAN DE „DISTRIBUI PE FACEBOOK MULTE PETIȚII DESPRE BIBLIOTECI CARE SE ÎNCHID”
E practic imposibil să petreci mai mult de o zi în estul Londrei fără să dai peste o astfel de fată, îmi pare rău. Pagină de Etsy dedicată brodatului transgresiv. Are un zâmbet special, într-o parte, pe care-l bagă în selfie-uri și fotografii de grup. În bar stă mereu jos cu haina în brațe. O, d… o, doamne. Este: da, este din nou implicată într-o discuție despre Harry Potter. Pula mea. „Dobby era persecutat…” – vrea cineva o bere? Oricine? Doar, vă rog, dați-mi un pretext să mă ridic și să mă duc la bar. Pot să cumpăr oricui o bere?
OCHELARII DE „DE FAPT, ÎMI FAC SINGUR BEREA, PRETENAȘ”
Gluma e pe seama mea de data asta, pentru că ăștia chiar sunt ochelarii mei, dar, de fiecare dată când îi port, mă simt un pic ca Revolver Ocelot când i-a prins mâna lui Liquid și brusc și în mod violent a fost posedat de personalitatea altcuiva, sunt ca o mască pusă peste a mea, numai că în cazul ăsta, a mea e un tip pe nume Rory, care zice că e din Hackney, numai că nu e deloc de-acolo și nu mă pot stăpâni să descriu lucrurile fie drept „mălțoase” sau „acre”, efectiv, alea sunt singurele două adjective pe care le cunosc…
ȘAPCA DE TATĂ CARE SPUNE „TEHNIC VORBIND SUNT VEGAN, PENTRU CĂ MĂNÂNC DOAR CHIFTELE DE CARTOFI ȘI NUGGETS DE LEGUME”
E super ușor să-ți dai mesaje cu fete de genul, pentru că tot ce trebuie să faci e să zici „doggo” și să le trimiți o poză cu un animal, gen o dată la două zile.
BORSETA GEN „HEI? MENUȚ? MENUȚ? AI ȘI TU NIȘTE IARBĂ, FRĂȚICULE?”
√ Pune pe InstaStories o grămadă de poze cu vagoane de metrou complet goale, pentru că naveta de la LCF până la ai lui acasă, în suburbiile rezidențiale ale Londrei, durează o oră și jumătate, chiar dacă descrierea lui de pe Tinder e doar emoji-ul cu pin pe hartă, urmat de cuvântul „Londra”
√ A avut odată un atac de panică la carnaval
√ Își petrece fiecare Crăciun cu părinții lui în Dubai și a primit 6 000 de lire la ultima lui zi de naștere
√ [Montaj lung cu forfota care se aude din zona de fumat a unui club de noapte] „Ascult grime, menuț! Deci, da, cred că pot s-o zic!”
INELUL DE „CE E DATORIA STUDENȚEASCĂ? STAȚI AȘA: DECI VOI TOȚI AȚI FĂCUT ÎMPRUMUTURI? ”
A trebuit să i se explice cu mare atenție conceptul de Wetherspoons, într-o conversație de o jumătate de oră în timpul Săptămânii Bobocilor, dar acum a fost complet convertit, cu halbe de Blue Lagoon și tot tacâmul. A stat odată la un Hotel Spoons doar la ‘șto, Spoons Spoons Spoons, Ce-mi Plake Boss, E Demență, iar toate astea o să dispară cu desăvârșire peste noapte, când, după un an și jumătate de călătorit, o să primească un job entry level, cu salariu de 55 000 de lire la compania lui taică-su, o să-și ia un Mercedes și-o să mai iasă doar la baruri cu terasă, în St. Paul’s.
BLUZA DE „FATA CARE SE PLÂNGE DE ZGOMOT ȘI DE VECINII DE SUS ȘI DE ĂIA DE JOS”
„Sincer, colega mea chiar nu se simte bine din cauza asta, iar dormitorul tău e fix sub al ei, deci ai putea să dai mai încet singurul cântec pe care-l asculți la volum mediu la pick-up-ul tău, da? În mod inexplicabil, am numărul proprietarului tău și nu mi-e frică să-i trimit un mesaj pe tema asta, încontinuu, și să exagerez agonia de a auzi niște sunete blânde prin podea din ce în ce mai mult de fiecare dată, până când nu mai are, pe bune, de ales, decât să te dea afară și să-ți oprească garanția, da? Mai gândește-te și tu înainte să asculți o melodie la 4 după-amiaza într-o duminică.”
HANORACUL CU FERMOAR „VREAU STILUL CU TRENING DIN ANII ’90, DAR FĂRĂ SĂ MI-L IAU DE LA SECOND, CĂ DACĂ L-A PURTAT UN OM SĂRAC SAU MORT?”
Știi acea prietenă-a-unui-prieten care, din întâmplare, își caută apartament cam în aceeași perioadă ca și tine și cu care ajungi să închiriezi în trei un apartament de trei camere? Și sunteți la cârciumă, înainte de o vizionare prin Homerton și asta zice: „Și cam ce bani primești pe lună? Una-două pe lună?” Și îți dai seama că vorbește despe o mie două sute de lire pe lună? De fiecare? Și brusc îți dai seama că n-a mai plătit chirie niciodată în viața ei, pentru că tatăl ei pur și simplu îi plătește direct chiria la proprietar? Și ajungi să spui că o să stai în boxă, pentru că „n-am mare nevoie de spațiu, sincer!”, dar, de fapt, e doar ca să ajungi să dai mai puțin pe chirie pe lună? Și, cumva, totuși tot ajungi să plătești 900 de lire? Ăsta e treningul ei. Nu gătește niciodată, pentru că în fiecare seară își comandă prin Uber Eats de la Wagamama. De fiecare dată când e dezordine în casă, se duce să stea peste noapte la un hotel. Mama luxoasă vine într-o zi în vizită și-ți aduce o lumânare de-aia mare, Diptique, pe care chiar o aprinde în loc să o păstreze ca decorațiune sfântă și prețioasă. Bogații sunt complet sonați.
CĂMAȘA „AM MEREU LA MINE UN APARAT PE FILM, ORIUNDE MERG, ȘI MEREU BAG DEGETUL LA FOFO LA PRIMA ÎNTÂLNIRE”
Unul dintre băieții ăia dubioși care, la câteva ore după ce-ai terminat o noapte de prăjeală de-aia agonizantă, de se termină la 7 dimineața și-ți ard nările, postează o poză super calmă și cumințică, cu el la Tate Modern, cu o căciuliță drăguță și arătând ca o pictură. Gen, așa ceva?
GHETELE CHELSEA CARE SPUN „O SĂ-I SCRIU GAGICII TALE ȘI-O SĂ MĂ OFER SĂ-I DAU BANI PE NUDURI”
√ Ține seminarii de tranzacționat acțiuni la companii de advertising, despre care ești destul de sigur că sunt doar niște scheme piramidale complexe
√ Comentează la selfie-urile Bellei Hadid, ca și cum chiar o să-l bage în seamă
√ „Cât e partida de sex? Lol. Sunt un tip de treabă, să știi.” [tentativa a doua] „Nici măcar nu ești cine știe ce. un 7 care refuză un 10. e o nebunie. [trec zilele, se face 4 dimineața] „FRUMUSEȚEA E TRECĂTOARE, OK? TIPII DE TREABĂ NU SUNT AȘA, PE TOATE DRUMURILE”
FULARUL DE FOTBAL CARE SPUNE „TREBUIE SĂ MAI MERGEM O DATĂ LA MECI LA FC CLAPTON, FRATE, ȘTII. POȚI SĂ-ȚI ADUCI SINGUR BEREA”
Cumva poartă șase geci deodată și vorbește încontinuu despre xG, dar când îl inviți la tine să vă uitați la Champions League și să mâncați pizza de la Domino’s ca băieții tot închide sunetul, ca să pună în schimb podcastul despre fotbal de la The Guardian. Te rog, frate, nu-mi mai vorbi despre echipa de tineret de la St. Pauli. Eu încerc să mă bucur măcar de Cupa Mondială.
ADIDAȘII „AM FIX UN SINGUR TWEET VIRAL, CARE E DOAR UN TABLOU CU PATRU SCREENSHOT-URI CU O CONVERSAȚIE SUPER NASOALĂ PE CARE A AVUT-O PE TINDER”
Face chestia aia în care postezi două selfie-uri făcute în poziții vag diferite cu ajutorul unui ringlight, la care primește 1 200 de like-uri dintr-un motiv sau altul. Stă trează în fiecare zi până la 3 dimineața uitându-se la meme-uri cu Spongebob, dar nu știe de ce e obosită tot timpul. Are activate notificările de citire a mesajelor. Genul ăla de lucru.
SALOPETA DE „ÎȘI IA CONCEDIU O SĂPTĂMÂNĂ ÎN PREAJMA WEEKENDULUI CU FESTIVALUL FIELD DAY”
√ Întârzie o oră la jobul lui de barista la un loc din ăla unde latte-ul costă 4 lire și e plin de bananieri așezați prost, cu frunzele strivite și maronii
√ Niciunul dintre becurile de la el din casă nu are abajur, nici măcar unul
√ De ziua ta îți dă picturi pe care, din politețe și nimic mai mult, ești obligat să le păstrezi la următoarele trei până la patru mutări
TRICOUL „LUCREZ LA VICE”
Editorul meu mi-a zis că am voie să mă iau de ceilalți angajați din jurul meu fix de două ori, pentru că dacă mă iau de mai multe ori n-o să-mi fac niciodată prieteni, dar: nimeni de-aici nu știe exact când e ziua de salariu și tot ce bem în afară de apă e bere Old Blue Last, vă rugăm, salvați-ne din iadul ăsta.
INELUL DE NAS „FAC CROWDFUNDING PENTRU O REVISTĂ, FĂRĂ SĂ FI VERIFICAT MĂCAR O DATĂ DACĂ NU EXISTĂ DEJA O REVISTĂ CARE ACOPERĂ EXACT ACELEAȘI SUBIECTE, ÎN EXACT ACELAȘI FEL”
„Wow, prieteni, cam gol pe GoFundme (am strâns 120 de lire din 10 000) și doar șase dintre voi ați venit la întâlnirea de organizare pe care am aranjat-o deasupra Stelei lui Bethy Green, putem, vă rog, să începem să luăm chestia asta un pic mai în serios? Chiar mă hăituiesc niște ONG-uri adevărate, mă întreabă dacă planul meu de a imprima pur și simplu niște traiste și de a o mui pe pe Twitter pe @Theresa May chiar o să facă ceva pentru promovarea cauzei (încă tot nu m-am hotărât cu cauza, apropo: dacă răspundeți la invitație TREBUIE să veniți la întâlnirile de organizare). Trebuie să contracarăm!”
VOPSEAUA DE PĂR ROZ PENTRU BĂRBAȚI CU „MESAJUL: DORMI?”
Story-ul lui pe Instagram în ziua în care a murit Lil Peep a constat într-o sumedenie de videouri alb-negru în care lui îi curge o singură lacrimă și un altul în care aprinde foarte încet o lumânare și, în fine, acum e 3 noaptea, vineri, și deși ți-a dat țeapă acum șase săptămâni, e pe WhatsApp, îți trimite poze cu noul lui tatuaj și te-ntreabă dacă poate să-ți mănânce pizda.
OCHELARII DE SOARE MINUSCULI CU „RATING PE UBER: 3,2”
„Nu, frate, nu putem să ne folosim de contul meu ca să obținem o pereche, toți îmi dau țeapă. Folosește-ți telefonul și mai vorbim când ajungi la destinație. E clar că nu vor dispărea în bezna de la o petrecere dintr-un depozit cum s-a întâmplat ultima dată.”
BERETA CARE SPUNE „CĂ FIX ASTA E PERSONALITATEA MEA”
√ Sărbătorește „luna în care s-a născut”
√ „Doar tipi INTERESANȚI. NU îmi spune doar să ies cu tine la bere. Fii creativ! SCOATE-MĂ LA O ÎNTÂLNIRE CU ACTIVITĂȚI”
√ Chiar are cărți de colorat pentru adulți
CĂMAȘA CU MODEL „SUNT CO-PROPRIETAR AL UNUI BUSINESS CU ȚIGĂRI ELECTRONICE”
Ce făceau băieții ăștia înainte să apară țigările electronice. Ții minte. Ai fost coleg de școală cu unul dintre ei, nu? Liam. El ce făcea înainte de țigările electronice? Cine era înainte să apară țigările electronice? Știu că știi unul – eu știu că am vorbit cu unul, am mers cu unul într-un bar – și-acum: cine era înainte să existe țigările electronice? Acum tot ce face e să producă cerculețe enorme de fum și să le alunge cu mâinile în direcția unei lămpi cu lase care pâlpâine încontinuu, în timp ce două fete triste și tăcute se uită la el cum face asta. Poartă hanorace mari, fixate pe corp, și întotdeauna miroase vag a țigară electronică cu aromă de gumă de mestecat. Dar cine era înainte să se întâmple asta? Cine era?
ADIDAȘII ARGINTII „CU ZECE ZILE ÎNAINTE DE SALARIU, ÎN FIECARE LUNĂ, NE VEDEM FĂRĂ GREȘ PE APLICAȚIA DEPOP, CA SĂ VINDEM UN TRICOU DE FIRMĂ CA SĂ POT SĂ CONTINUI SĂ-MI PERMIT SĂ TRĂIESC”
Ziua 1 după Salariu: „Uber Uber Uber Uber! Uber Uber Uber Uber! Deliveroo Deliveroo! Uber Uber Uber Uber!”
Ziua 3 după Salariu [se aude scrollezi în site-ul Grailed o oră și jumătate, la modul serios] „Cum ți se pare hanoracul ăsta de 400 de lire?”
Ziua 8 după Salariu: „Băieți, trebuie să ne căutăm un loc mai ieftin să stăm. Nu mai pot să trăiesc așa. Banca îmi tot trimite mesaje că am depășit contul în bancă.”
Ziua 20 după Salariu: [se aude cum tastează „poți să-ți vinzi sângele” pe Google] „Boss, pot să împrumut de la tine o cană de paste? Sincer, cred c-o să mor, pe bune, dacă zici nu.”
GARDEROBA CARE „SE IA CONSTANT DE OAMENII CARE ÎNCEARCĂ PUR ȘI SIMPLU SĂ-ȘI VADĂ DE VIAȚĂ ȘI SĂ POARTE HAINE CARE SUNT CÂT DE CÂT PE TREND, ÎN TIMP CE FAC ASTA – TOATE ASTEA ÎN TIMP CE EL POARTĂ O COLECȚIE DE CHESTII SIMPLE, ÎN GENERAL LĂLÂI, CARE NU-I VIN BINE, DE LA UNIQLO, PENTRU CĂ E 1. PREA FRICOS SĂ ADERE PE BUNE VREUNUI TREND SAU VREUNUI FEL DE A SE ÎMBRĂCA CARE DEVIAZĂ ÎN VREUN FEL DE LA NORMĂ 2. ARE DIMENSIUNILE ȘI FORMA UNUI FRIGIDER VERTICAL, DECI, DE FAPT, NU POATE SĂ SE JOACE DELOC CU HAINELE PE COMANDĂ SAU ÎN VREUN FEL MULATE 3. SE CHINUIE PE TEMA ORICĂREI ALEGERI VESTIMENTARE CÂT DE CÂT ÎNDRĂZNEȚE PE CARE-AR PUTEA S-O IA VREODATĂ, PÂNĂ CÂND DEVINE IMPOTENT VESTIMENTAR 4. ARE GUSTURI FUNDAMENTAL PROASTE ORICUM, DECI, GEN, TOATE ASTEA SE COMBINĂ ÎNTR-O POZIȚIE DE MARE IPOCRIZIE, UITE, TIP AȘEZAT LA BIROU CARE POARTĂ UN HANORAC SIMPLU, NEGRU ȘI O PERECHE DE BLUGI SIMPLI, NEGRI, ȘI NIȘTE ADIDAȘI CLASICI SIMPLI, NEGRI, ARĂTÂND, PRACTIC, CA UN MARE GOTH REFORMAT DE PUȘCĂRIE, PE BUNE CUM ÎNDRĂZNEȘTI…”
Sincer, îmi cheltuiesc mare parte din bugetul pentru haine pe tricouri vechi de fotbal luate de pe eBay, pe care nu le port, de fapt, niciodată, așa că să nu mă asculți absolut deloc.
Textul a apărut inițial în VICE UK.